Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Școala care te-nvață analfabetul

Greseala manual

Mie mi-a plăcut la școală. Prima zi am petrecut-o în școala de cartier și am învățat „Zece negri mititei”. De a doua zi m-am mutat la o școală aproape de serviciul părinților. Am avut niște părinți care mă încurajau să-mi placă școala, nu mă amenințau cu ea. Vacanțele erau pentru distracție și călătorii, nu pentru teme. Dar nu strica să mai citim câte o carte, din când în când. Nu am excelat, nimeni nu punea presiune pe mine, dar la ce-mi plăcea am ajuns olimpică. Ca și când s-ar fi așteptat la ce urma să vină după revoluție, părinții m-au trimis să învăț limbi străine de mică. Și le mulțumesc și acum pentru asta. Rareori mă corectau la teme, stăteam la semi-internat și mi le făceam, ca să am timp seara de joacă. Nu-mi iubeam învățătoarea, era în vârstă, răutăcioasă cu mine și mirosea urât. Până în clasa a patra, când ni s-a schimbat învățătoarea și pe cea nouă am adorat-o.

În clasa a patra am luat premiul întâi. Învățam de dragul ei. Ne-a învățat să iubim să învățăm și să ne dorim să fim mai buni. Era profesoară de română și pentru că băiatul dânsei avea nevoi speciale și îl adusese la noi în clasă. A acceptat pentru un an să fie învățătoare, pentru a avea grijă și de el. Și de noi. Deși în comunism, a fost prima oară când auzeam cântece în alte limbi străine cântate în școală. Ne-a învățat cântece pe care le știu și acum și le cânt fetelor mele, cu mare drag și emoție.

Îmi amintesc toți profesorii. Cea mai tare ni se părea profesoara de engleză, care venea pe bicicletă, avea o talie de viespe, se îmbrăca mereu în fuste și foarte extravagant și vorbea o engleză impecabilă. Mi-a plăcut la școală. Am învățat la orele de lucru manual să fac lenjerie de pat și salată de varză. Profesoara era muncitoare și serioasă și ne-a învățat lucruri care azi nu se mai predau în școli. Inclusiv cum să ne purtăm la masă.

În clasele mici mă băteam cu băieții și le luam apărarea fetelor când se glumea pe seama lor. În clasele mai mari ajunsesem ca o familie, încă păstrăm legătura, mai vorbim, ne mai întâlnim, chiar colaborăm profesional.

Nu știam nimic de banii de fondul clasei, nu ne răpea nimeni, nu dădea nimeni cu mașina peste noi pe trecerea de pietoni, mergeam cu cheia de gât din clasele mici, stăteam singuri de multe ori acasă, ne mai certam, ca toți copiii, ne jucam mult, legam frății de cruce, nu aveam telefoane, tablete, internet, aveam maidanul și copiii din fața blocului, cozile la „Alimentara” unde țineam rând, filmele de la Sala Palatului și savarinele de la cofetăria din față, corul școlii, pentru care dădeam probă și eram riguros selectați de o doamnă la fel de pretențioasă ca materia pe care o preda, dansurile populare și Cântarea României, 23 August pe stadioane, dansând, cântând, spunând poezii… Și, uitându-mă la generația mea, învățam. Și ne formam. Ca oameni ce ulterior am devenit adulți responsabili, care acum cresc și formează o nouă generație.

Nu am ce regreta din școala de atunci pentru că mi-a adus multe experiențe minunate, un nivel de cultură ridicat, o dorință de învățare continuă, și nu în ultimul rând relații de durată pe care le am și azi. Ca orice pădure, existau și uscături. Dar dacă stăm și privim școala de azi, educația care li se oferă copiilor noștri, nu am cum să nu oftez și să nu mă întreb ce-ar fi fost dacă…?

Ar trebui să ne trimitem copiii către școală cu inima deschisă. Să nu ne gândim că aceștia sunt pândiți de pericole la tot pasul. Și cel mai mare pericol e acela de a ajunge analfabeți. Pentru că școala, așa cum este ea, nu te mai învață să înveți, ci îți dă o informație cu lingurița pe care trebuie să o memorezi, nu să o gândești.

Ar trebui să fim capabili să gândim și să vedem dincolo de fondul clasei, dincolo de lipsa dotărilor din școli, de politizarea învățământului, dincolo de lipsa reformei în educație, educație complet neadaptată nevoilor și cerințelor pieței muncii atât la nivel național, cât și internațional. Ar trebui să gândim dincolo de programa din care mulți profesori nu ies de frică să nu cumva să fie prinși la vreun control. Ar trebui să ne gândim că școala ne formează copiii, le încurajează talentul, le descoperă pasiunile, nu că le taie aripile în zbor profesori fără vocație care-și consideră materia cea mai bună dintre toate. Ar trebui să putem gândi pentru viitor, pentru potențial, nu să căutăm greșelile în manualele copiilor noștri. Ar trebui să trimitem copiii către un lăcaș unde atât elevii, cât și profesorii, cred în menirea școlii, aceea de a forma spirite și de a antrena minți, aceea de a forma oameni, acei adulți responsabili, implicați, mereu dornici de a fi mai buni de care pomeneam mai devreme.

Ar trebui să gândim că „Mami/tati, mie nu-mi place la școală” este un mesaj dur, trist, pe care generații de copii îl transmit nu doar către un guvern complet iresponsabil care a schimbat peste 25 de miniștri la educație, dar și către dascălii care uită de menirea menționată mai sus și care recită o materie pe care nu doar că nimeni nu o înțelege, dar pe care nu o va iubi nimeni în felul în care aceasta este transmisă. 

Ar trebui să putem gândi dincolo de săpunul, creta, bureții, hârtia igienică și altele asemănătoare necesare pentru buna educație a copiilor noștri, achiziționate, de cele mai multe ori, din banii părinților. Ar trebui, de asemenea, să ne gândim că acei profesori minunați, cu impact major asupra vieții copiilor noștri, există, sunt reali și ajută la crearea unei lumi mai bune.

Ar trebui să ne gândim la cât de mult ne mândrim cu acei olimpici care duc România pe culmile succesului și care reprezintă 1% prin comparație cu cei peste 45% de analfabeți funcționali. A nu se înțelege greșit că ne dorim doar copii olimpici, dar cu siguranță ne dorim copii pasionați, implicați, dornici de noutate.

Să ne mai gândim și la școlile închise din mediul rural, școlile cu toaletele în curte, ale căror tavane cad și în care copiii îngheață pe timpul iernii.

Și nu în ultimul rând ar trebui să ne uităm în jur la câți părinți își pregătesc copiii pentru un viitor în altă țară și la lipsa modelelor care să inspire aceste generații în societatea românească. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ȋnvăţămȃntul romȃnesc este măcinat de corupţie, formalism, birocraţie şi forme fără fond.
    • Like 0
  • Ȋnvăţămȃntul romȃnesc este măcinat de corupţie, formalism, birocraţie şi forme fără fond.
    • Like 0
  • Inteleg ca autorul are ceva cu profesorii fara vocatie care taie aripile din zbor copiilor. Si eu am fost profesor de Fizica la un liceu "prestigios" din Bucuresti, iar cei mai multi dintre copiii care mi-au fost incredintati nu stiau tabla inmultirii. Si pentru ca eu le-am spus -in calitate de profesor fara vocatie- ca au datoria sa o invete, daca vor nota de trecere, a venit un domn cu functie importanta la Guvern si mi-a cerut, de fata cu Directoarea, sa nu le tai aripile copiilor, ca pe ei nu-i intereseaza nici fizica nici tabla inmultirii. Si pentru ca nu am vrut sa ma conformez, m-au dat afara din invatamant. Oare este autorul acestui articol ruda cu domnul de la Guvern ? Ca prea gandesc la fel ! Asa se intampla cand oricine vorbeste despre scoala........(bine spunea domnul CTP despre chestia cu Bac-ul)
    • Like 3
    • @ Vaman Georgeta
      Daca nu stiau tabla inmultirii si au ajuns asa la liceu, nu este doar vina copilului. Daca nu stiti asta inca, poate nu ar trebui nici dvs sa vorbiti despre scoala cu atata siguranta.
      • Like 0
    • @ Olguta Negrea
      Bineinteles ca nu e doar vina copiilor! E vina Directoarei corupte si fara stiinta de carte, care face presiuni asupra profesorilor, ca sa-si faca ea relatii la Guvern! Si e si vina Inspectoratului si a Ministerului care numesc asemenea Directori, care isi bat joc si de profesori si de copii.
      • Like 2
  • Nassim Taleb spunea într-o carte a sa că sistemele de învățământ sunt proiectate pentru a crea profesori universitari. Eu aș mai adăuga și teoreticieni, și că învățământul este prea puțin îndreptat spre modelarea unor aptitudini practice sau spre soft skills, spre dezvoltarea inteligenței emoționale.
    În opinia mea, învățământul din întreaga lume se află într-un proces de schimbare de paradigmă. În țara noastră însă schimbările au loc prea des, iar o linie de tendință nu se poate distinge. Dar gravitatea este că nu prea știm de unde să pornim. Oricât de mult am admira modelul finlandez de învățământ și rezultatele sale, dacă s-ar aplica de mâine în România dezastrul ar fi complet. De ce?
    Eu cred că societatea românească este una bolnavă, ce nu pune accentul pe excelență ci pe mediocritate, sau mai rău pe submediocritatea vocală. Nu pune accentul pe cultură ci pe subcultură. În țara noastră limba este stricată chiar de presă, edituri și chiar de manuale. Cărțile, de la beletristică la studii de specialitate, sunt pline de greșeli pornind de la cele ortografice la cele de exprimare. Cuvintele noi nu mai sunt create de elite prin carte ci de cei incapabili să traducă sau de cei care care au un vocabular cel puțin modest prin canalele moderne de comunicare.
    Un studiu IRES arăta că idolii cei mai importanți pentru români sunt doi oameni de afaceri care nu au abilități culturale deosebite, iar în top se mai disting sportivi și cântăreți pop. Aceștia sunt posesorii unor abilități, care, paradoxal nu sunt încurajate de învățământul românesc. Ce ar fi dacă învățământul s-ar orienta și spre abilitățile antreprenoriale pe care să le îmbogățească, să le cultive. Antreprenorii nu ar trebui solicitați doar pentru fonduri ci și pentru a da sfaturi, a transmite știința lor antreprenorială copiilor sau tinerilor.
    Sportivii consacrați care ar veni la orele de educație fizică sunt sigur că vor fi mai iubiți decât un profesor îngăduitor cu cei câțiva copii care mai fac orele de sport . În locul corului rigid poate s-ar putea apela la vedete pop sau rock locale pentru a le transmite dragostea pentru ritm, armonie și harul de a produce frumosul.
    Abilitățile clasice promovate de învățământ s-ar putea îmbogăți cu știința fair-play-ului, cu știința finanțelor sau economiei, cu armonia sau ritmul muzicii tinere.
    Poate fi un început. Lumea este oricum în schimbare.
    • Like 1
    • @ Septimiu Moga
