Foto: CTK/ Alamy/ Profimedia
În august 2021, România va introduce cărțile electronice de identitate. De dimensiunea unui card bancar sau a unui permis de conducere, acestea au încorporat un cip care include informațiile personale ale deținătorului, două amprente și semnătura deținătorului. Noile documente vor avea și funcția de card de sănătate, vor servi ca pașaport în interiorul UE, dar, cel mai important, pot contribui semnificativ la reducerea birocrație, creșterea calității vieții și economisirea anuală a unor sume echivalente cu câteva procente din PIB. Cel puțin așa s-a întâmplat în țări în care cartea electronică de identitate a fost introdusă împreună cu un sistem facil de semnătură electronică și a fost dublat de măsuri consistente de digitalizare a administrației publice.
„Cu ajutorul cărții electronice de identitate, poți accesa 99% dintre serviciile publice online”
Ce poți face cu o carte electronică de identitate în Estonia, cea mai avansată țară din lume din punct de vedere al digitalizării?
„Cu ajutorul cărții electronice de identitate, poți accesa 99% dintre serviciile publice online. Dacă vrei să semnezi un contract, să-ți schimbi adresa, să votezi, să îți înregistrezi mașina, să aplici pentru o nouă licență de pescuit sau să ceri aprobare să tai un pom de Crăciun din pădure, o poți face la distanță. Există două excepții: nu poți să te însori online și nu poți divorța online”, explică pentru Republica.ro, Florian Marcus, consultant pentru transformare digitală la e-Estonia Briefing Center. De naționalitate germană, Marcus locuiește de 5 ani la Talinn și spune că în toată această perioadă nu a fost nevoit să calce în vreo instituție a statului ca să își rezolve o problemă administrativă.
Succesul digitalizării în Estonia își are originea în anii ‘90, când toate forțele politice au căzut de acord că informatizarea este unica soluție pentru evoluția statului care și-a declarat în 1991 independența față de Uniunea Sovietică. „Estonia este o țară foarte mare, dar cu o populație foarte mică. Are o densitate a populației comparabilă cu cea a Canadei, care, după cum știți, are destul teritoriu nelocuit. Iar ceea ce au înțeles guvernanții a fost: Nu putem să avem o birocrație pe hârtie, precum cea a Germaniei, a Rusiei. Va trebui să facem lucrurile online, pentru a scuti timpul oamenilor”, spune consultantul în transformare digitală.
Rolul său la e-Estonia este să le vorbească delegațiilor de oficiali din străinătate despre cum pot face digitalizarea să funcționeze în țările lor, inspirându-se din modelul estonian. Într-un an și jumătate, organizația a primit două vizite din România: una formată din oficiali, una din reprezentanți ai mediului de business. „E loc de un interes mai crescut”, spune Marcus.
„Înainte de a construi ceva, avem nevoie de legi care să spună: o semnătură digitală are exact aceeași valoare ca o semnătură pe hârtie”
Cum poți să ajungi la un sistem de e-guvernare eficient? În primul rând ai nevoie de legile potrivite. „Înainte de a construi ceva, avem nevoie de legi care să spună: o semnătură digitală are exact aceeași valoare ca o semnătură pe hârtie. Apoi mai sunt alte elemente importante.
Ai nevoie de o carte electronică de identitate, am văzut cartea de identitate din România, aveți nevoie de una electronică.
Alt lucru important este să faci ca schimbul de date să fie ușor și sigur. În Estonia, aveam un principiu care se cheamă „once only” - „doar o dată”. Acest lucru înseamnă că doar o anumită autoritate guvernamentală poate avea o anumită informație despre oameni. De exemplu, în Estonia, Evidența Populației are adresa mea. Autoritatea Fiscală nu știe adresa mea, Autoritatea Electorală nu are adresa mea. Dar, chiar dacă au nevoie de ea, nu mi-o pot cere. Trebuie să o ceară la Evidența Populației. Acest sistem are două avantaje. Avantajul numărul 1: datele mele sunt mai în siguranță. Dacă hackerii știu că datele tale sunt duplicate, găsesc serverul cel mai slab și iau toate datele de acolo. Iar al doilea avantaj este că îmi face mie viața mai ușoară. Dacă tu îți schimbi adresa, câte autorități trebuie să informezi? În Estonia doar una, în Germania sunt vreo 4”, spune Florian Marcus.
Toate aceste modificări trebuie susținute printr-o investiție financiară în tehnologia potrivită. Iar apoi trebuie să devină obligatorii în toate instituțiile publice. Dacă instituțiile publice pot să le aplice selectiv, cetățenii nu mai știu ce servicii pot accesa offline și ce servicii pot accesa online. Iar atunci, pentru a fi siguri, vor merge la ghișeu.
În Estonia, digitalizarea nu a dus la o scădere semnificativă a numărului de angajați din sistemul public. În locul multor joburi dispărute au apărut joburi noi. „Mulți oameni presupun că am dat afară jumătate din funcționarii publici. Nu e adevărat. Media OECD a persoanelor angajate în sectorul public este 21.3%. În Estonia este puțin mai mare, 22%”, spune Florian Marcus.
Cu ajutorul semnăturii digitale, estonienii pot semna contracte la distanța sau să opereze o schimbare de adresă. Procesul este unul simplu: să luăm drept exemplu un contract de muncă. Îți introduci cartea de identitate în într-un cititor de card, editezi documentul și apoi apeși opțiunea semnează digital. Ți se va cere un cod PIN, iar după aceea vei primi o notificare că semnătura este validă.
„Declarația fiscală poți să o faci în 3 minute. Te loghezi, totul este calculat de dinainte și doar spui: Da, e corect. 98% din declarațiile fiscale sunt depuse online, dar poți să faci lucrurile și pe hârtie. Și chiar dacă faci lucrurile pe hârtie, tot beneficiezi de sistemul online. Pentru că rămân doar 2% din oameni care se duc la sediu, nu sunt cozi nicăieri. Pe drumul meu spre birou este un sediu al autorității fiscale și nu am văzut niciodată coadă acolo”, spune consultantul.
„Suntem foarte avansați din punct de vedere al digitalizării. Dar întrebarea este: ce putem face mai mult?”
Andri Maimets este consultant media și lucrează în prezent ca șef al departamentului de comunicare al Agenției Naționale de Concerte din Estonia. Însă, în paralel, urmează un masterat de management public și inovație la Institutul Ragnar Nurkse , din cadrul Universității de Tehnologie din Talinn.
„Cartea de identitate electronică îți dă oportunitatea de a face totul digital. Ne ajută să economisim timp, în viața noastră de zi cu zi, dar este doar o unealtă vizibilă care îi permite cetățeanului să facă totul mai ușor. Este esențial ceea ce este în spate, acest sistem numit X-Road, autostrada digitală, care conectează toate autoritățile”, explică Andri Maimets.
Într-un stat atât de digitalizat, multe dintre eforturile curente se concentrează pe inovație. „Suntem foarte avansați din punct de vedere al digitalizării. Dar întrebarea este: ce putem face mai mult? Aceasta este discuția care se poartă acum în universitate: cum putem face orașele mai sustenabile? Cum putem face comunitățile să acționeze mai rapid? Cum îi putem face pe oameni mai implicați în guvernare, astfel încât să nu le ceară socoteală politicienilor doar o dată la patru ani?”, spune el.
O altă preocupare a statului baltic este cum să promoveze digitalizarea peste graniță. „Trebuie să facem ca o anumită informație să poată merge dintr-o țară în altă. Să pot să semnez un document electronic și să fie valabil în România. Există deja proiecte în acest sens. Suntem foarte aproape de Finlanda. Și foarte mulți estonieni merg în Finlanda și foarte mulți finlandezi vin în Estonia. Un proiect pilot îmi permite mie să cumpăr medicamente cu rețetă estoniană din Finlanda”, explică el.
Estonia economisește anual 2% din PIB doar prin semnătura electronică. Care este situația în România
Impactul digitalizării se traduce atât în creșterea calității vieții cetățenilor, cât și în economie. Potrivit lui Florian Marcus, Estonia economisește anual 2% din PIB doar prin semnătura electronică.
În România, numărul celor care au o semnătură electronică este încă mic. Potrivit Profit.ro. piața semnăturilor electronice era estimată în 2017 la aproximativ 8 milioane EUR. Cu un preț mediu în jur de 50 EUR/ an, rezultă că existau până la acel moment aproximativ 160.000 de semnături calificate emise la nivelul României, marea lor majoritate către firme private. Însă costul pe care îl implică obținerea lor este inaccesibil pentru mulți cetățeni și câtă vreme numărul de semnături electronice dintr-un stat rămâne la câteva sute de mii, nu se poate vorbi despre digitalizare în adevăratul sens al cuvântului.
În Europa, regimul semnăturii electronice este reglementat prin Regulamentul UE nr. 910/2014, cunoscut și ca Regulamentul eIDAS, care se aplică încă de la 1 iulie 2016. Regulamentul, ca act juridic din dreptul UE, se aplică direct în toate țările Uniunii Europene, fără a necesita transpunerea în legislația națională. Cu toate acestea, Regulamentul eIDAS lasă la latitudinea statelor membre anumite aspecte. De exemplu, statele membre pot să stabilească norme interne cu privire la suspendarea temporară a unui certificat calificat pentru semnătura electronică, sub rezerva unor condiții (art. 28, alin. (5). Și tot statele membre trebuie să stabilească prin norme naționale sancțiunile aplicabile sau organismele publice sau private responsabile pentru certificarea dispozitivelor de creare a semnăturii electronice calificate etc. Pentru a abroga legislația națională în vigoare la data la care Regulamentul eIDAS începe să se aplice este nevoie de o lege națională. În cazul României, Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică este în vigoare și astăzi. Practic, în România două acte normative paralele care se aplică semnăturii electronice – Legea nr. 451/2001 și Regulamentul eIDAS.
În ultimii patru ani, decidenții români au evitat să tranșeze legislativ problema semnăturii electronice și a felului în care cetățenii români pot intra în posesia unui astfel de instrument. Subiectul semnăturii electronice este abordat în prezent în 4 inițiative din Parlament, care au ajuns, toate, la Comisia de IT&C din Camera Deputaților, care este cameră decizională.
Din vara viitoare, România este obligată de UE să emită cărți electronice de identitate. În acest context, reprezentanții mediului asociativ de business au recomandat ca pe fiecare viitoare carte electronică de identitate emisă cetățenilor români să fie emise automat, concomitent cu producerea acestora, atât un certificat de semnătură emis de MAI, cât și unul calificat (după modelul Belgiei – acolo unde costul per semnătură calificată este sub un euro pe an).
Articolul face parte din proiectul editorial „Revoluția online”, susținut de eMAG.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da, sunt impotriva coruptiei, ar fi foarte misto sa avem si noi un sistem informatic functional, dar cu oamenii care sunt la putere azi sansele ca asa ceva sa se intample par destul de mici, asta spuneam, ca e probabil sa isi bata joc de un astfel de sistem asa cum si-au batut joc si de cel de la CNAS. Ce bine ar fi sa ma insel in privinta asta.