Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Doamnă, dar vă iubește, de ce nu vă împăcați?” Angela a mers să reclame că partenerul o agresează fizic, dar polițiștii au început să facă glume. Povestea obținerii unui ordin de restricție

Violenta domestică - Credit: Erika Eros / Panthermedia / Profimedia

Foto: Erika Eros / Panthermedia / Profimedia

Unul dintre talentele extraordinare ale societății românești este să ascundă mizeria sub preș, să ne prefacem că nu vedem anumite probleme grave sau, chiar mai rău, să pretindem că totul este bun și frumos. Chiar negarea unor astfel de probleme este o formă de gestionare socială, afirmăm că pur și simplu acea problemă nu există.

Doar că realitatea și statistica națională sau europeană vin peste noi și demolează ignorarea sau negarea noastră tradițională.

Una dintre aceste probleme grave la care închidem ochii ca societate este violența domestică. Din statisticile prezentate la sfârșitul anului trecut aflăm că fenomenul violenței domestice a crescut cu aproape 5% față de 2022. Conform datelor prezentate de Poliția Română, pe parcursul anului 2023 s-au înregistrat 108.821 de cazuri. Asta înseamnă că aproape 300 de persoane au fost zilnic agresate, au fost victime ale violenței domestice. Tot statistica poliției ne spune că polițiștii au intervenit în 94.710 de cazuri în urma unor apeluri la 112.

Acestea reprezintă numărul de cazuri raportate, deoarece numărul de cazuri neraportate sau care nu apar în statistică ar putea fi mult mai mare. Cât de mare? Foarte greu de estimat!

Tot statistica ne spune că instanțele judecătorești au emis în 2023 un număr de 11.887 de ordine de protecție, din care 5.386 au provenit din ordine de protecție provizorii. Poliția a emis un total de 13.231 de ordine de protecție provizorie. Toate cifrele sunt în creștere față de anii anteriori.

Persoanele (femei, bărbați sau minori) care au fost lovite, amenințate, abandonate sau acolo unde s-a încălcat un ordin de protecție deja existent au simțit nevoie să apeleze la instituțiile statului pentru a se proteja.

Doar că raportarea faptelor de violență domestică este influențată de cel puțin doi factori. Unul dintre aceștia se referă la statutul social al persoanei care se plânge autorităților, iar celălalt se referă la modul în care autoritățile gestionează și se comportă cu persoana care dorește să facă o astfel de plângere.

Unei persoane abuzate, mai ales dacă are copii minori în întreținere, nu are un loc de muncă sau are un loc de muncă plătit cu salariul minim pe economie, se află în risc de sărăcie, nu are alternative, nu are unde să plece, este dependentă de persoana care o abuzează, îi trebuie mult curaj pentru a merge și a face o solicitare de ordin de protecție.

Urmează o parte esențială - contactul cu autoritățile. Despre acest contact vom discuta azi cu o persoană care a reușit să obțină un ordin de protecție, o persoană care dorește să ne împărtășească experiența traumatizată prin care a trecut, dar sub protecția anonimatului. O sa îi dăm numele fictiv Angela, care nu este ales la întâmplare. În Marea Britanie, dacă cineva simte că este hărțuit sau abuzat în public, merge la chelner sau la bar și spune „Aș dori să vorbesc cu Angela”, iar personalul va avea imediat grija de persoana respectivă și îi va asigura protecție.

Având în vedere că persoanele abuzate reușesc cu mare greutate să își prezinte, să își povestească drama prin care au trecut, din motive lesne de înțeles, am considerat că trebuie să împărtășesc cu voi un caz real, realizat sub protecția anonimatului.

CJ: Angela, ce s-a întâmplat? De ce ai simțit nevoia să soliciți un ordin de protecție?

A: După mai mult de un an de când încheiasem relația cu fostul partener, acesta încă insista prin toate metodele să intre in contact cu mine. Avusesem o despărțire care durase câteva luni, în care am vorbit cu el de mai multe ori, cu familia lui, chiar și cu prietenii comuni. Mergeam seara spre casă cu frică, pentru că mă urmarea sau îl găseam de multe ori așteptând în fata ușii. Când lucram de acasă, venea la ușa mea, unde stătea și asculta conversațiile. Chiar dacă susținea că intențiile lui erau bune, comportamentul era unul care mă speria. La una din aceste vizite, când a bătut la ușă până i-am deschis să vorbim cinci minute, după o oră în care îl rugasem de mai multe ori să plece, am vrut să iau telefonul să îi contactez părinții. Ca să mă oprească să folosesc telefonul, m-a agresat fizic și m-a strâns de brațe și de gât. Atunci am mers prima dată la poliție.

Apoi, după câteva luni, a revenit cu insistență, așteptându-mă seară de seară în fața blocului, încât eram nevoită să dorm pe la părinți, pentru că nu pleca din fața blocului meu. După acest episod, am obținut ordin de protecție.

CJ: Cum a fost relația cu poliția?

A: Prima dată, am mers cu multă teamă la poliție, la secția de care aparțineam. Era o seară de sâmbătă în luna iulie și toți angajații poliției erau afară, pe bancă. Când le-am spus polițiștilor ce se întâmplase, au început să râdă și să glumească: „Doamnă, dar vă iubește, de ce nu vă împăcați?”. M-au întrebat dacă nu vreau să îl iert, să îi mai dau o șansă. Le-am explicat că sunt speriată, că nu vreau să îi fac plângere și să îi fac rău, dar nu vreau să se repete și atunci să mă întrebe autoritățile de ce nu am declarat cele întâmplate de prima dată. După multe minute de conversație ironică, am fost preluată de o doamnă care mi-a dat documente pentru completare. Am primit doar o dovadă că fapta a fost luată în considerare, pentru că nu mă încadram pentru obținerea unui ordin de protecție, deși fusesem abuzată fizic.

Însă acest pas m-a ajutat mult să pot obține ordin de protecție șase luni mai târziu, când am mers a doua oară la poliție, după seri repetate în care nu pleca din fața blocului și eram nevoită să dorm la părinți.

De data asta, știam că va fi o vizită lungă, eram hotărâtă să fac orice pentru a avea liniște în casa mea și în viața mea. Am petrecut trei ore la secția de poliție să pot obține ordin de protecție temporar. Am vorbit cu trei agenți, care au fost mai amabili de data asta, însă lucrurile se derulau extrem de încet, timp în care ei răspundeau la telefoane personale, glumeau cu colegii, fumau. Am ieșit din birou cu hârtiile în mână și mirosind a fum de țigară. M-am așezat pe aceeași bancă pe care stăteau ei în seara de vară și am plâns. Dincolo de neplăcerea situației în care mă aflam eu, m-am gândit la toate femeile care au toate motivele să obțină un ordin de protecție, doar că nu este deloc ușor să îl obțină.

CJ: Cum a fost în instanță?

A: La doar cinci zile după vizita de la secția de poliție, am mers la judecătorie, unde am primit avocat din oficiu. Am cerut perioada maximă de protecție, de șase luni. Am avut parte de o așteptare lungă, pe niște holuri înguste, la câțiva metri de cel față de care ceream protecție. La două ore după ora programată, am intrat în sală, unde procesul nu a durat mult. Venisem cu dovezi de la camerele de luat vederi ale clădirii în care locuiesc, copii ale conversațiilor avute și dovada primei fapte înregistrate în iulie. Am primit a doua zi decizia că cererea mea a fost acceptată și obținusem ordin de protecție pentru șase luni.

CJ: Care este părerea ta despre tot acest proces legal prin care ai trecut?

A: Pentru o persoană abuzată emoțional și/sau fizic, este un proces foarte greu. Necesită multe resurse de timp, răbdare, înțelegere. Iar în momente de stres emoțional e foarte greu să ai aceste resurse. Subiectul nu este ușor, nimeni nu merge la autorități să declare că e fericit. De multe ori m-am gândit să renunț, chiar și când eram pe holurile judecătoriei. E posibil să fi avut un caz mai ușor și să fi fost tratată cu superficialitate, dar cum poate cineva să spună că un astfel de caz ușor nu poate deveni unul grav? Și eu, dacă aș fi avut de ales, aș fi făcut altceva cu timpul meu.

CJ: Ce sfat la dai persoanelor care se confruntă cu violența domestică?

A: Oricât de greu este procesul, este important să se discute despre acest subiect. Să știe prietenii apropiați, colegii, familia. Eu am fost susținută de familie și prieteni apropiați, care m-au încurajat să trec prin procesul cu autoritățile, să fac apel la autorități. În momente de stres, nu mai gândești limpede, iar frica paralizează inițiativa de a vorbi despre ce trăim.

CJ: Ce sfat ai pentru autorități?

A: Pot să înțeleg că meseria lor este una grea, însă aceste momente de violență domestică pot fi momente de cotitură în viața celor care le trăiesc. Empatia și interesul față de povestea victimelor fac o diferență enormă. Chiar și persoanele confortabile cu expunerea pot fi atât de afectate de experiența violenței, încât nu mai sunt coerente.

O linie de urgență pentru cazuri de violența domestică, mai multă informare și pași mai simpli pentru victime pot face diferențe majore.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Se intampla lucruri foarte grave in spatele usilor inchise, autoritatile nu au habar si chiar daca le reclami o situatie nu stiu cum sa faca sa te determine sa taci si sa pleci acasa. Noi am avut o experienta de acest gen cand am reclamat pe vecinii nostri (sectanti) cum ca-si maltrateaza copiii. Interactiunea cu autoritatile a fost inutila in ciuda unor declaratii ample, pline de amanunte si pline de empatie. Am tot stat sa ma gandesc de ce nu am reusit mai multe, si am un raspuns:
    1) Cand e vorba de secte, nu se baga nimeni pentru ca nimeni nu e prea competent in a se lua de gat cu secta. Foarte multi din cei angajati la stat (Politie, Protectia Copilului, alte institutii) sunt cei care incarca sistemul. Pregatire zero, angajati pe pile, n-au nicio treaba cu meseria respectiva. Si de ce sa se bage intr-un caz complicat, fara sprijinul altor institutii, iar seful sa le dea in cap: de ce te-ai bagat? Secta vine cu avocatul si incepe sa urle ca le incalci drepturile religioase. In legea cultelor scrie clar ca fiecare cult recunoscut legal are voie sa-si creasca copiii in acele legi.

    Nu cred ca tine de vreo lege maltratarea copiilor, dar asa-i in Romania. Cazurile petrecute in strainatate si-au gasit refugiul aici. Pentru ca acolo erau in vizorul autoritatilor si erau sub oprobriul public. La noi nu e nicio problema: bataia-i rupta din rai. Nu-i asa?

    Cat priveste politia, multi au intrat in aceasta institutie nu ca ar avea vreo chemare, nu ca ar avea dorinta de a face bine si dreptate, ci pur si simplu ca asa au zis mama si tata: du-te acolo ca esti sigur de job, de salariu, de sporuri, de pensie.

    2) Cred ca am gresit cand am spus ca noi suntem singura speranta a celor doi copii, ca nu va mai fi nimeni sa faca o plangere atat de detaliata si de exacta si de plina de emotie asa cum am facut noi, ca noi vom pleca acolo unde locuim de fapt, ca o situatie ne-a tinut in ultimul timp in Bucuresti legata de sanatatea cuiva din familie, ca vom renunta la locuinta din Bucuresti definitiv, in felul asta nu va mai avea cine sa spuna o vorba despre situatia asta. Oamenii din jur nu doresc sa-si faca probleme, asa ca o alta plangere va fi depusa cu multa greutate, daca va mai fi depusa. Cred ca si asta a contribuit la neimplicare: duceti-va si lasati-ne.

    3) Anterior am mai avut o plangere depusa cu privire la multele apartamente de pe bulevard pline de traficanti, prostituate, interlopi. Unul chiar de la noi din imobil, al unui fost politician. Vara din 2022 a fost momentul de varf. Politia pe nicaieri. Adica, daca noi reuseam sa-i vedem, politia ce facea? Ce facea? A, e plin bulevardul, ne-a raspuns un politist!!!

    Masuri se iau doar cand cazurile ajung de o gravitate extrema si daca moare cineva. Vorba celor de la Protectia Copilului: d-na i-ati vazut dvs. pe copii invinetiti? Cu un ochi vanat sau urme pe corp? Acum, daca ma gandesc bine, cred ca au dreptate: nu, nu i-am vazut vineti. Pana plecam mai avem ceva timp, poate am „noroc”, si asa intervin si autoritatile. In rest bate vantul peste Romania, de asta suntem si social unde suntem. Totul e talmes-balmes in tara asta. Numai ca autoritatile procedand asa nu fac altceva decat sa incurajeze infractorii. Daca autoritatea nu intervine, ei pot face mai departe rele.

    De ce Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului nu are evidente cu familiile-problema? De ce nu are fiecare birou o situatie clara cu copiii si adultii aflati in dificultate sau aflati in familii cu probleme majore, pe raza pe care activeaza: deficiente mintale ale parintilor, fanatici religiosi, alcoolism, consum de droguri, soti violenti si altele? Nu mai vorbim de incest, viol. Nu s-ar putea preveni totul, ar fi imposibil, dar intr-o mare masura multe situatii ar fi combatute din start.

    Politia nu reusea mai zilele trecute sa bage pe unul recalcitrant in masina. Colega i-a dat cu spray paralizant in ochi colegului. Ce sa se mai ocupe de cazuri grave? De retele de traficanti de droguri, de persoane, prostitutie? De mari dosare de coruptie?

    Si pentru ca sunt marcata de cazul meu am sa fac referire la doua cazuri oribile petrecute in 2020 si 2024.
    Clasica situatie in care vecinii habar nu au de nimic. Nu stiu, n-au auzit, n-au vazut. Pai, s-a petrecut langa dvs, as intreba eu daca as fi reporter, chiar nu stiti nimic?

    In schimb avem aceleasi tampenii debitate de oameni fara spirit civic, fara implicare: nu stim nimic. Erau niste oameni asa de linistiti.
    Sau
    Era un tanar asa de respectuos. Tot timpul ne dadea buna ziua. Foarte linistit.

    Ce bine, tanarul linistit tocmai a omorat-o pe iubita lui care reusise sa depuna plangere la politie, dar politia era putin ocupata cu eliberarea infractorilor pe usa din dos. N-a avut timp de ea.

    August 2020:
    „Constantin Pandelea este pastor în satul Valea Bourei, din comuna Dolheşti a judeţului Suceava. Bărbatul a fost arestat preventiv în urmă cu 30 de zile sub acuzaţia de viol în formă continuată şi agresiune sexuală în formă continuată. El are 8 copii, dintre care 4 fete şi 4 băieţi.

    Anchetatorii susţin că pastorul şi-ar fi violat în repetate rânduri fiica cea mare, iar pe celelalte trei le-ar fi agresat sexual.

    Mezina familiei are 9 ani, după cum susţine Nicoleta Daneliuc, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava (DGASPC).
    „Şi-a abuzat toate fetele. Am atâţia ani de când lucrez în această instituţie, nu am crezut vreodată că se poate întâmpla aşa ceva”, a mai spus Daneliuc.
    Soţul a plâns, nevasta şi-a retras plângerea

    Mama copiilor susţine ca nu a ştiut că fetele au fost abuzate sexual. Ea are nevoie de consiliere psihologică pentru a reuşi să se detaşeze de agresor. Soţul a sunat-o de după gratii, a plâns la telefon, a rugat-o să-l ierte, i-a spus că nu suportă regimul de detenţie, a slăbit 15 kg într-o lună, iar în urma discuţiei femeia şi-a retras plângerea pentru agresiune pe care depus-o la Poliţie”. - https://adevarul.ro/stiri-locale/suceava/cine-este-pastorul-acuzat-ca-si-a-abuzat-sexual-2040687.html#google_vignette

    Mama nu a stiut! Daca n-a stiut, ce sa facem? Si daca acum stie cu ce o ajuta? Ca tot aia face.

    Februarie 2024
    „Așa zisul pastor Nonu Lăcătuș și-a creat în Arăneag o întreagă comunitate de credincioși, care îi treceau pragul casei duminică de duminică, să îi asculte predicile. În spatele unei figuri blajine afișate pe stradă, însă, în locuința în care trăia cu soția și cei 10 copii, devenea un monstru. Fiica cea mare, care are acum 26 de ani, cea care a mers la poliție să îl denunțe, a fost violată prima data la 9 ani.

    Tânăra ne-a povestit cum tatăl său o bătea crunt, o lovea cu bocancii în stomac, până la leșin și o viola. Violurile repetate nu au rămas doar cu traume psihice și fizice. La 14 ani, fata a rămas însărcinată, iar tatăl a obligat-o să spună că tatăl copilului este un tânăr din Pâncota, nu cumva să se afle despre cele petrecute în casa lor. Fătul a fost avortat.

    Familia așa zisului pastor trăia retrasă de ochii lumii. Copiii nu mergeau la școală regulat, nu ieșeau din casă, iar fetele, cinci la număr, nu aveau voie să aibă prieteni. Trăiau viața ca într-o sectă rupta de lume.

    În urmă cu ceva vreme, una dintre fiicele minore ale pastorului a încercat să își pună capăt zilelor.

    Consătenii spun că îl cunoșteau pe bărbat ca fiind un om normal, care nu a dat semne că odată ajuns acasă se poate transforma într-un monstru care să își abuzeze propriii copii.

    „De atâta amar de vreme îi știm. Oameni buni, și fetele, atâta de cuminți, curate, harnice. Când am avut vreo lipsă au venit și m-au ajutat. Am rămas șocați când am aflat, părea un om cumsecade”, spune o vecină.

    Mama fetelor spune că nu a știut nimic și nu se aștepta la așa ceva. Printre lacrimi, aceasta a povestit că bărbatul „făcea pe pocăitul, nici nu m-am putut gândi la așa ceva”.

    Aceasta spune că l-a confruntat pe bărbat după ce a aflat, însă acesta „a lăsat capul jos, nu a fost în stare nici să mă privească în ochi” „. - https://www.aradon.ro/aradon-stirile-judetului-arad/tanara-din-araneag-violata-de-propriul-tata-timp-de-un-deceniu-1819134/

    Impresia ca aceste cazuri sunt singulare, izolate, e cea mai mare greseala. Poate nu toate cazurile sunt atat de violente, dar toti copiii acestor secte au de suferit in mod dramatic.

    Sotia indobitocita de asemenea trai nu vede realitatea: abuzati, batuti, violati, incest, un copil cu propria fiica, ce doreste mai mult? Ce fel de familie vrea sa aiba? M-a frapat fraza: nici nu m-a privit.

    Asta-i, lume! nu a privit-o in ochi. Monstrul se caia. N-a mai contat nimic. Nici abuzurile, nici nebunia. Doar ca nu s-a uitat in ochii ei. Mare chestie.

    Autoritatile trebuie sa dea de pamant cu astia, sa-i condamne, dar sa faca in paralel si tratamente psihiatrice. Copiii trebuie sa aiba terapie cu un psiholog, sa fie scosi din mediul ala sau daca raman cu mama, sa fie sub supraveghere timp indelungat. In functie de varsta, sa fie ani de supraveghere.

    Si acum ciresele de pe tort, cum chiar sectantii recunosc violentele, le sustin si le incurajeaza:
    „La solicitarea „Adevărul”, Emil Meştereagă (lector la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti) si Ioan Brie (pastor penticostal) au explicat care este crezul penticostal, cu privire la educarea copiilor, inclusiv prin aplicarea unor corecţii fizice. „În primul rând educaţia copiilor porneşte de la premiza excluderii oricărei disciplinări fizice. Noi propovăduim faptul că nici abuzul emoţional al copiilor nu este permis. Ideea de disciplină prin corecţii fizice este acceptată numai în cazul unor situaţii limită. Îndrumarea pe care le-o dăm părinţilor este, conform învăţăturii biblice, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri”, a explicat Emil Meştereagă.

    „În timp ce respingem abuzul fizic sau emoţional asupra copiilor, susţinem potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, că Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor autoritatea asupra copiilor. În învăţătura creştină, copiii aparţin familiei, nu aparţin statului. Noi credem că în familie, părintele are autoritate asupra copilului, lăsată de Dumnezeu, autoritate care trebuie exercitată în dragoste. Nu credem că indulgenţa extremă faţă de copil şi răsfăţul este calea cea bună. Orientarea pe care Norvegia o promovează în educaţia copilului, prin politica Barnevernet, crează premisele unui fel de „dictatură” a copilului asupra părintelui”, a arătat pastorul Ioan Brie.

    Într-o emisiune la postul de televiziune creştin Credo TV..., pastorul penticostal Cristian Ionescu..., a explicat viziunea creştinilor penticostali cu privire la educarea copiilor.

    „Religia pentru unii a devenit o propoziţie, ceva abstract. Religia este un set de valori. Când este vorba de educaţia copiilor, Biblia, care stă la temelia religiei noastre şi care ne dă convingerile noastre religioase, că o religie generează convingeri, principii, valori, este şi faptul că trebuie să ne creştem copiii în cunoştinţă de Dumnezeu. În momentul în care eu mi-am crescut copiii în aceste principii, o componentă este disciplina. Că le place sau nu funcţionarilor, politicienilor, presei sau postmoderniştilor, Cuvântul Lui Dumnezeu spune că un părinte care cruţă nuiaua îşi urăşte copiii (n.r. Proverbe). Noi nu promovăm abuzul la nivelul la care să li se rupă oasele copiilor, să fie zgâriaţi, învineţiţi sau să i se pună copiilor în pericol viaţa, dar trebuie să înţelegem că acest sistem de disciplină este parte din dimensiunea şi convingerile religioase ale familiei creştine”, a spus pastorul Ionescu.

    În emisiunea dedicată cazului Bodnariu, pastorul Ionescu a mai spus că Marius Bodnariu a recunoscut că şi-a disciplinat copiii, tocmai în baza principiilor creştine pe care le are. „În momentul în care aceşti părinţi sunt ireproşabili, sunt educaţi, au o reputaţie excepţională chiar şi în Norvegia. Marius a spus că şi-a dozat şi măsurat forţa în disciplinarea copiilor la fel ca atunci când se joacă cu ei...”, a arătat pastorul

    Cazul familiei penticostale Marius şi Ruth Bodnariu, din Norvegia, rămase fără cei cinci copii luaţi de autorităţi, a adus în discuţie şi chestiunile legate de crezul şi practicile cultului penticostal”. - https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/ce-prevede-crezul-familiei-de-penticostali-1681033.html

    Si vecinii mei par niste oameni foarte draguti daca nu-i cunosti, in realitate sunt doi monstri spalati pe creier. Plini de ura, rautate, am incercat sa vorbim cu el. Intra in casa si incepe sa tipe cantece religioase. Am incercat sa vorbesc cu ea. Rezultat zero. Te priveste fara nicio reactie. Copiii au probleme, manifestari urate pe sistem nervos. Au fost batuti zi de zi de foarte mici. Tinuti in izolare, fara jucarii, mancare austera, merg doar la biserica, nu sunt lasati sa se joace cu alti copii. Cand eram in Bucuresti ii auzeam zilnic. O perioada nu mi-am dat seama, nu m-am gandit la ce drama e acolo. Noi veneam si plecam, stateam doar o saptamana, doua. Pe ea o stiam foarte putin (sta in casa tatalui sau), stiam ca a lasat totul balta si a aderat la secta cand s-a maritat. Nu pot sa inteleg in ce fel, prin ce metode, o secta, niste insi pot sa te indobitoceasca atat incat sa nu-ti mai revii, sa nu intelegi ce ti se intampla tie si copiilor tai. Aveam sperante ca tatal sau va interveni. A plecat si n-a mai dat pe acolo. E un om cu o situatie, cu niste afaceri, ar avea bani de avocat s-o ajute sa divorteze luand copiii din secta, ca inteleg ca si aici e o problema. Secta se agata cu dintii de copii, iar cel cu care s-a maritat, fanatic religios, innebunit la randul sau din nastere de ai lui, nu cred ca ar ceda usor. Datoria ei e sa se lupte pentru ea si pentru copii, pentru a indrepta greselile pe care le-a facut, asa cum spune si d-na Eliza Mioc in comentariul de mai jos. Dar nu e cazul pentru ca ea e la fel de nebuna ca el. Ultima perioada a fost foarte suficienta ca sa realizez mizeria acestor insi.

    Sunt multe persoane in nevoi in Romania. Multi copii abuzati in fel si chip, nu trebuie sa fie neaparat intr-o secta, multe femei agresate, batute, multi batrani fara niciun ajutor de nicaieri. Singuri sau cu familie, aruncati prin azilele groazei.

    Lipsa unui raspuns din partea autoritatii, nepasatoare, incapabila, inepta, plina de insi nepregatiti, isi spune cuvantul.

    Din experientele avute cu autoritatile nu vreau sa mai aud de plangeri si reclamatii, sper din tot sufletul sa nu mai fie nevoie. M-am lecuit.

    Insa e bine daca povestim despre cazuri, experiente, cat mai multi sa discutam despre situatii traite sau cunoscute. Aduse in spatiul public, poate autoritatile vor incepe sa faca ceva. Sunt intamplari adevarate, acesti insi si victimele lor exista cu adevarat. Ce fel de adulti vor ajunge acesti copii? Ce fel de viata vor avea persoanele abuzate, batute, traficate? Nu exista societate perfecta, dar exista societati reactive, autoritati care actioneaza in baza legii, dar si in spiritul ei (mai multa empatie, intelegere, incurajare, sprijin din partea celor platiti de stat sunt necesare). Nu cere nimeni sa planga Autoritatea pe umarul meu, dar in momentul in care intelegi empatic un caz, inseamna ca l-ai inteles la modul profund si ca ceva vei face in sensul de a-l rezolva. In Romania prea multa lume se face ca face ceva. Prea multa nepasare, prea multa incompetenta, prea multa lene.
    • Like 0
  • Departe de mine de a condamna victima unui abuz domestic, insa ....eu am cuvinte grele pt familie,prieteni,colegi de serviciu, organizatii care se ocupa cu persoanele abuzate domestic, si nu numai, abuzate la serviciu, etc. Stiti ce spune marea majoritate? "Lasa, draga, e barbatul tau, ...". NU! Toate femeile (spun femei pt ca sunt majoritatea, dar pot fi si copii, barbati) trebuie sa stie un lucru, imediat ce deschid ochii in viata pe un barbat....In momentul in care acesta a ridicat mana, a strans-o de i-a facut vanatai, i-a dat o palma....PLECI! Unde vezi cu ochii, nu mai intorci capul, pentru ca a doua oara e prea tarziu...stie ca poate si va repeta....degeaba pleci dupa 10 ani, ....e prea tarziu pentru viata ta, ...Apoi, ce este scuza "am copil/copii, stau acum pt copii"? Serios? Tocmai pt ca ai copii, pleci, pui mana si gasesti de lucru, indiferent ce, speli pe jos, ceri ajutor banesc de la stat, ...DAR PLECI!!!!! Nu te primesc parintii inapoi, se gaseste vreun prieten, vecin, vreo organizatie sa te adaposteasca o vreme. ..Manaci paine cu mere in fiecare zi, pui ban pe ban si te salvezi. Vine dupa tine....faci reclamatie!!!! stiti cate femei fac plangere in astfel de situatii???? Extrem de putine,....fac mist0 politistii??? Strangi din dinti si faci plangere...e viata ta in joc, nu a lor. ......Familia, prietenii, vecinii....trebuie sa se implice, nu poti sa intorci capul, si sa nu spui nimic....Cunosc un caz care ma enerveaza si astazi. Acum vreo 15 ani intalneam in parc la plimbat cainele, o tanara femeie curatica, delicata, din blocul alaturat, credeam ca are vreo urma de zona zoster, dar nu, era permanent vanata pe fata, la ochi, am aflat ca o batea barbat-su mereu, un cela fitos, increzut si cu figura de prost...Sunt si acum impreuna, tot "machiata", mai rar ce-i drept, a mai imbratanit si el....Nici un vecin nu i-a spus sa plece, sa ia copilul si cainele si sa plece....toti erau prieteni cu el...Prin urmare, toate femeile trebuie sa stie, PLECI LA PRIMA PALMA, PRIMUL CUVANT, PRIMU URLET, sau daca este casa ta, inchizi usa dupa el (ndiferent ce este el, gropar sau academician) ... cu lacat,....poate sa ameninte ca se omoara....n-are decat, ...ei, uite vreau sa o vad si pe asta....
    • Like 1


Îți recomandăm

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult