Când i-a sunat telefonul Maria Culescu a știut ce avea de făcut: a luat o mașină și s-a dus la Gara de Nord ca să o caute pe femeia care dormea cu fetița ei pe o bancă. Copila trecuse printr-un transplant de ficat la un spital din București și acum venise în Capitală la control și la analize. Nu erau locuri în spital și cele două venite din provincie nu aveau unde și nici la cine să stea. Așa că au ajuns ..la gară. „Le-am luat de acolo și vreme de șase luni le-am plătit chiria la o garsonieră situată în apropierea spitalului unde fetița fusese pacientă”, spune Maria Culescu în Podcastul de fapte bune. Pentru că asta face Maria cel mai bine: ajută. Ajută de 12 ani, de când a primit vestea că boala ei oncologică a intrat în remisiune totală.
Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.
„Nu știam că pot pleca din țară”
În noiembrie 2008, Maria Culescu ieșea pe poarta spitalului Fundeni cu un gând clar. Să își caute loc de veci: „Nu aveam groapă”, povestește. Avea 34 de ani și tocmai își auzise medicul oncolog spunându-i că pentru ea nu se mai poate face nimic. Avea familie și o firmă. Acasă o așteptau doi copii mici și Alex, soțul ei, care – în secunda doi - a deschis calculatorul și a început să caute soluții de salvare pe internet.
„A fost destul de greu”, își amintește Maria, „pentru că la vremea respectivă erau doar câteva forumuri dedicate ori comunități medicale, și-n plus nu știam că pot pleca din țară, că aș putea accesa servicii medicale în străinătate”.
Alex Culescu a contactat o clinică din Austria, Viena, dar prețurile au fost exorbitante. „Deși aveam ceva posibilități, iar prietenii și familia ni s-au alăturat să ne ajute, tot nu aș fi avut bani să plec acolo. Așa că am ales să merg în Turcia, la o clinică din Istanbul. Prețurile au fost mai accesibile, noi ne documentaserăm și am văzut că practic în ultimii 20-30 de ani au investit enorm în zona de sănătate și au o altă abordare a pacientului oncologic. M-am gândit că asta ar putea însemna salvarea și pentru mine”, spune Maria pentru Republica.
O alegere bună, pentru că, după luni de tratament și de drumuri între țară și clinica din străinătate, în aprilie 2009, Maria Culescu află că boala ei a intrat în remisiune totală.
„Nu mi-am dorit să dau peste nas nimănui”
Câteva luni mai târziu - inspirată de copiii pe care îi văzuse pe durata spitalizării sale la Fundeni în fotolii rulante și la perfuzii, ori la cei transportați pentru un examen ecografic complet la clinici private deși starea lor de sănătate era precară – Maria Culescu înființează asociația MAME. O abreviere de la inițialele fiecăruia dintre cele patru domenii în care organizația activează – medicină, advocacy, maternitate și educație: „Nu mi-am dorit să dau peste nas nimănui. M-am bucurat de șansa pe care am avut-o și am ales să transform toată furia și frustrarea pe care le-am adunat în toată perioada respectivă, de boală, gândindu-mă că aș fi putut muri dacă nu aș fi avut posibilitatea să plec. Am ales să le transform în ceva bun. Așa am ales să înființez organizația MAME și să îmi ofer toate resursele pe care le am – cunoștințe, timp, bani – pentru a ajuta alți bolnavi de cancer din România, care ajung în situația mea”.
11 luni a așteptat M. pentru un diagnostic
Își amintește că decizia ei, de a pleca în străinătate pentru tratament, nu a fost primită ușor de medicii de aici. „Puțin s-a supărat când i-am spus”, rememorează Maria Culescu discuția cu oncologul român.
Din păcate, și astăzi doar câțiva sunt medicii din România care încurajează pacientul în a cere și o a doua opinie medicală. La clinica din Turcia, acolo unde în noiembrie 2008 a ajuns plângând, Maria Culescu a avut echipă de suport, așa numită echipă multidisciplinară, formată din oncolog, medic generalist, psihoterapeut, hematolog, traducător. Era total diferit ce ce avusese în țară unde interacționase doar cu chirurgul și cu oncologul. „Pentru mine era Sfântul Graal. Nu era un protocal stabilit, ci un tratament țintit, bazat pe sex, pe vârstă, pe tipul de cancer, pe chimia sângelului avut la acel moment”, explică fosta pacientă abordarea terapeutică primită.
„Reacția medicului turc când m-am oprit din plâns? M-a pus să îi promit că peste 30 de ani ne vedem să bem o cafea împreună. Și asta fac de atunci – țin legătura cu el, merg periodic să mă vadă, mă consult cu el dacă apare ceva..”
Întrebată dacă știe cazuri de pacienți cărora nu li s-au oferit soluții terapeutice în România, Maria Culescu o amintește pe Mihaela. Un adult care a căutat 11 luni o soluție și un diagnostic aici, fără succes: „Anul trecut, în februarie – martie, i-a apărut o umflătură la picior, în zona tibiei. A mers la medici, au fost tot felul de suspiciuni și 11 luni această femeie nu a avut diagnostic. A plecat la o clinică din Turcia și, după o singură zi de investigații, avea și tratament și diagnostic. Din păcate, cancer osos cu metastaze. Riscă amputare și ne rugăm Universului pentru sănătatea ei.”
Împreună pentru sănătate
Pentru fetița transplantată care a stat zile în șir în Gara de Nord, ori pentru Mihaela, care zilele astea află dacă îi va fi sau nu amputat piciorul, și pentru zecile de copii pacienți oncologici, care fac terapie și recuperare gratuit la Centrul Steluțelor (n.r. cel mai drag proiect în desfășurare al Asociației MAME), organizația fondată de Maria Culescu a lansat cu sprijinul Fundației Vodafone România platforma impreunapentrusanatate.ro.
E o comunitate a solidarității, spun inițiatorii, realizată din dorința de a-i aduce împreună pe cei care au nevoie de ajutor cu cei care pot ajuta.
Astfel, dacă te confrunți cu o problemă de sănătate, aici poți accesa informații importante, referitoare la tratamente și investigații medicale, clinici și spitale din țară și din străinătate. Sunt peste 400 de clinici de pe trei continente în baza de date. De asemenea, poți solicita ajutor pentru a găsi medicamente, soluții de cazare – unele dintre ele gratuite - sau alte nevoi cu care te confrunți. Dacă ești unul dintre oamenii care doresc să se implice, tot aici poți să le oferi ajutorul tău celor aflați în nevoie, fie că este vorba despre o donație de medicamente rămase de la un pacient din familie, fie de un pachet de scutece de unică folosință sau de un fotoliu rulant.
Accesul pe platformă este gratuit, iar informațiile sunt disponibile în limbile română și engleză.
Care este lecția solidarității primită de Maria Culescu, ce se întâmplă pentru copiii ajunși la Centrul Steluțelor și ce poate face statul român, la propriu, pentru organizațiile care activează în domeniul sănătății, vă inivit să aflați din Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.