Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Aoleu, dar cine v-a lucrat aicea?” Trăim în țara în care cel mai greu de spus cuvinte sunt: „Nu mă pricep”

Meseriaș

Foto: Getty Images

„Cine v-a făcut asta?”, mă întreabă cu subînțeles instalatorul, suflecându-și cu satisfacție mănecile. Și am aceeași senzație că îmi cresc urechi de măgar, de câte ori intru pe mâna unui asemenea specialist. Pentru că țara asta este plina de specialiști. Ceea ce nu înțeleg este dacă un specialist ar trebui să se priceapă doar la specialitatea în care e pregătit, adică la o anumită, definită și limitată arie de experiență,sau ar trebui să se priceapă la toate? Nu o fi cumva o contradicție în termeni?

Bineînțeles că un zugrav va ști întotdeauna să repare și instalația sanitară, și pe cea electrică, și să remedieze acoperișul, și să aibă grijă și de stratul cu flori. Asta fără să-i afecteze într-un fel experiența de zugrav. 

Bineînțeles că avocatul penalist va fi întotdeauna specialist în divorțuri, în fiscal și în concurența comercială. Nu-i așa că avocatul care v-a ajutat când ați avut un control de la ANAF fusese recomandat de vărul pe care îl reprezentase la divorț?

Bineînțeles că cei pricepuți până ieri, în vremuri de pandemie, în politicile de sănătate publică astăzi, pe vreme de război, sunt specialiști în politici externe.

Sau realizatorii tv – care întreabă audiența zilnic – „Despre ce vreți să discutăm în seara asta? “. Chiar vă pricepeți să discutați de toate și orice în seara asta?

Sau Guvernul României, în care doamna Firea este ministru al Familiei, Tineretului și Egalității (până și denumirea este sugestivă pentru competentele titularului) pentru că… are familie, deci pentru că e specialistă în domeniu. Iar premierul este general, pentru că (la fel ca orice general) cunoaște macroeconomie și microeconomie, jurisprudența internațională în dreptul afacerilor și reglementări de protecție socială. Logic, nu?

În Ardeal exista un termen împrumutat din maghiara - „ezermester”, muncitor polivalent, (handyman) care se pricepe la câteva domenii apropiate: dulgherie și lăcătușerie, zugrav-faianțar. În schimb, într-o varianta balcanic-bășcălioasă, noi am dus termenul la sublim, deprofesionalizând semnificația lui originară.

Știu că e greu să spui – „Nu mă pricep, nu sunt pregătit să fac asta, trebuie să cauți pe altcineva”. Onestitatea ar putea uneori salva reputația, averea sau chiar viața cuiva. A noastră, sau a altora de care ar trebui să răspundem.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oana Blu Oana Blu check icon
    Adevarul este ca nu este usor sa vorbesti deschis despre problemele tale; traim intr-o societate bulversata in care oamenii au ajuns sa nu mai poata avea incredere in nimeni
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Păi nu doar românașul vajnic se price la toate dar nu știe nimic .E în genă lui de Dac.
    • Like 1
  • În aceeași notă cu articolul:
    E un tip electrician (Ștefan pe numele lui), priceput ]ntr-adevăr, care are un canal pe Youtube (proiectediversedyi) unde postează filmulețe extrem de interesante în domeniu. Tipul e chiar bun, dar cam arogant, intransigent cu nepricepuții, figurist și miștocar. Dar am reținut de la el o expresie tare. Zicea într-un caz anume ceva de genul: ce să faci dacă, în locul unui electrician, ți-a tras cablul ăsta un STRUNGAR-PATISER :-) :-) :-)
    • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Respectivul e doar tare-n gura, ati cazut in capcana. Are foarte mari lacune profesionale.
      • Like 0
    • @ Sorin Gherghel
      Nu sunt avocatul nimănui, dar pot fi avocatul meu. Dacă, așa cum ziceți, am luat de bun un neprofesionist, înseamnă că sunt și eu însumi un fraier în domeniu. Știu că nimeni nu e perfect și am remarcat că nici respectivul Ștefan, care nici nu e inginer, dar cu atât mai mult, pentru un simplu meseriaș știe destul de multe. E totuși cam extremist și face ca toți meseriașii: își ridică prea mult în slăvi meseria și propriile cunoștiințe, astfel că prin ricoșeu se ridică pe sine în slăvi și îi desconsideră pe alții. Dar repet, profesional mi se pare destul de sus. Dacă aveți altă părere chiar mi-ar plăcea să veniți cu contraexemple concrete, tehnice, spre dezbatere.
      • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Gandalf check icon
      Mai bine nu duceți în desuet subiectul care e unul extrem de arzător în Românica de astăzi.
      Și nu doar la găștile înfometate de „Dorei” cum le zice meșterul cu care renovez casa ci și la nivel de HR-i și manageri (ori „manageri”, mai degrabă) care vor să ia un singur inginer care să facă tot de la design, execuție, dirigenție de șantier, project management, punere în funcțiune și dacă e posibil să scoată și pe bebe de la grădiniță. Seara, după toate cele din capitolul întâi.
      Mi se pare cumva împuțiciune la capul peștelui.
      Iar tratamentul trebuie să fie tip cangrenă: tăiem Dorelul de pe listă. Sau pe „tov. Derector” cu anunțu' lui de angajare cu tot.
      Nu cujetăm că e mai ieftin să ne facă zugravul și instalațiile că o să fie, pe termen mediu, muuuult mai scump. Și se lasă și cu noi zugrăveli :D
      Pe ideea asta, am vrut să aduc la realitate instalația de iluminat dintr-o cameră a soacră-mi. După ce am văzut ce capodoperă a făcut (se zice corect „comis”) zugravul, am închis la loc și m-am recunoscut incompetent.
      Ca și cu guvernanții, care sunt sudoarea (în sensul de emanație, excreție, dejecție) a politicienilor, avem ceea ce merităm.
      Și fără să fac vreo reclamă, recomand cartea „Sfârșitul competenței”. Nu e roman :D
      • Like 0
    • @ Gandalf
      Corect ce spuneți. Bineînțeles că n-am avut intenția de a duce în desuet subiectul. Vorbeam doar despre ceva punctual.
      Așa ar trebui, să tăiem Dorelul de pe listă, cu toate inconvenientele (negăsirea unuia mai breaz într-un termen scurt). Dar a lăsa un nepriceput să facă o lucrare poate fi nu numai costisitor pe termen lung pentru beneficiar, ci uneori de-a dreptul periculos. De exemplu dacă ne face Dorel o instalație electrică, putem fi siguri că nu vom fi protejați absolut deloc nici noi nici bunurile, cel puțin la standardele actuale de siguranță. Lucrurile aici sunt mult mai complicate decât conectarea unor ”sârme”. La fel la zidărie: putem să ne trezim cu zidul strâmb, sau ulterior, cu igrasie și mucegai, sau pot apărea fisuri etc. Fiecare meserie are importanța ei, iar dacă o face un nepriceput nu e vorba că iese ceva mai frumos sau mai urât, ci el poate face din neștiință greșeli extrem de grave, care să ne provoace mari probleme.
      • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult