(Foto: captura video)
„Cântecul ăsta nu e un protest. E o limonadă amară cu o linguriță de speranță. Este umilul nostru cadou și al unei echipe de oameni inimoși pentru cauza exilului nedorit”, spune Tudor Chirilă despre cel mai recent videoclip al trupei Vama.
Tudor Chirilă şi colegii săi de la Vama au lansat videoclipul piesei „În ţara în care m-am născut”, o reinterpretare a unei piese a lui Jean Moscopol, un artist celebru în perioada interbelică. Artistul spune într-un interviu pentru Republica.ro că este prima dată când Vama face un cover, după ce a acceptat o provocare. Inspirația a venit din zona trupelor disco din anii '80, însă versurile au un mesaj puternic mai ales pentru cei din diaspora, care se reunesc vineri într-un protest de amploare.
„ «Acolo azi e toamnă rece și plâng toți frații în țara mea, sunt lacrimi care n-au să sece cât timp vor fi păgâni în ea. Dar va veni o primăvară cum a venit și în trecut, și-am să mă-ntorc acolo iară, în țara în care m-am născut ». Nu cred că sunt versuri care să exprime mai limpede suferința celor care devin imigranți. Diaspora. Acasă românii din diaspora sunt disprețuiți de politicienii care nu-i pot manipula. Exact aceiași politicieni care ar trebui să-și facă un ideal măreț din încercarea de a-i aduce acasă pe români. Cu orice preț. Diaspora încearcă să se integreze într-o lume din ce în ce mai refractară la imigranți.
La peste șaptezeci de ani de la cântecul lui Moscopol, România își forțează cetățenii în exil. Cântecul ăsta nu e un protest. E o limonadă amară cu o linguriță de speranță. Este umilul nostru cadou și al unei echipe de oameni inimoși pentru cauza exilului nedorit. Și mai e și conștientizarea faptului că putem fi oricând în această situație, noi cei rămași într-o țară condusă de oameni care nu ne iubesc. Deci cântecul ăsta e și pentru noi. Muzica nu schimbă lumea, știm asta. Muzica însă vorbește despre lume într-un fel unic. Ajunge la oameni. Asta este puterea ei. Și îi unește. Poate mai mult decât omagierile butaforice ale centenarului unei Românii dezbinate”, spune Tudor Chirilă într-o postare pe Facebook.
Nu mai există nicio speranță?
Nu știu dacă asta reiese din clip. Cântecul e plin de speranță, din punctul meu de vedere, chiar în versuri se regăsește speranța - „Va veni o primăvară când ne vom întoarce”. Mie mi s-a părut că e un cântec care vorbește de niște simboluri, primăvara e în zona deșteptărilor diverselor momente din lume, vezi Primăvara de la Praga, Primăvara arabă. Primăvara are un sens anume. Cred că e speranță în cântecul ăsta, nu știu dacă e o speranță reală, dar dacă probabil pe 10 august vom vedea într-adevăr un număr mare de oameni care să protesteze pașnic, care să manifesteze pentru o Românie normală - iar normal include îngrozitor de multe lucruri, normal în reforma sănătății, normal într-un alt tip de educație, normal într-o țară fără infractori la putere, normal într-o țară care învață să trăiască în spirit de respect comunitar -, atunci cred că vom avea un câștig și va apărea speranța că vom reuși să punem presiune pe politicieni să plece sau să se schimbe. Acesta e un alt lucru care ține foarte mult și de bunul simț al clasei politice. Mi-ar fi rușine să am un milion de oameni în stradă și să nu încerc să mă schimb, dar se pare că, chiar dacă au fost 600.000 de oameni în stradă în iarna anului trecut, la protestele față de Ordonanța 13, dimpotrivă acest bun simț nu s-a activat, ci s-a dus în direcția unui alt fel de atac, un atac pe foarte multe paliere, un atac prin Parlament, nu prin ordonanță de urgență. Asta cu bun simțul e greu să o reclami unei case politice care are de salvat propria piele, înainte de a apela la propriul bun simț. Dar întotdeauna există speranță.
Clipul se termină într-un abator al tinerilor. Cine e măcelarul?
