Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Au o bucurie de a fi imorali... Deschizi televizorul te apucă râsul, îl închizi și te apucă plânsul” - Nae Caranfil, În fața ta

Viața în România este o combinație între comedie și dramă, spune regizorul Nae Caranfil, în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi 24. Pe scurt, lucrurile se petrec cam așa: „Deschizi televizorul te apucă râsul, îl închizi și te apucă plânsul”, rezumă lucrurile regizorul la începutul unei discuții despre noii îmbogățiți prin orice mijloace - șmecherii, într-o lume în care sensul lui „a fi cinstit” se învecinează cu cel al lui „a fi fraier”. Iar a fi fraier este păcatul suprem.

„Sunt oameni pentru care Bacul e o plictiseală, e singurul lucru care îi deranjează în viața lor pentru că în rest totul li se cuvine. Au o bucurie de a fi imorali, pentru ei lumea se împarte între fraieri și șmecheri, a fi fraier te descalifică total și nu te mai poți ridica de jos”, crede Caranfil. „Când candida Crin Antonescu pentru functia de președinte, mi-aș fi dorit să fiu șeful lui de campanie și să-i sugerez următorul slogan: Români, vă ordon: treceți Bacul”, continuă el. Bacul este singurul prag pe care trebuie să îl treacă un om politic pentru a trece mai departe, iar mulți oameni politici au, în opinia sa, probleme cu examenul de maturitate chiar dacă au diploma în spate.

„De la bun început, viața parlamentară a României a fost formată din scursuri, oameni care nu aveau altceva de făcut, din bișniari, așa s-a creat democrația românească”, a spus Caranfil, convins că unii dintre copiii celor care au făcut averi în fel și chip vor moșteni păcatele părinților. „Când spuneam că lumea se împarte între fraieri și șmecheri, de aici se împarte totul. Dacă copilul a învățat chestia asta de mic, o va aplica și asta e realitatea despre lume în care crede, restul sunt basme”.

În filmul Filantropica este o scenă celebră, cum fumează miliardarii, în care personajul principal apelează la un truc pentru a scăpa de o beizadea. Întrebat de moderatori dacă a avut pe cineva în minte, Caranfil a răspuns: „Cel care exemplifică această chestiune e departe de a fi milionar, e un sărman profesor de liceu, dar care trebuie să pretindă. El se folosește de acest truc pentru a scăpa de o beizadea. O face aducând trucul din lumea lui si surprinzând beizadeaua în momentul în care ăsta e nepregătit. Știi cum fumează milionarii e un banc care se presupune ca e folosit în alte medii, pentru că milionarii nu știu cum fumează, ei fumează pur și simplu”.

Filmul care ilustrează însă cel mai bine realitatea românească este însă, în opinia sa, „Moartea domnului Lăzărescu”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Ar trebui să invitați pe unul dintre experții „Republicii” să ne povestească despre sistemul școlar ... australian!

    Nemții ne povestesc (pe canalul MDR „Figarino Radio”, pentru copii) că australienii ar avea doar școală generală de 10 clase, urmată de liceu - și acela general, se pare. Și spun o grămadă de povești: frații Grimm, Felix Salten („Bambis Kinder. Eine Familie im Walde”) și mulți alții. Copiii români vor fi entuziasmați să descopere că nemții ne-au copiat diverse expresii populare, inclusiv cunoscuta „și au trăit fericiți, și or mai fi trăind și astăzi, dacă nu cumva or fi murit!”. Dacă nu o fi fost ... invers.

    http://www.mdr.de/figarino/start/livestream-mdr-kultur-figarino--100.html

    Programul se repetă la nesfârșit (cel puțin în timpul zilei), puteți asculta și dvs. o dată la 1-2 ore, timp de o săptămână.

    Apropo de filmul american „Beatriz la cină”, unde un personaj ar numi Franța drept „țară a lumii a treia”: ne-ați povestit vreodată despre concertul Larei Fabian la București ? Ne-ați povestit despre ținuta ei la București - pe o scenă ca o schelă de șantier, în costum de sală de gimnastică de întreținere, interpretând ... piese de ABBA, pentru încălzirea românilor. Comparați cu ținuta și evoluția ei în Rusia!

    De ce vă spun de Lara Fabian ? Fiindcă și ea a avut necazuri în Franța. În partea a 4-a a unei mini-biografii, un francofon ne explică situația (citat aproximativ):

    „Franța este o țară de comentatori, unde succesul este denigrat, nu este admirat, apreciat, încurajat, ca în țările anglo-saxone.”

    https://www.youtube.com/watch?v=ICb4R9QJ2JE

    (5:10-7:10, mai ales)

    În „Republica” ne veți povesti vreodată ? Aveți nevoie de permisiune ? Că limbi străine înțelegeți, nu-i nevoie să plătiți invitați de calibru ca să vă acorde interviuri.

    Voință să existe - și permisiune.
    • Like 0
  • check icon
    Pentru invitatul dvs. și pentru d-l doctor in cinematografie - ce mai zic americanii:

    „But there’s another kind of pain to endure in watching Beatriz at Dinner, directed by Miguel Arteta (born 1965 in Puerto Rico), a film that features a New Age-like protest against a Trump-like figure. Arteta’s work exemplifies an especially helpless and impotent type of petty bourgeois antagonism to the billionaire parasites insatiably gorging themselves.

    The film opens with someone, presumably the central character, Beatriz, at a younger age and in another country, paddling through a mangrove swamp, where she comes upon a pure white goat—possibly a stand-in for the “Lamb of God” of Christian theology.

    When Arteta’s movie properly gets going, Beatriz, a Mexican immigrant, middle-aged and living in Los Angeles, is now a “healer” in tune with the wider universe. In her bedroom sleep the loves of her life: a goat and two dogs. She had another goat—until it was strangled by one of her neighbors, tired of its bleating. Consumed with unhappiness as a result, Beatriz begins the day by lighting a candle in front of a photo of the murdered animal.

    While her healing skills help patients at a cancer center, Beatriz at Dinnerfocuses on her relationship with an enormously wealthy family living in a Newport Beach mansion overlooking the Pacific Ocean. This is the home of Kathy (Connie Britton) and Grant (David Warshofsky), who met Beatriz when she ministered to their sick daughter. After a massage session with Connie, Beatriz discovers that her aging, temperamental car won’t start. This leads to an invitation to stay for dinner, which is really a business event with upscale guests who drink the likes of “Grey Goose with a splash of ‘cran.’ ”

    An unappealing yuppie couple, Alex (Jay Duplass) and Shannon (Chloë Sevigny), is in attendance to celebrate, along with Kathy and Doug, a major business deal consummated with real estate mogul Doug (John Lithgow), accompanied by his trophy wife Jeana (Amy Landecker). Highlights of the pre-dinner conversation include Shannon’s reference to France as “a Third-World country” and Doug’s bandying about of possible titles for his new book, such as “You’re in My Way, Asshole!” His banker son is approvingly described as pulling “pots of gold out of thin air.”

    Beatriz comes to realize Doug is the hotel developer who destroyed her village back in Mexico, while he, first addressing her as one of the hired help, proceeds to praise her for being “legal” (“Good for you, You’re working. You’re contributing”).

    But what finally sends Beatriz over the edge is the photo Doug passes around showing another kind of trophy—his big-game kill during an African safari. Her notion that all his pleasures are built upon the sufferings of others, however, does not guide her to any healthy conclusions or actions.

    The creators must have had certain amorphously decent intentions with Beatriz at Dinner. And an encounter between an immigrant, with a broken-down automobile and generally humble living conditions, and a tycoon, devoted to clearing everything and everyone out of his path, has dramatic possibilities, if it were treated in a serious manner.

    The problem is that the filmmakers here are so far removed from what is driving the immense social anger and alienation of the population, including the anger and alienation that played a role in bringing Donald Trump to power. Incidentally, Lithgow, as always, is subtle and entertaining even while offering a representation of someone who personifies great social evil.

    Scriptwriter (and sometime comic actor) Mike White told Parade that one of his starting points for Beatriz at Dinnerwas outrage at the July 2015 killing of “Cecil the Lion” in Zimbabwe: “I’m an animal person. I’d heard about that story, and it just hit me in the gut. I had thought to myself: If I was at a dinner party with a guy like that, and he told me he was going to Africa and hunt a lion, what would I do? Would I flip out on him? Grab a butter knife and leap across the table?””
    • Like 0
  • check icon
    Peștii nu pun în discuție apa, nici democrații Democrația. Și nimeni nu zice nimic, fiindcă așa-i România - departe de poveștile ... comuniștilor.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult