Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Așa ar putea fi și orașul nostru, dar…” Un oraș din România pe care eu, un „sudist”, mi-ar plăcea să-l văd replicat la scară națională

Piața Unirii din Oradea

Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos

Se apropie alegerile locale. Nu așa cum ne-am fi dorit, democratic, în două tururi. Primarii în funcție sunt avantajați, fiindcă „au ce prezenta electoratului”. Chiar dacă nu au făcut mare lucru sau chiar dacă au la activ câteva mandate consecutive nereușite. Acel periculos și tembel ,,a făcut ceva și pentru noi" și comparația cu alții anteriori, ne urmăresc mereu.

Din păcate, neștiința, nivelul de pregătire și al așteptărilor al multor alegători este foarte jos. Candidatul în funcție și echipa sa de susținători cunosc și speculează acest fapt: în ultimul an de mandat primarul deschide câteva șantiere, schimbă borduri, mai amenajează niscaiva locuri de joacă, asfaltează trei șosele și este reales, luând ochii cu aproape nimic. Rețeta este simplă pentru un electorat care este foarte ușor de mulțumit și îmbrobodit. Este etichetat „gospodar”, o calitate care mai degrabă ar caracteriza un președinte de colhoz, decât un primar. 

Un bun primar trebuie să dețină mult mai multe calități, fiindcă administrează, ia decizii pentru o întreagă comunitate. Asigură dezvoltarea, modernizarea, atractivitatea și perspectiva unei localități, fie ea oraș sau comună. Asta înseamnă în primul rând viziune, strategie, seriozitate, hotărâre, eleganță, educație, deschidere de a dialoga, de a comunica, obiectivitate în luarea deciziilor. Și nu aroganță, desconsiderare, dezinteres față de societatea civilă și propunerile acesteia, așa cum ne-au obișnuit mulți dintre cei care se află vremelnic în scaunul de primar. Odată ajunși în funcție, se desprind de realitate, nu mai au niciun contact cu aceasta, ci doar cu ordinele de la partid. Un alt aspect important este echipa de profesioniști pe care și-o alege.

Un exemplu de bună practică este primarul de la Oradea. Înconjurat de o echipă de specialiști, el însuși fiind un om cu viziune, serios, primarul Ilie Bolojan a transformat orașul într-unul cu adevărat european, atractiv turistic și va lăsa în urma sa ceva durabil. Cred că o mentalitate de genul ăsta ar trebui să aibă fiecare candidat la primărie. Să își pună amprenta asupra urbei pe care o conduce cu lucrări de bun gust și de calitate, armonizate, să restaureze ce este tradițional, istoric, să redea viață unor clădiri aflate în paragină, dar care sunt sunt încărcate de istorie și au potențial de valorificare, să atragă investiții și investitori, să creeze locuri de agrement și divertisment, să încurajeze activitățile sportive și în aer liber, să organizeze evenimente culturale și artistice. Să îl preocupe soarta tinerilor, oportunitățile de angajare și perspectivele acestora.

Sunt doar câteva dintre calitățile pe care eu le consider esențiale pentru edilul-șef al unei comunități, cu precădere la orașe.

A fi doar „gospodar” este prea puțin pentru o societate care ar trebui să evolueze.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

zorba grecul

Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mircea Raceanu

Am fost prezent, joi, 30 aprilie 2026, în Virginia, la funeraliile lui Mircea Răceanu. Nu doar în calitate de ambasador al României în Statele Unite, ci dintr-un motiv mai profund: pentru a marca, în numele statului român de astăzi, o datorie de memorie față de un om care a plătit cu propria viață – sau aproape – pentru libertatea de conștiință.

Citește mai mult