      Da, societatea pune accent pe mediocritate pentru ca suntem condusi de astfel de indivizi. Odata ce vor veni specialisti, vor alege la randul lor specialisti care sa reformeze educatia si sa pregateasca intelectualii pentru un nou sistem. Nu se intampla asta inca pentru ca cei din conducere nu sunt interesati de progresul societatii pe care ei o vor manipulabila. Prin investirea in educatie vor pierde treptat puterea de a manipula masele.
      • Like 0
  • "Pentru că școala, așa cum este ea, nu te mai învață să înveți, ci îți dă o informație cu lingurița pe care trebuie să o memorezi, nu să o gândești." - cred ca am mai pus intrebarea asta si cu alta ocazie, dar care profesor (mai bine sau mai slab pregatit) le-a spus vreodata elevilor "tociti, ma, invatati pe de rost, nu ma intereseaza ce intelegeti" ? Sau elevul nu mai are responsabilitate in ceea ce priveste cat si cum invata?
    In rest da, de acord, sunt probleme grave de finantare si birocratie.
    • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Doamna care a scris a facut o analiza a sistemului si a venit cu niste cauze. Prin felul in care se preda si se face de multe ori evaluarea la clasa, nu se incurajeaja analiza, gandirea logica, nici ca proces, nici ca finalitate. Copiii ajung in clasa a cincea/sasea etc si nu stiu sa rezolve o ecuatie cu o necunoscuta (rezolvarea pe care ei au retinut-o este ca daca acolo este plus, fac scadere, iar daca am scadere, fac adunare). Acesta e un semn ca invatatorii nu au insistat pe materia elementara, nu au gasit solutii sa ii faca pe elevi sa inteleaga legatura simpla dintre numere. Cum au inteles copiii, nu ii mai intereseaza. Pe unii, nu pe toti. Asta e un exemplu clar de incurajare a invatarii mecanice si nu logice. Asta vrea sa zica doamna. I-ar fi trebuit sute de articole ca sa explice in amanunt. Daca nu vreti sa acceptati concluziile, luati dvs cativa copii de clase mici si analizati ce stiu si cum raspund raportat la obiective. Luati apoi si copii mai mari si faceti acelasi lucru. Nu mai dati vina pe copii. Ei sunt oglinda sistemului de educatie de acasa, dar mai ales de la scoala, pentru ca scoala isi asuma asta oficial (unii parinti nu se simt in stare sa isi educe copiii, dar au incredere ca cei pregatiti pentru asta o fac mai bine). Odata obisnuit cu un anumit stil de invatare/lucru, va fi greu pentru copil sa o poate schimba. Acest stil se invata de mic din familie/ de la gradinita/scoala. Un copil obisnuit de mic, de la gradinita, de la clasele primare cu un efort mecanic, nesustinut de alte abilitati precum analiza, gandirea, isi va schimba foarte greu sau deloc. In plus, cati adulti stiti sa fie incantati de schimbare, sa vrea sa faca mai mult efort, sa munceasca mai mult pentru aceeasi recompensa? Cauzele fiind gasite, fara a incrimina pe nimeni in mod special in afara de sistem, trebuie luate masuri, plecand de la fiecare dintre noi, prin protest, reforma, pe care sa o incepem chiar noi.
      • Like 0
    • @ Olguta Negrea
      Am vazut copii pe care ii doare in basca de scoala, chiar daca la scoala se face treaba ca lumea, pentru ca: facebook, 2-3 console de jocuri, parinti care nu stiu/nu vor sa ii indrume, sau le fac programul praf cu balet, pian, vioara, 2-3-4 cursuri de limbi straine (da, TOATE) pana cand - surpriza! copilul nu mai are timp de scoala. Sunt si invatatori/profesori imbecili, sunt si parinti dusi cu pluta si da, sunt si copii dezinteresati care nu isi vad de treaba desi ar putea si care sunt foarte multumiti sa dea vina pe oricine altcineva pentru esecul lor (si cu atat mai fericiti cand si parintii sunt de acord cu ei - ca nu-i asa, odorul lor este un geniu, NU SE POATE sa fie vina lui/ei, imposibil!). Asa ca da, am sa dau vina si pe ei cand e cazul, dupa cum am sa dau vina si pe ceilalti cand e cazul.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Foarte adevarat !
      • Like 0
  • Parcă este scris în replică la asta
    http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemablog/articol/se-facea-carte-pe-vremea-lui-ceausescu
    Probabil nu :)
    Totuși, care e ideea articolului? V-a plăcut la școală și ne-ați spus de ce credeți că v-a plăcut... Și cum credeți că „ar trebui” să stea lucrurile. Asta era?
    Apoi, care ar fi legătura între titlu și imagine (cea cu 12<16) pe de o parte, și conținutul articolului, pe de alta. E de ajuns că e vorba, cumva, despre școală și într-o parte și în alta?
    • Like 4
    • @ Maria-Elena
      Nu cred ca ai citit toata povestirea, uite aici legatura cu poza:

      "Ar trebui să ne trimitem copiii către școală cu inima deschisă. Să nu ne gândim că aceștia sunt pândiți de pericole la tot pasul. Și cel mai mare pericol e acela de a ajunge analfabeți. Pentru că școala, așa cum este ea, nu te mai învață să înveți, ci îți dă o informație cu lingurița pe care trebuie să o memorezi, nu să o gândești."
      • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      Ups! Vreți să spuneți că prezența cuvintelor „analfabetul” în titlu, și „analfabeți” în citatul ales de dvs. constituie legătura dintre titlu și întregul articol? Sau ideea că școala ar cere azi memorare în loc de gândire justifică imaginea oferită ca ilustrație pentru conținutul articolului? Sau ce vreți să spuneți cu citatul oferit?
      P.S.1 – Cred că ilustrația este a redacției (editorului), nu a autoarei, dar tot rămâne întrebarea. P.S.2 - Lipsește sursa imaginii și/sau indicația despre ce lucrare (manual?) ar fi vorba.
      • Like 2
    • @ Maria-Elena
      Ce mai e de spus cand au fost erori grosolane in manualele de la 2materii pana acum din ce am citit eu. (istorie, geografie) Eu nu am facut toata scoala in comunism, dar pot spune ca dupa anii 90, se intampla cam la fel scoala, cel putin in clasele 1-8, cand am ajuns la liceu in 1996 deja se vedea "democratia". Dar in toti anii astia de scoala din 1989 pana in 2003 eu nu am vazut niciodata intr-o carte, manual, asemenea batai de joc, ca greseli erau cateva si acolo, mai ales la manualele de analiza matematica, dar ma scuzati, acolo nu era vorba de 12<16 ci de exercitii mult mai complexe pe care liceeni din ziua de azi nu prea sunt in stare sa le rezolve (sau poate 5% dintre ei, ollimpicii).
      • Like 2
    • @ Maria-Elena
      Deci dvs. ati luat cateva fraze din articol si faceti analiza pe text. Asta va intereseaza legat de subiectul educatiei? Nu aveti nici o problema cu sistemul de la noi, problema dvs. este cum a scris doamna articolul, forma lui, care este, de altfel, foarte pertinenta. De ce o intrebati pe autoare care e ideea? Ea l-a scris, daca dvs nu intelegeti continutul, semnalul de alarma, rugati un prieten sa va ajute. Oricum sunt bune si aceste preocupari de genul imaginii si legaturii cu titlul, la urma urmei, nu toata lumea trebuie sa puna ''mana'' sa analizeze profund esentialul, sa informeze despre gravitatea lucrurilor, sa gaseasca solutii,
      • Like 0
    • @ Olguta Negrea
      Comentariul meu inițial se referea la întregul articol. Altcineva „a luat câteva fraze din articol”, ca argument pentru legătura dintre titlu și conținutul articolului, despre care întrebasem.
      Vreți, vă rog, să indicați mai exact unde am spus ceva despre forma articolului?
      Articolul nu face nici un fel de analiză, necum una profundă, ci povestește impresii din propria experiență școlară, după modelul „pe vremuri era mai bine”, pentru ca apoi să expună o listă deziderate („Ar trebui să ...”) care pot părea idei noi doar pentru cei care cred că lumea începe cu ei.
      • Like 0


Îți recomandăm

Adrian Despot

Un artist care urcă pe scenă nu ar trebui să-i mulțumească niciodată „domnului primar” sau altui politician. „Eu mulțumesc publicului”, spune Adrian Despot, solistul trupei Vița de Vie. (Credit foto: Vlad Bâscă)

Citește mai mult