Foto - Facebook Mihaela Bilic
Cei mai mulți oameni se întreabă ce ar trebui să mănânce pentru a fi mai sănătoși sau pentru a slăbi. Însă întrebarea ar trebui să fie alta, spune medicul nutriționist Mihaela Bilic, mai ales într-o lume în care mâncarea este atât de prezentă încât nu ne mai putem lua nici ochii, nici gândul de la ea. În urmă cu 10 ani, Mihaela Bilic urma în Franța un curs de psiho-nutriție, centrat în jurul unei întrebări esențiale - De ce mâncăm? „În momentul în care m-am înscris la acest curs, a fost ca o revelație, pentru că oamenii au pus întrebarea corectă. Când te întrebi de ce mănânci, îți dai seama că nu ai un răspuns concret. Realizezi că în majoritatea cazurilor nu mănânci de foame, însă nu știi să explici ce anume te îndeamnă și de unde vine această senzație. Tot ce înseamnă trăire emoțională se exprimă mai nou prin mâncare. Sunt emoții pe care nu avem curajul să le trăim și aici apare o problemă din construcția noastră. Mâncarea ne dă o stare de bine și noi apelăm la ea instinctiv ca să uităm, ca să depășim o trăire, o emoție, o senzație inconfortabilă, chiar dacă durează puțin. Și atât de multe sunt manifestările noastre emoționale neasumate că am ajuns să mâncăm în majoritatea cazurilor emoțional și nu mai apucăm să mai mâncăm de foame", crede Mihaela Bilic, care a publicat recent cartea „Foamea sufletului".
După nenumărate generații care s-au luptat pentru hrană, care au trăit realitatea foametei ucigătoare, mâncarea este percepută ca o sursă majoră de plăcere pentru organismul uman.
Peste tot există ceva de mâncare, chiar și în locuri care erau înainte considerate improprii. În holuri, în săli de așteptare, ai automate, la colț de stradă sunt tot felul de produse care te îmbie. Noi nu știm să fim indiferenți față de mâncare câtă vreme natura ne-a construit ca toate simțurile noastre să fie sensibile la mâncare
„Avem această construcție ancestrală, în care grăsimea este considerată de natură o rezervă de supraviețuire. Iar plăcerea de a mânca ne este dată ca să continuăm mâncatul sau ca să ne apropiem de mâncare, indiferent de situație. Aici e interesant. Foamea este o senzație pe care n-o putem ignora, iar plăcerea pe care o resimțim din mâncare restabilește homeostazia, echilibrul și în creier, și în corp", spune medicul nutriționist. Și astăzi, continuă ea, există oameni în părțile sărace și aride ale lumii care caută de dimineața până seara rădăcini, iar când le găsesc aceasta este singura lor răsplată după o zi întreagă de trudă. Mecanismele ancestrale care îi fac să depășească obstacolele pentru a se putea hrăni fac în cazul lor diferența dintre viață și moarte. În partea noastră de lume, însă, există problema opusă - oamenii sunt înconjurați de mâncare și mulți mănâncă în exces. Dacă te uiți la televizor vezi nenumărate reclame la dulciuri și sucuri, dacă ieși pe stradă dai de o mulțime de covrigării și fastfood-uri, dacă nu vrei să ieși din casă, intri pe aplicație și îți aduce curierul mâncarea la ușă.
„Faptul că accesul la mâncare este atât de facil este în detrimentul nostru. Peste tot există ceva de mâncare, chiar și în locuri care erau înainte considerate improprii. În holuri, în săli de așteptare, ai automate, la colț de stradă sunt tot felul de produse care te îmbie. Noi nu știm să fim indiferenți față de mâncare câtă vreme natura ne-a construit ca toate simțurile noastre să fie sensibile la mâncare", explică Mihaela Bilic.
În plus, mâncarea este asociată cu grija - mamele și bunicile aveau tot timpul ceva bun și tot timpul te rugau să mai mănânci un pic. La aceasta se adaugă și moștenirea culturală care spune că la orice sărbătoare mesele trebuie să fie bogate, iar când îți trece un musafir pragul trebuie să îl răsfeți cu mâncare. „Ne e frică și pentru noi, și pentru musafir, să nu cumva să n-avem o masă prea săracă, lucru care nu se întâmplă în toate țările Europei. Francezii, nemții n-au nicio problemă să te duci la ei în vizită și să nu te trateze cu nimic. Sub nicio formă nu te îndoapă cu mâncare, să te copleșească. E o tradiție balcanică, e și o chestiune care vine din trecutul nostru înfometat și pe care încă n-am depășit-o și nu cred că va fi curând depășită. Noi chiar am folosit mâncarea pe post de indicator de nivel de trai. Și atunci cum îi poți cere unui om să aibă o masă sărăcăcioasă? E ca și cum i-ai cere să accepte că este sărac și e foarte greu de asumat așa o poziție. Mă uit eu la mine, aici e drama, când am musafiri, în ce fel îi îndop și în ce fel ei mă ceartă că nu e frumos că le fac asta. Pare dincolo de puterea noastră. În teorie, știm, însă în momentul în care-ți intră un om în casă, intri într-o vrie. Cum adică să nu pun nimic pe masă, cum să pui, așa, bastonașe de legume cu sos de iaurt pe masă?", spune Mihaela Bilic.
O doamnă mi-a împărtășit această revelație. Mi-a spus: Am hotărât să mănânc doar mâncare gătită, pregătită de mine și am slăbit 5 kg într-o lună fără să fac niciun efort. Mi-am dat seama cât de multă mâncare ambalată, gata de consum mâncam
Cea mai mare problemă a multor oameni de astăzi constă în frecvența cu care mănâncă alimente foarte concentrate caloric pe care le termină în câteva minute, aproape fără să conștientizeze. „O doamnă mi-a împărtășit această revelație. Mi-a spus: Am hotărât să mănânc doar mâncare gătită, pregătită de mine și am slăbit 5 kg într-o lună fără să fac niciun efort. Mi-am dat seama cât de multă mâncare ambalată, gata de consum mâncam și în momentul în care am hotărât să mănânc doar mâncare gătită au dispărut o mulțime de ronțăieli. Sunt clar mai concentrate caloric, mai concentrate în nutrienți într-un volum mai mic, mai uscat și zici că mare lucru n-ai mâncat. Paradoxul este că noi nu ne îngrășăm din mâncarea gătită clasic, pe care trebuie să o încălzim, să o punem în farfurie, să o mâncăm cu lingura sau furculița. Ci ne îngrășăm din produsele deja ambalate, care nu mai necesită așezarea la masă și conștientizarea actului de a mânca", atrage atenția medicul nutriționist.
Când știm că avem un pachet de napolitane sau un pachet de chips-uri, vom sfârși prin a-l mânca. Trebuie să existe o organizare a cumpărăturilor. Nu te duci la benzinărie și îți umpli o pungă cu gustărele pentru simplul fapt că trebuia să alimentezi mașina cu carburant
Pentru a ieși din această capcană este nevoie de reguli clare și de o foarte bună organizare încă de la momentul cumpărăturilor. „Dacă nu ai, nu mănânci. Dar dacă tu îți pui în frigider și în dulapuri toate ispitele, toate prostioarele, o să le mănânci. Adică ce credeai că le-ai luat și or să se strice acolo și tu o să faci ceva diferit? Când știm că avem un pachet de napolitane sau un pachet de chips-uri, vom sfârși prin a-l mânca. Trebuie să existe o organizare a cumpărăturilor. Nu te duci la benzinărie și îți umpli o pungă cu gustărele pentru simplul fapt că trebuia să alimentezi mașina cu carburant", spune Mihaela Bilic, care sugereză și un mic truc atunci când simți că nu poți rezista, într-un magazin, ispitei - să te uiți în altă parte, ca să-ți distragi atenția.
La capitolul alimentar trebuie să fim cu noi mai degrabă rigizi, ca și cum am fi la cantina săracilor. Ca pe vremuri când mâncai la cantina studențească și nu te întreba nimeni dacă te-ai săturat sau nu, dacă ți-a plăcut sau nu.
La fel de important este și programul de mese. „Totul ține de disciplină și organizare și, în final, disciplina și organizarea înseamnă educație. Noi suntem extrem de permisivi și de fără reguli, ca societate, la nivel alimentar. Lucrurile sunt dezastruoase dacă nu există disciplină și reguli pe care să ți le impui singur. Nu nutriționistul, nu societate. Să mănânci de maximum trei ori în zi fără ronțăieli între mese este o chestiune de disciplină și este foarte greu de pus în practică dacă tu ai un program dezordonat în care nici nu știi când îți cumperi, ce îți cumperi, cât mănânci. Apoi, în momentul în care te așezi la masă, dimensiunile porției tot de reguli și disciplină țin. Dacă tu îți pui o porție cât un platou sau dacă lași oala pe masă și te re-servești din ea, lucrurile astea n-au cum să te ajute. La capitolul alimentar trebuie să fim cu noi mai degrabă rigizi, ca și cum am fi la cantina săracilor. Ca pe vremuri când mâncai la cantina studențească și nu te întreba nimeni dacă te-ai săturat sau nu, dacă ți-a plăcut sau nu. Era o chestiune pe care o mâncai de foame și mai primeai alta peste alte 5 ore", arată medicul nutriționist.
O astfel de atitudine nu este tocmai la îndemână, având în vedere faptul că de multe ori mâncarea este folosită pe post de răspuns rapid la nevoi emoționale neîmplinite sau la trăiri interioare de disconfort. E o sursă de plăcere la îndemână și perfect acceptabilă social, atunci când nu ai acces la alte lucruri care să te bucure, spune Mihaela Bilic, care subliniază că pandemia a înrăutățit lucrurile.
„Mâncarea a rămas singura plăcere permisă și, mai mult, promovată pe toate planurile. Să ne gândim doar la pandemia de Covid, când am stat atât de mult timp izolați. Tot ce însemna anxietatea izolării, teama de boală și efectiv nevoia de a te relaxa și de a face ceva bun pentru tine s-a dus în mâncare. Atunci ne-au fost refuzate alte surse de plăcere, nici măcar nu puteai să ieși, să te bucuri de natură. Dacă întreb oamenii din jurul meu ce surse de plăcere au, îmi dau seama că sunt din ce în ce mai limitate și mult mai puțin eficiente. Noi avem cinci simțuri care trebuie satisfăcute - văz, auz, miros, gust și atingere. Sunt foarte puține elemente în viața noastră care să satisfacă toți acești cinci receptori. Și atunci noi ar trebui să avem grijă să-i dăm corpului satisfacție auditivă, să-i dăm satisfacție vizuală, să-i dăm satisfacție tactilă. E greu, dacă elimini mâncarea, să găsești să aceste surse de plăcere la îndemână. Orice hobby ai, indiferent că e vorba de pescuit, de fotografiat, de grădinărit, orice hobby înseamnă o preocupare pentru simțuri, o sursă de de a-ți hrăni corpul într-un fel concret și de a-ți face mintea să nu mai aibă atâtea pofte. Numai că oamenii nu mai au răbdarea, disponibilitatea și dorința de a-și umple viața cu elemente din acestea plăcute. Ca să pierzi greutate pe cântar, trebuie să capeți greutate în viața ta de zi cu zi. Până când nu găsim sursele de bucurie, de plăcere, de hrană nealimentare, nu putem să luăm distanță de mâncare. Lucrul acesta se va întâmpla spontan și firesc în momentul în care în viața noastră există aceste elemente care să ne aducă plăcere și bucurie. Și cea mai bună dovadă pe care la un moment dat a simțit-o toată lumea este îndrăgosteala. Când atenția și preocupările sunt captate în altă parte, în altă direcție, de altă persoană, nimeni nu se mai gândește la mâncare. Deci este o chestiune de priorități și de atenție. Dacă viața noastră este plină de entuziasm, de bucurie, de oameni interesanți, de experiențe trăite cu simțurile, presiunea pe mâncare, nevoia de mâncare va fi foarte mică. O să ajung să zic că am și uitat să mănânc. Însă în momentul în care în viața de zi cu zi, nu avem niciun factor de entuziasm, în care suntem blazați, triști, apatici, plictisiți, mâncarea o să ne dea acel strop de stare de bine pe care nu știm să-l obținem din altă parte", crede Mihaela Bilic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.