Eu nu aș comenta aici. Dvs mi-ați dat deja o direcție. N-aș spune că noi ne-am gândit la un abator al tinerilor atunci când am făcut acest clip. Voi fi foarte sincer - câteodată o imagine, prin forța ei, poate declanșa mult mai multe mesaje decât se așteaptă autorii acelei idei. Prin urmare clipul poate fi interpretat în foarte multe chei. Ploaia asta ar putea fi multe lucruri, ar putea fi chiar o ploaie care ne murdărește și noi în acea murdărie încă reușim să cântăm, sau poate să fie Titanicul care se scufundă, iar orchestra alege să cânte în continuare, sau poate să însemne foarte multe lucruri. Cred că există un mesaj în clip și cred că există un mesaj în cântec care sunt complementare, iar la un moment dat convergența lor duce către o altă idee mai mare decât ele. Dar mi-ar plăcea ca autorul să nu vină să explice spectacolul în caietul-program. E un spectacol prost acela care este explicat în caietul-program. Aș vrea ca lumea să ia ce vrea din piesa asta, care a fost făcută cu amărăciune mai degrabă, decât cu revoltă. A fost făcută cu dragostea în primul rând față de piesa lui Jean Moscopol – compusă de Gherasie Dendrino, iar versuri scrise de Vasile Vasilache si Ştefan Cristodulo. Ne-a plăcut foarte mult linia melodică în varianta inconfundabilă a lui Moscopol, pe care eu recomand ca lumea să o acceseze. Ulterior ne-am dat seama de forța mesajului și de actualitatea lui.
Din ce zonă a venit inspirația?
Inspirația noastră a venit din zona trupelor disco din anii '80. Ni s-a părut foarte important ca dramatismul mesajului să fie compensat de muzica foarte veselă și foarte dansantă. Cred că acest cântec are o valoare dincolo de mesajul lui, o valoare intrinsecă, este o piesă bună. Un cântec prost nu poate să ducă un mesaj, oricare ar fi el, să se răspândească atât de mult. Vorbim deja de foarte multe vizualizări, lumea îl preia, noi suntem fericiți.
E prima dată când Vama face un cover. Noi ne compunem propria muzică, nu suntem adepții cover-urilor, dar credem că reinterpretarea noastră are foarte mult din capacitatea noastră de autori. Am lucrat foarte mult la producție. Producția este într-o direcție cu totul diferită față de ce a fost cântecul inițial.
Versuri din „Deșteaptă-te, române!” sunt în finalul clipului. Ce ne lipsește să ne deșteptăm?
Ne lipsește în primul rând un soi de educație către comunitate și către grija pentru celălalt. Am asistat la un workshop pe teme de educație finlandeză, acum ceva timp, ținut de oficiali de rang înalt din Finlanda, prin intermediul Ambasadei Finlandei, iar unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat în toate prezentările lor era că în Finlanda copilul trebuie să ajungă un cetățean independent, asumat și preocupat să aibă grijă de cei din jurul lui. Aceasta e o direcție pe care educația finlandeză o ia în considerare. Eu nu cred că Ministerul Educației din România, în anii de după Revoluție și până în prezent, și-a pus cu adevărat problema că noi trebuie să formăm niște copii independenți, care să gândească singuri și să își dezvolte spiritul critic, dar mai ales niște copii care să se uite în jurul lor și să nu ia de la modelul părinților lor această fugă pe un culoar unic, ci să se uite în jurul lor și să înțeleagă ce înseamnă să aibă grijă de celălalt, să nu intre în spațiul celuilalt și în același timp să intre în spațiul celuilalt, ajutându-l, să construiască lucruri împreună și să funcționeze în echipe și în comunități.
Cred că ne lipsește chestia asta de la grădiniță. E un lucru pe care îl spun după ce am vizitat foarte multe grădinițe, după ce am discutat cu foarte mulți educatori și știu că noi nu formăm profesorii și educatorii. De la grădiniță și creșă ar trebui să înceapă educarea în spiritul unor copii creativi, liberi cu adevărat și cu posibilitatea de a gândi singuri. Sigur că aceștia pot fi niște cetățeni periculoși pentru o clasă politică ce și-ar dori mai degrabă adormirea și cumva lipsa de participare a cetățenilor. Iar până acum au câștigat la acest capitol - românii nu au ieșit la vot, românilor li s-a indus ideea că nu există alternativă, că de ce să votezi răul cel mai mic, că mai bine nu votezi deloc. Vedem unde ne-a adus această mentalitate. E clar că nu funcționează, acum ar trebui să ne uităm să vedem ce funcționează și poate ca să înțelegem ce funcționează ar trebui să mergem la vot la următoarele alegeri.
Multă lume se întreabă unde e filmat clipul.
Nu e niciun secret. Clipul e făcut în Grădina Capitol, de pe strada Constantin Mille din București, vizavi de Teatrul Mic. Este un apel disperat ca această grădină să beneficieze de fonduri pentru a fi restaurată și să nu devină fie monument istoric, fie un loc a cărui prăbușire este așteptată poate pentru a interveni vreun dezvoltator imobiliar. Mă gândesc că ea ar putea fi cedată chiar Teatrului Mic sau restituită filmului românesc. Teatrul Mic ar putea avea acolo o grădină de vară, sau grădina Capitol ar putea fi în același timp teatru și cinematograf, un spațiu multimodular, pentru concerte acustice. Dacă videoclipul nostru ar putea face măcar acest lucru pentru Grădina Capitol ar fi un câștig absolut senzațional. Este un spațiu incredibil în mijlocul Bucureștiului, care ar putea fi reconsolidat absolut minunat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
ionel Necula - scriitor