Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Așa ar putea fi și orașul nostru, dar…” Un oraș din România pe care eu, un „sudist”, mi-ar plăcea să-l văd replicat la scară națională

Piața Unirii din Oradea

Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos

Se apropie alegerile locale. Nu așa cum ne-am fi dorit, democratic, în două tururi. Primarii în funcție sunt avantajați, fiindcă „au ce prezenta electoratului”. Chiar dacă nu au făcut mare lucru sau chiar dacă au la activ câteva mandate consecutive nereușite. Acel periculos și tembel ,,a făcut ceva și pentru noi" și comparația cu alții anteriori, ne urmăresc mereu.

Din păcate, neștiința, nivelul de pregătire și al așteptărilor al multor alegători este foarte jos. Candidatul în funcție și echipa sa de susținători cunosc și speculează acest fapt: în ultimul an de mandat primarul deschide câteva șantiere, schimbă borduri, mai amenajează niscaiva locuri de joacă, asfaltează trei șosele și este reales, luând ochii cu aproape nimic. Rețeta este simplă pentru un electorat care este foarte ușor de mulțumit și îmbrobodit. Este etichetat „gospodar”, o calitate care mai degrabă ar caracteriza un președinte de colhoz, decât un primar. 

Un bun primar trebuie să dețină mult mai multe calități, fiindcă administrează, ia decizii pentru o întreagă comunitate. Asigură dezvoltarea, modernizarea, atractivitatea și perspectiva unei localități, fie ea oraș sau comună. Asta înseamnă în primul rând viziune, strategie, seriozitate, hotărâre, eleganță, educație, deschidere de a dialoga, de a comunica, obiectivitate în luarea deciziilor. Și nu aroganță, desconsiderare, dezinteres față de societatea civilă și propunerile acesteia, așa cum ne-au obișnuit mulți dintre cei care se află vremelnic în scaunul de primar. Odată ajunși în funcție, se desprind de realitate, nu mai au niciun contact cu aceasta, ci doar cu ordinele de la partid. Un alt aspect important este echipa de profesioniști pe care și-o alege.

Un exemplu de bună practică este primarul de la Oradea. Înconjurat de o echipă de specialiști, el însuși fiind un om cu viziune, serios, primarul Ilie Bolojan a transformat orașul într-unul cu adevărat european, atractiv turistic și va lăsa în urma sa ceva durabil. Cred că o mentalitate de genul ăsta ar trebui să aibă fiecare candidat la primărie. Să își pună amprenta asupra urbei pe care o conduce cu lucrări de bun gust și de calitate, armonizate, să restaureze ce este tradițional, istoric, să redea viață unor clădiri aflate în paragină, dar care sunt sunt încărcate de istorie și au potențial de valorificare, să atragă investiții și investitori, să creeze locuri de agrement și divertisment, să încurajeze activitățile sportive și în aer liber, să organizeze evenimente culturale și artistice. Să îl preocupe soarta tinerilor, oportunitățile de angajare și perspectivele acestora.

Sunt doar câteva dintre calitățile pe care eu le consider esențiale pentru edilul-șef al unei comunități, cu precădere la orașe.

A fi doar „gospodar” este prea puțin pentru o societate care ar trebui să evolueze.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult