Foto: Inquam Photos
În contextul alegerilor prezidențiale din Rusia, evenimentele care au avut loc în preajma acestui scrutin par să fi depășit cu mult ceea ce mulți observatori internaționali și locali ar fi putut anticipa ca fiind tipic pentru un proces electoral în Federația Rusă. Actele de protest, precum compromiterea urnelor de vot cu verde de briliant, incendierea buletinelor de vot, aruncarea unui cocktail Molotov într-o secție de votare și explozii în apropierea altor secții, nu sunt doar expresii ale disperării, ci și ale unui protest în creștere împotriva regimului putinist, pentru că la precedentele alegeri nu am observat astfel de acțiuni.
Câteva chestiuni se întâmplă în premieră la aceste alegeri prezidențiale cu rezultat cunoscut. Pentru prima dată se votează timp de trei zile, de pe 15 până pe 17 martie, pentru a oferi o prezență mai mare la vot, dar chiar și așa în Rusia nu mai există prag de prezență pentru a valida alegerile. Se votează și în regim online, pentru a demonstra un oarecare progres. Chiar și Putin ar fi votat online, dar mai mulți experți ne spun că această modalitate de vot este cel mai ușor de fraudat. Și cel mai important este faptul că se desfășoară alegeri în oblasturile ucrainene anexate ilegal de Rusia, cum ar fi Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojia, doar pentru acest motiv alegerile prezidențiale din Rusia ar trebui să fie declarate nule.
„Amiază împotriva lui Putin”
Totuși, se pare că există o strategie unitară a opoziției rusești și anume acțiunea de protest „Amiază împotriva lui Putin”. Este o încercare de mobilizare a electoratului protestatar, pentru a- și manifesta nemulțumirea civică, dat fiind că rezultatul alegerilor pare a fi deja decis, în contextul în care Vladimir Putin a anunțat cu mult timp înainte că va obține peste 80% din voturi la alegerile prezidențiale.
Principalul avantaj al acestei inițiative este crearea unei platforme de exprimare vizibilă și unitară pentru cei care se opun regimului actual. Mobilizarea la nivel național, despre care Alexei Navalnîi a vorbit înainte de moartea sa în detenție, subliniază dorința de schimbare și de opoziție față de continuarea războiului și a politicii interne represive a lui Putin. Participarea la „Amiază împotriva lui Putin”;, chiar și prin simpla prezență în apropierea secțiilor de votare în principala zi de alegeri, pe 17 martie, la ora 12:00, fără a vota, trimite un mesaj puternic de împotrivire față de Vladimir Putin și de războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina.
Pe de altă parte, strategiile opoziției, inclusiv votul pentru candidatul anti-război Vladislav Davankov, stricarea buletinelor de vot sau lăsarea unui mesaj anti-război, ridică întrebări cu privire la eficacitatea lor în a produce o schimbare reală. Aceste acte de protest pot risca să disperseze eforturile opoziției și să dilueze impactul pe care ar putea să-l aibă un front unit. În plus, creșterea participării generale la vot, chiar și prin voturi de protest sau buletine stricate, ar putea fi interpretată de regim ca o validare a procesului electoral.
În ciuda acestor provocări, alegerile prezidențiale din Rusia din acest an nu au trecut fără surprize, cel puțin din perspectiva actelor de protest și a încercărilor de a contesta situația actuală în Rusia. Întrebarea care rămâne este dacă aceste acțiuni de protest individuale, dar și cel comun anunțat de Navalnîi și susținătorii săi, vor avea capacitatea de a influența într-un mod semnificativ politica rusă pe termen lung sau dacă aceste acțiuni vor fi înăbușite de sistem. Putin a demonstrat, ca de fiecare dată, că este dispus să recurgă la măsuri extreme pentru a continua să rămână la putere, inclusiv prin crearea de dosare penale, rețineri și apoi arestări pentru participanții la acest proces în masă, care, după mine, ar trebui să fie destul de vizibil cel puțin în marile orașe rusești.
Cine îl supraveghează pe Putin să nu fraudeze alegerile?
Alegerile prezidențiale recente din Rusia, care au proiectat un nou mandat pentru Vladimir Putin cu un procentaj anticipat de peste 80% din voturi, nu au cum să fie legitime, pentru că nu sunt supravegheate corespunzător. Un aspect important al acestui scrutin este absența unei misiuni de observare din partea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), lăsând loc doar misiunii Comunității Statelor Independente (CSI), ale cărei imparțialitate și legitimitate sunt profund contestate.
Această lipsă de supraveghere independentă ridică semne de întrebare majore asupra integrității procesului electoral. În acest context, apare întrebarea: Ce se mai poate face pentru a aduce schimbări concrete în Rusia, dacă prin alegeri rușii nu pot aduce o schimbare? După mine, o soluție în actualul context ar putea fi sprijinirea și intensificarea ajutorului pentru Ucraina. Vorbesc aici inclusiv de asistența militară pentru forțele armate ucrainene, sprijinul pentru unitățile voluntare rusești care luptă împotriva regimului Putin. Aceasta ar reprezenta o formă de opoziție reală, pentru că alegeri democratice în Rusia nu există.
Contează vocea comună a statelor occidentale de a nu recunoaște alegerile
Totuși, este important de punctat aici și reacția comunității internaționale, pentru că recunoașterea rezultatelor alegerilor prezidențiale din Rusia și, implicit, a legitimității lui Putin ca președinte, ar reprezenta o capitulare în fața unui regim acuzat de numeroase încălcări ale drepturilor omului și de agresiune militară în Ucraina. Refuzul colectiv al Occidentului de a recunoaște aceste alegeri ar putea influența cumva situația din Rusia.
Desigur că statele din Europa Centrală și de Est (vecine sau apropiate de Rusia), precum țările baltice, țările nordice sau Polonia și România, nu vor recunoaște cu siguranță aceste alegeri. Dar cel mai important este, într-adevăr, cum vor reacționa state importante, precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța. Rămâne o întrebare deschisă, cu implicații profunde nu doar pentru relațiile internaționale, dar și pentru viitoarele strategii de negociere cu Federația Rusă. Nerecunoașterea lui Putin ca președinte ar putea oferi o bază morală și juridică pentru refuzul de a discuta cu acesta, ceea ce ar putea deschide calea spre noi modalități de interacțiune cu Rusia, care să ocolească o negociere cu actualul președinte.
Această abordare aduce în discuție exemple din istorie, unde, în timpul războaielor mondiale, negocierile și dialogul cu statele agresoare, precum Germania Nazistă, s-au purtat cu reprezentanți ai statelor agresoare, dar fără a legitima liderii văzuți ca fiind direct responsabili pentru agresiune (de exemplu, nu s-a discutat cu Hitler). Ca atare, comunitatea internațională se poate orienta către negocierea cu alte figuri din cadrul conducerii rusești sau chiar cu reprezentanți ai societății civile sau ai opoziției (acum cu Iulia Navalnaia), care ar putea juca un anumit rol în obținerea păcii dintre Rusia și Ucraina.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației Agora.md din Republica Moldova.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.