Foto: Lukas Olek / Caia Image / Profimedia
Vorbim adesea despre cum s-a schimbat locul de muncă în ultimii 20-30 de ani prin prisma tipului de leadership, a redefinirii profesiilor și a activității organizațiilor. Astăzi vorbim despre mitul noilor generații și importanța colaborării între generații.
Fiecare generație a fost o nouă generație. Am luat ce am considerat bun de la părinți și am respins ce ni s-a părut a fi rău. Apoi am dezvoltat noi reguli și principii pentru a ne asigura succesul. Uneori am avut dreptate, alteori nu. Și, odată ce ne-am consolidat viziunea asupra vieții, rămânem fideli acelui model. Deși toți am îmbrățișat schimbarea și noul în tinerețe, toți devenim conservatori după ce valorile și principiile noastre s-au maturizat.
Fiecare generație învață că nu toate ideile noi sunt și benefice și mai ales că puține idei sunt cu adevărat noi. În mod ideal îmbinăm avântul tinerilor de a încerca noi idei cu învățămintele celor trecuți prin viață. Nu este despre a respinge noul, ci despre a-l infuza cu nuanțe și notițe de subsol care îi pot crește șansele de succes.
Generațiile mai experimentate sunt prudente față de schimbări, pentru că au trăit multe situații în care s-au dovedit neinspirate. Deci se vor opune noului care vine la pachet cu multe riscuri. În egală măsură, este foarte posibil ca familiaritatea să dea o senzație fals-pozitivă asupra calității prezentului. Conservarea modelelor știute nu este întotdeauna decizia corectă.
Cei tineri îmbrățișează ușor ideile noi. E timpul lor să conteste statu-quo-ul, să-și asume riscuri și să învețe lecțiile aferente. Ei vor căuta în mod natural mai binele, exact cum au făcut-o și cei de dinaintea lor. Însă ar fi bine să se consulte cu cei mai experimentați pentru a se asigura că nu doar repetă greșeli deja făcute de alții în trecut.
În esență conflictul dintre generații este un conflict al zonelor de confort. Lucrul împreună forțează fiecare membru să iasă din rutina celor cunoscute și să confrunte necesitatea adaptării. Locul de muncă nu poate fi redus la ce îi este la îndemână unuia sau celuilalt. Dimpotrivă, este locul în care fiecare devine mai bun decât era pe cont propriu.
A lucra împreună nu este despre cine are dreptate, ci despre cum putem obține împreună cele mai bune rezultate. Nu este despre ideea câștigătoare, ci despre ingredientele pe care fiecare le adaugă mixului pentru a obține succesul. Și nu este despre cine știe mai bine, ci despre cum adăugăm noi piese pentru a obține o construcție solidă.
Cu siguranță cei tineri au de învățat despre competență, rigurozitate, perseverență, disciplină și implicare. Cu siguranță cei mai în vârstă au de învățat despre noile tehnologii, noile stiluri de viață și consum care se formează în societate și schimbă profesiile și industriile așa cum le știm azi. În mod ideal toate generațiile din cadrul unei organizații înțeleg care sunt punctele lor forte pe care le pot aduce la masa comună și care sunt punctele în care ar beneficia de sprijinul celorlalți colegi.
La sfârșitul zilei toți ne dorim o viață mai bună. Ține doar de noi să decidem s-o construim împreună, bazându-ne pe ce are fiecare mai bun de dat, sau ne facem viața mai grea, atacând punctele slabe ale celuilalt.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mda! Conflictul dintre generații se acutizează. Am găsit niște rime pe net în urmă cu mulți ani. Cred că se potrivesc vremurilor pe care le trăim...
Le citez:
Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .
Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .
Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .
E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !
Autor anonim…
Peste o săptămână suntem chemați să ne alegem președintele. „Oferta” e de nerefuzat: tovarășul Ciolacu ne va „servi” covrigii pe care îi tot agățăm pe coada unor câini nevinovați...