Foto: Profimedia
Recunoscută drept cea mai reușită măsură de prevenție pentru păstrarea sănătății, imunizarea salvează milioane de vieți în fiecare an. Totuși există în prezent aproape 20 de milioane de copii în lume care nu primesc vaccinurile de care au nevoie și datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că mulți oameni ratează vaccinurile vitale în timpul adolescenței și maturității.
România nu iese din acest tipar. Un sondaj publicat luna trecută de Avangarde arată că 58% dintre români consideră că vaccinurile și strategia de vaccinare anti-COVID nu au fost benefice pentru sănătate și doar 36% sunt de acord că acestea au fost benefice. În Săptămâna Europeană a Imunizării încercăm să aflăm cum a influențat campanie de vaccinare anti-Covid raportarea românilor la vaccinare în general și care sunt pilonii principali pe care s-a clădit reticența românilor la vaccin.
Dr. Gindrovel Dumitra, coordonator al Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicină a Familiei, este optimist. “Dacă ne raportăm la amenințările pe care le avem în acest moment, create în special de mișcarea anti-vaccin, încă stăm bine” precizează medicul. Datele sunt însă îngrijorătoare când vine vorba de acoperirea vaccinală. “Dacă ne raportăm la acoperiri vaccinale necesare pe care le considerăm optimale pentru fiecare dintre vaccinuri, nu stăm deloc bine. Pentru vaccinarea împotriva rujeolei avem nevoie de o acoperire vaccinală de 95% și noi de-abia asigurăm pentru prima doză undeva la 85-90%. Acest fapt permite acumularea unor cohorte nevaccinate care în momentul în care se constituie într-o marjă critică, poate duce la declanșarea unei epidemii, lucru pe care l-am experimentat în cursul anului 2006, 2011, respectiv 2016”, mai spune doctorul Gindrovel Dumitra.
Anul acesta Organizația Mondială a Sănătății și-a propus să recupereze progresul pierdut în imunizarea de bază în timpul pandemiei. Scopul este de a ajunge la milioane de copii care au ratat vaccinuri pentru a asigura imunizarea şi a asigura o protecţie durabilă în comunităţi şi în lume.
Coordonatorul Grupului de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicină a Familiei spune că secretul constă în conștientizarea rolului pe care îl joacă părinții în acest proces. “Experiența pe care am căpătat-o în ultima vreme ne arată că nu e nevoie neapărat de o putere de convingere cât mai ales de o capacitate de a-l face pe părinte să înțeleagă că este util să vaccineze copilul lui, astfel încât să fie propria lui decizie. Aceasta este soluția sănătoasă din punctul meu de vedere, pentru că asigură sustenabilitate”, spune medicul Gindrovel Dumitra.
Cum se raportează românii la vaccinare? A influențat pandemia reticența la vaccinare?
Există diferență foarte mare între acceptarea vaccinării în primul an de viață versus acceptarea mai târziu a vaccinării la 5-6 ani, respectiv 14 ani și adultului. Există această percepție că vaccinurile sunt adresate doar copiilor și mai ales copiilor mici. Aici trebuie să avem un efort conjugat în care să explicăm că vaccinarea este un proces care are loc pe tot parcursul vieții. Și în momentul în care vom avea foarte bine întipărită această percepție, cum că prevenția este un proces pe care trebuie să îl acceptăm și să îl derulăm întreaga viață, în momentul respectiv eu cred că succesul unor campanii de vaccinare, chiar și cum a fost Covid-19, va fi mult mai mare decât este în acest moment.
Dacă ne raportăm la acoperiri vaccinale necesare pe care le considerăm optimale pentru fiecare dintre vaccinuri, nu stăm deloc bine. Pentru vaccinarea împotriva rujeolei avem nevoie de o acoperire vaccinală de 95% și noi de-abia asigurăm pentru prima doză undeva la 85-90% acest fapt permite acumularea unor cohorte nevaccinate care în momentul în care se constituie într-o marjă critică, poate duce la declanșarea unei epidemii, lucru pe care l-am experimentat în cursul anului 2006, 2011, respectiv 2016.
Dacă ne raportăm la amenințările pe care le avem în acest moment, create în special de mișcarea anti-vaccin, încă stăm bine. În alte țări europene au fost vizibile scăderi mult mai mari în acoperiri vaccinale. În România scăderea acoperirii vaccinale în timpul pandemiei este undeva între 5-10%, dar este foarte importantă și pentru alte afecțiuni cum ar fi tusea convulsivă, unde aceste 10 procente contează foarte mult tocmai datorită principiului antemenționat, acela prin care se poate acumula o masă critică ce poate duce la declanșarea unei epidemii. Ca atare, atât mesajul OMS, cât și al nostru în această perioadă este că trebuie să recuperăm copiii care nu au fost vaccinați fie din cauza pandemiei, fie din cauză că a existat un anumit nivel de neîncredere a populației generale în vaccinuri. Indiferent care este motivul, părinții trebuie să înțeleagă că trebuie să vină cu copiii la vaccin.
De ce a prins la public mesajul anti-vaccinist?
Aceste teorii au fost foarte specifice pentru fiecare perioadă pe care am parcurs-o. În general sunt grevate pe teama de reacții adverse și pe lipsa de percepție a riscului în ceea ce privește îmbolnăvirea. Există unele boli pe care nu le-am mai văzut și doar părinții noștri le cunosc. Spre exemplu în cazul poliomielitei, cei care sunt acum părinți, pentru că ei însuși au fost vaccinați nu au mai avut colegi care să dezvolte paralizie acută flască și să rămână paralizați pe viață. Ca atare riscul nevaccinării nu mai este conștientizat. Dar este conștientizată o posibilă reacție adversă, care de cele mai multe ori este ușoară astfel încât, în percepția sau rațiunea pe care o derulează părintele respectiv apare o logică care spune – dar dacă nu mai există boala, de ce să vaccinez copilul? Tocmai pentru că boala nu a fost declarată eradicată, iată motivul pentru care trebuie să continuăm vaccinarea, ca în cazul variolei.
Informațiile false joacă un rol important în decizia părintelui de a-și vaccina copilul. Aduc de obicei fie diverse metode de manipulare sau diverse baze false de la care se pleacă cu construcția logică astfel încât creează anumite teorii care determină părintele să ia decizii greșite pentru copil. Aici apare responsabilitatea autorităților și a experților în domeniu care trebuie să transmită un răspuns corect. Am observat că în timpul pandemiei erau vehiculate cu foarte mult patos informații neadevărate, iar cele reale, demontarea informațiilor false, nu mai erau vehiculate.
Ne aflăm într-o perioadă destul de delicată din punct de vedere al circulației informației științifice în care informațiile false, cele care stimulează un anumit nivel emoțional la un moment dat, sunt cele care circulă mult mai mult decât informațiile reale. Identificarea soluției pentru această problemă este o mare provocare pentru viitorul apropiat. Trebuie să existe o reacție, ignorarea acestui subiect nu e o soluție.
Asistăm acum la o recuperare a încrederii în acest vaccin și din ce în ce mai mulți părinți aleg să își vaccineze copiii dovada o reprezintă chiar dublarea numărului de vaccinări de la an la an.
Un rol important în acest proces este jucat de medicii de familie. Care sunt argumentele pe care le pot folosi medicii de familie pentru a ajunge la părinți?
Experiența pe care am căpătat-o în ultima vreme ne arată că nu e nevoie neapărat de o putere de convingere, cât mai ales de o capacitate de a-l face pe părinte să înțeleagă că este utilă vaccinarea copilului. E important să fie decizia părintelui. Aceasta este soluția sănătoasă din punctul meu de vedere pentru că asigură sustenabilitatea. Dacă noi, ca profesioniști, suntem convinși că vaccinarea este un lucru bun pentru fiecare copil și datele care ne vin din viața reală, ca o consecință a programelor de vaccinare care au fost efectuate pe scară largă în lume au dus la eliminarea sau chiar eradicarea unor boli - discutăm aici de variolă care este eradicată, discutăm de poliomielită care este considerată eliminată și mai avem doar un singur pas până la eradicare. Câtă vreme găsim obiective îndeplinite cu succes ale acestor campanii de vaccinare și copiii nu mai mor din cauza acestor boli, pentru noi este un argument cât se poate de important pentru ca această campanie să continue, iar părinții trebuie să înțeleagă acest lucru. Rolul medicului de familie e uriaș în a transmite informațiile capabile să determine un părinte să ia cea mai bună decizie.
A existat o diferență semnificativă referitor la vaccinarea anti-HPV unde rezistența a fost extrem de puternică. Asistăm acum la o recuperare a încrederii în acest vaccin și din ce în ce mai mulți părinți aleg să își vaccineze copiii dovada o reprezintă chiar dublarea numărului de vaccinări de la an la an.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu aceleași lucruri bune se pot însă spune despre vaccinurile anti-Covid19 și campaniile de vaccinare respective. Vaccinurile anti-Covid19 au fost dezvoltate rapid, ”pe picior”, la presiunea societății, disperată de pandemie și isterizată în plus de către guvernanți, care în loc să liniștească opinia publică, au pus gaz pe foc cât au putut. Astfel inițial oamenii au așteptat cu înfrigurare apariția vaccinului. Apoi au început să înțeleagă mai multe adevăruri:
- Vaccinul NU a trecut cum trebuie toate procedurile de testare;
- Vaccinul nu a venit cu un prospect care să conțină și recomandările și efectele secundare, deoarece acesta a fost ținut secret:
- Secret a fost ținut și contractul de achiziție de doze de vaccin, la nivel european, în număr mult, mult mai mare decât necesarul;
- Vaccinarea, din teoretic opțională a devenit practic obligatorie, fiindcă deși aveai dreptul să nu te vaccinezi, totuși nu prea mai puteai face nimic nefiind vaccinat: nu erai acceptat la unele locuri de muncă, în magazine erai restricționat, nu mai putea intra în anumite țări etc;
- Curând a devenit evident că vaccinul NU e eficient, cei vaccinați infectându-se cot la cot cu nevaccinații. În același timp reacțiile adverse au fost ținute departe de mediatizare;
- Ca să contracareze mediatic faptul că îmbolnăvirile continuă și la cei vaccinați, s-a spus că rolul vaccinului e măcar de a asigura o formă mai ușoară a bolii pentru cei infectați și deci scăderea mortalității. Ca o paranteză nu am auzit vreodată că rolul altor vaccinuri (anti-polio, antitetanos etc) ar fi doar să faci o formă mai ușoară de poliomielită sau de tetanos. E evident că vaccinul ar trebui să oprească infectările nu doar să conducă la o formă mai ușoară a bolii. Am asistat astfel la o manipulare grosieră;
- S-a observat că vaccinul nici nu împiedică transmiterea bolii, protejându-l deci (atât cât poate el) doar pe cel vaccinat, NU și pe cei din jur, așa cum se inocula propagandistic.
- Din cele de mai sus, populația a simțit că la mijloc nu e interesul pentru sănătatea populației, ci e doar interesul companiilor farmaceutice (Big Pharma) de a-și vinde vaccinul lor ineficient, susținute fiind și de guvernele corupte.
În aceste condiții a considera că cei care au refuzat vaccinarea anti-Covid19 sunt niște retrograzi imbecili, lipsiți de cultură medicală și chiar de instruire de bază, e o atitudine reprobabilă. Se făceau chiar statistici de felul: uite că în țările occidentale dezvoltate, civilizate, instruite, vaccinarea anti-Covid19 a avut mai mult succes decât în România înapoiată. Explicația cred eu că e alta: populația occidentală, obișnuită timp îndelungat cu traiul bun, cu buna guvernare și cu senzația că guvernele lor chiar lucrează în interesul lor, au fost mai ușor de ”fraierit” în aceste circumstanțe, adică au dat credit guvernelor lor și măsurilor impuse. Numai că, în acest caz.... GHINION, ei s-au înșelat și noi românii am avut dreptate, fiind suspicioși de felul nostru, pe bună dreptate.