„Am știut de la început că este homosexual”

(Foto: Guliver/Getty Images)

Ne cunoaștem de mulți ani. Ne asemănăm din multe puncte de vedere, ne admirăm reciproc ca profesioniști și ca prieteni, ne respectăm unul pe celălalt, suntem prieteni, colaboratori, împărtășim aceleași valori.

Am știut de la început că este homosexual. Nu l-am întrebat niciodată nimic. E un om deosebit, iar mie mi-e fost suficient. Mă gândeam că la un moment dat va veni el către mine. Și a venit și ziua aceea, când după mai multe postări de-ale mele despre drepturile oamenilor de a alege cu cine-și trăiesc viața mi-a spus că-mi mulțumește că, deși știam, niciodată nu l-am întrebat nimic și nu l-am judecat pentru asta. 

Zilele acestea, având în vedere referendumul care urmează, m-am gândit că povestea unui om care a trecut prin multe trebuie spusă. Iat-o, așa cum este ea, dar fără nume, pentru că încă nu suntem pregătiți, ca societate, să acceptăm fără să judecăm.

„Se aude ușor alarma comunicată vocal către Siri cu o seară înainte…

Apoi rutina fiecărei dimineți: un mic dejun sănătos, echilibrat, aproape definit din cărțile de nutriție, espressorul care pregătește o cafea, duș, spălat pe dinți, aranjat părul. Apoi trecem în revistă agenda zilnică: întâi cea de la birou și apoi activitățile împreună. Avem mașinile la subsol, ne urcăm și pornim spre job-uri. Amândoi în partea de nord a Capitalei.

Scene rupte din filmele americane, și iubim acele cupluri care fac asta. Am crescut cu aceste filme în minte și așa am visat căminul, familia, viața noastră de zi cu zi. Și DA, trebuie să recunosc că suntem invidiați pentru tot ce avem: fiecare are apartamentul lui (evident unul este închiriat), o casă, fiecare mașina lui, vacanțe absolut minunate, apartamentele noastre utilate și aranjate după nevoile noastre, avem prieteni minunați, suntem responsabili pentru activitățile profesionale și suntem gazde extraordinare la petrecerile pe care le organizăm. Suntem, simplu, un cuplu format din doi bărbați.

Ne-am întâlnit acum 10 ani. Unul este extrem de comunicativ, sociabil, „social butterfly” cu o activitate profesională recunoscută la nivel internațional. Celălalt coordonează procese și echipe mici în domeniul tehnologiei și, la fel, cu expunere internațională. Am devenit ușor un cuplu, am încheiat un parteneriat bazat pe respect și prietenie, pe sprijin și pe încredere. 

Ne-am mutat împreună, ne-am luat fiecare apartamentul lui, am început să călătorim mai des, ușor, ușor fiecare a urcat treptele de management și tot ușor, ușor cei din jurul nostru au înțeles și au acceptat relația noastră. De multe ori ni s-a spus: „Aveam o altă impresie despre oamenii ca voi”. Și de și mai multe ori am fost felicitați, încurajați și susținuți.

Avem povești cum nici măcar 1% din populația lumii nu are. Știți cât de romantic este să se închirieze un elicopter și deasupra romanticului Paris să ți se propună acest parteneriat de viață? Sau în cel mai spectaculos hotel – Burj Al Arab, la o masă cu cea mai frumoasă priveliște? Evident, răspunsul a fost DA! DA, la un parteneriat decent, bazat pe principii ce amintesc de încredere, respect, prietenie.

Avem poze din cele mai frumoase locuri, de la cele spirituale (Ierusalim, Vatican) la cele exotice (Phi Phi Island, Thailanda). Mergem la operă, la concerte, la teatru, la sală, la cumpărături. Mergem în Piață atunci când suntem revoltați și ne exprimăm urletul printr-o pașnică manifestare. Mergem la părinți, la prieteni, la colegi.

Din punct de vedere profesional suntem acolo unde ne-am dorit. Suntem apreciați pentru ce facem, avem expunere internațională, mergem la conferințe, suntem formatori de opinie în domeniile noastre de activitate și suntem părți din povești de succes. Investim în dezvoltarea noastră, călătorim și suntem puși des să ieșim din starea de confort și să găsim idei și strategii inovatoare. Și plătim, ca orice salariat, taxe către stat.

În fiecare dimineață mulțumim pentru că toate aceste lucruri sunt posibile. Anul acesta am îndrăznit să sărbătorim deceniul de relație și am organizat o petrecere. Ne-am dorit ca rudele, prietenii, colegii și colaboratorii foarte apropiați să fie cu noi. S-au strâns cam 70 de persoane și a fost un vis. Petrecerea a avut loc la unul dintre cele mai luxoase hoteluri, cu un band cu muzica live foarte cunoscut și absolut minunat, cu o atmosferă cum nici unul dintre noi nu a visat. Ne amintim cum ni se întâlneau privirile și citeam unul pe buzele celuilalt „Trăim un vis!” Ne uităm pe poze și ne amintim ce emoție am trăit.

Așa și este… noi trăim un vis…

Un parteneriat bazat pe respect, încredere, sprijin, încurajare și prietenie. Un parteneriat modern unde acele povești despre violență fizică sau verbală nu există, unde nu există discuțiile și certurile clasice din cuplurile tradiționale. Și unde, și după 10 ani, abia așteptăm să vină seara să ne vedem. 

Peste zi avem zeci de mesaje: „Am ieșit din meeting”, „Merg să iau pranzul”, „Am semnat un contract”, „Am reușit proiectul X”, „Am primit confirmarea în proiectul Y”, „În octombrie zbor la Paris să mă văd cu echipa de acolo”. Toate acestea se termină cu „Bravo!”, „Sunt mândru de tine”, „Te iubesc!”.

Câți dintre voi care citiți aceste rânduri zâmbiți acum? V-ați dori sms-urile, vacanțele, job-urile, viețile noastre?

Reversul medaliei? Nu ne ținem de mână, nu ne arătăm afecțiunea în public, o parte dintre părinții noștri a avut de suferit foarte mult din cauza stigmatului social și a întrebărilor rudelor, cunoștințelor. La petrecerea noastră de 10 ani unul dintre părinți nu a venit. Și asta a durut al naibii de tare.

Și noi? Se vorbește urât despre noi, suntem așa de amenințați cu dorința de a schimba inclusiv legislația, cu o marginalizare și o stigmatizare care nu are sens. Eu mai cunosc cupluri la fel ca noi: medici, profesori universitari, IT-iști, jurnaliști, artiști, specialiști cu o complexitate mare a job-ului, răspunzători de viețile multor oameni. Indiferent că sunt cupluri formate dintre un bărbat și o femeie, două femei sau doi bărbați. Dar văd și mult tradiționalism și multe femei agresate, atât verbal cât si fizic, copii trăind în condiții mizere, plecând de acasă înfometați, abuzuri la tot pasul. De când oare a devenit o prioritate națională schimbarea Constituției referitoare la familie? Oare asta este soluția să avansăm? Asta este soluția și strategia miraculoasă să reducem rata analfabetismului, unde suntem pe locuri fruntașe în Europa, oare așa se va reduce abandonul școlar? Oare așa se vor culca acei copii sărmani mai sătui și acele femei abuzate mai fericite?

De unde atâta înverșunare? Și cine are de câștigat din lupta asta? Oare țările în care relația dintre doi bărbați este normală și legală sunt mai puțini civilizate? Haideți să facem o comparație a țărilor - România cu Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, Columbia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxembourg, Israel, Malta, Mexic, Marea Britanie, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Statele Unite, Uruguay…

Suntem oameni normali, plătim taxe, avem familii, avem prieteni, avem realizări profesionale și personale și avem drepturi și obligatii. Și asta ar trebui să fie tot ceea ce contează pentru voi, cei care ne judecați fără a face efortul de a ne cunoaște.” 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp