„E soluția comodă, a satrapului căruia i-au fugit de pe câmp iobagii”. Scrisoarea unui român care muncește în străinătate, către ministrul Finanțelor

(Sursa foto: Gov.ro)

Domnule Ministru de Finanțe,

În primul rând, propunerea dvs privind limitarea dreptului de muncă al românilor în străinătate, în principal în țări din Uniunea Europeană, denotă o adâncă necunoaștere a modului în care funcționează blocul comunitar. Cu alte cuvinte, nu știți sau nu vreți să știți, domnule Ministru, ce înseamnă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii Europene. Nu știți, de asemenea, ce a însemnat această libertate pentru România, ceea ce este mult mai grav.

Propunerea dumneavostră, pentru că vine din înaltul funcției pe care o dețineți, este cu atât mai șocantă și jignitoare, nu numai pentru românii din străinătate, cărora cu cinism le trasați destinele, ci mai ales pentru oamenii din țară, pe care ar trebui să-i slujiți cu bună credință din postura de servant public, dacă ați înțelege că funcția cu care vă fuduliți se traduce în primul rând printr-o imensă responsabilitate.

Propunerea este de asemenea o insultă pentru Uniunea Europeană și pentru eforturile pe care le-am făcut și le facem pentru a face parte din această comunitate, a ne construi un viitor împreună cu statele libere ale Europei și a păși în lumină, nu în întuneric. Cu câteva cuvinte doar reușiți să striviți această dorință, acest scop și militați pentru o întoarcere în trecut sau într-un alt tip de viitor.

Măcar premisa de la care plecați este corectă: da, mulți români pleacă din țară, mulți români foarte calificați și România este văduvită astfel de un mare potențial de creștere economică. Iar migrația asta a „creierelor” este foarte greu reversibilă. Dar dumneavoastră nu deplângeți lovitura pe care progresul acestei țări o poate primi, scopul propunerii dumneavoastră este altul. Nu vă interesează condițiile și contextul în care acești oameni pot munci în România, viziunea de ansamblu, empatia pentru modul cum putem să avem o țară mai bună. Nu, nimic din toate acestea.

Ce pare că vă sperie pe dumneavoastră este faptul că acești români, activi și în putere, nu mai pot fi taxați pentru munca lor. Nu mai pot fi folosiți de aparatul de partid pentru a produce bogăție pe care să se cocoațe apoi diverși oportuniști și care să fie taxată și distribuită pe canalele binecunoscute ale tranziției către buzunarele clienților politici, ale verișorilor, amantelor, nepoților și tovarășilor de partid. Asta este oful clasei politice pe care o reprezentați, frica și spaima: nu mai este muncă, deci nu mai sunt bani. Iar clasa improductivă a atârnătorilor de la buget nu este obișnuită cu munca, cu producerea de idei, cu educația și progresul, așa că problema devine insurmontabilă.

Nu vă interesează și nu a interesat clasa politică din mijlocul căreia ați urcat, să vă asigurați în acești 30 de ani de tranziție ca măcar avem un plan, că măcar o parte din banii publici sunt cheltuiți cu cap, pentru cetățenii din buzunarele cărora i-ați luat.

Nu v-a interesat să investiți în educație și în centre de cercetare, astfel încât românii să rămână de plăcere acasă, pentru a munci unde sunt calificați.

Nu v-a interesat să jugulați fenomenul corupției, să protejați meritocrația și competența, astfel încât românii dornici să izbândească în viață prin efort și disciplină să poată să o facă fără ca fructele muncii lor să fie furate sau înstrăinate unor escroci.

Nu v-a interesat să investiți în capitalul de bază al unei economii, în drumuri, tehnologie și capital uman, în centre de formare profesională și în unități de sănătate care să mențină populația în parametri normali de sănătate, fără să fie nevoită să se târască prin spitale insalubre, cu șpaga agățată de buzunarele medicilor.

Clasa politică ce a condus România nu a fost interesată de toate aceste lucruri. A crezut că a primit o țară pe mână, în perpetuitate, pentru a extrage rente pentru potentați.

Iar Uniunea Europeană a devenit o problemă, o bătaie de cap, nu-i așa? Ca orice oligarhie, clasa politică românească a ținut și ține să aibă populația sub un control strict, în țarcul naționalist restrâns, fără ingerințe și fără migrație. Asta a fost una din directivele comunismului, un izolaționism puternic.

Asta propuneți, cu râvnă, și dumneavoastră, domnule Ministru de Finanțe: un braț de fier care să întoarcă cu de-a sila românii în țarcul naționalist, pentru a fi reintegrați în planul cincinal de producție pe care probabil că îl imaginați; să fie pus fiecare ca o rotiță în instituțiile metacomuniste, la muncă și la taxare. E soluția comodă, a satrapului căruia i-au fugit de pe câmp iobagii.

Doriți o soluție reală la această problemă, domnule Ministru de Finanțe? Preocupați-vă de întărirea statului de drept, de promovarea educației, de promovarea competențelor și meritelor, de protejarea investițiilor, de crearea unui cadru fiscal previzibil pentru investitori.

Domnule Ministru, nu e ușor să pleci din țara în care te-ai născut. Cu toată libertatea de mișcare, nu e ușor. Majoritatea celor care am făcut-o, am fi preferat să nu o facem. Am fi preferat să rămânem acasă.

Dar trebuie să rămâneți optimist, domnule Ministru: ne vom întoarce acasă. Ne vom întoarce legal și pașnic, din proprie inițiativă, cu educația noastră, cu dorința de deschidere, cu viziunea pe care o avem asupra lumii, cu ideile noastre și cu patrotismul nostru. Și vom uni această viziune cu viziunea românilor din țară, care crește și ea în fiecare zi.

Și împreună vom încerca să oferim României cea de-a doua soluție, cea incomodă.

Cea despre care nu vorbiți dumneavoastră. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp