„În urmă cu 100 de ani, această boală era de neocolit. Există cazuri în care părinții îi expuneau intenționat pe copii la îmbolnăvirea de variolă, pentru a decide cine supraviețuiește și cine nu” - scriitorul Toma Pătrașcu, despre vaccinuri și pandemii

Foto: Getty Images

„Aveți în față un cetățean care vă roagă să îl înarmați cu argumente pentru a-și convinge părinții sau o rudă apropiată să se vaccineze. Ce l-ați sfătui să le spună sau să facă?” Este exercițiul la care a fost provocat, în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, scriitorul Alexandru Toma Pătrașcu, autorul lucrării „Povestiri despre epidemii și vaccinuri”.

Scriitorul spune că în această situație sunt două lucruri esențiale: motivul pentru care persoana a refuzat vaccinul și înțelegerea faptului că vaccinul îi poate prelungi timpul alături de cei dragi. 

„Trebuie să vezi dacă persoana este preocupată de propria ei siguranță, dacă este preocupată poate de dificultățile de a obține vaccinul. Poate că este preocupată nu de efectele pe termen lung, ci de efectele de așteptat pe termen scurt. Poate nu vrea să aibă febră 38 sau 39 de grade, jumătate de zi, după ce a făcut vaccinul, se întâmplă astfel de cazuri. Deci trebuie înțeleasă motivația acelei persoane. Bineînțeles, presupunem că avem de-a face cu un personaj rațional, nu cu un personaj care așteaptă să fie salvat de un OZN, venit din a 412-a dimensiune. 

Pe de altă parte, acel om trebuie să înțeleagă că faptul că se vaccinează îl ajută nu doar pe el, dar îi ajută și pe cei din jur. Pentru că vaccinarea este un act de grijă și pentru cei din jur. Vaccinarea te păstrează în viață pentru cei dragi și cred că asta ar fi cel mai bun argument pe care poți să îl dai unui părinte în vârstă, să îi spui că vrei să te bucuri de el cât mai multă vreme posibil și că ar putea să facă acest gest măcar pentru acel lucru”, spune Alexandru Toma Pătrașcu.

Primul vaccin propriu-zis, în înțelesul actual al termenului, a fost descoperit de medicul Eduard Jenner, în 1796. În urmă cu 300 de ani, înainte de această descoperire, a început să fie folosită pe scară largă o altă metodă de inoculare preventivă - variolarea - care presupunea inocularea virusului variolei, a explicat Pătrașcu. El a subliniat că există o difență semnificativă între variolare și vaccinare. „Amândouă metodele au ca scop să inducă imunitate împotriva unei boli extraordinar de grave, care se numește variolă, boală din fericire eradicată în urmă cu peste 40 de ani, prin vaccinare. Cele două metode diferă vizavi de  factorul folosit la inoculare. În timp ce variolarea folosește chiar virusul variolei umane, acel virus care provoacă boala propriu-zisă, vaccinarea folosește un virus asemănător, dar nu identic cu cel care provoacă boala la oameni. Și folosește un virus provenit de la vaci și de aceea numele de vaccinare, un virus asemănător, dar care la oameni provoacă manifestări foarte blânde”, a explicat scriitorul.

Unii dintre cei care se opuneau, la acea vreme, variolării invocau motive îndreptățite, pentru că această metodă de inoculare preventivă avea un risc ridicat de boală gravă și de deces. „Este adevărat că, deși existau aceste riscuri, mult mai puțini oameni mureau în urma inoculării preventive decât în urma bolii respective. Iar boala era de neocolit. Toată lumea o făcea. De variolă nu aveai cum să scapi. Mortalitatea putea să fie și de 30%, în timp ce la primele variolări mortalitatea era undeva în jur de 1%.  Deci semnificativ mai mic. Mai mult de atât, pe măsură ce tehnica s-a perfectionat, riscurile au scăzut foarte mult. Câteva decenii mai târziu, în jur de 1750- 1760, perfecționarea acestei tehnici a făcut ca pe un număr de 22.000 de cazuri de inoculare preventivă să apară doar 3 decese. Deci un risc de deces incomparabil mai mic decât cel la care erai expus în urma bolii propriu-zise”, a explicat Toma Pătrașcu.

În urmă cu 100 de ani, în România, un copil din patru murea din cauza unor boli pe care acum aproape că nu le mai știm

În România, acum 100 de ani existau vaccinuri, însă nu prea erau folosite la noi pe scară largă, adaugă Toma Pătrașcu. „Vaccinul împotriva variolei era folosit. „Am un certificat de vaccinare al străbunicului meu patern, certificat emis la 1919. Existau si alte vaccinuri precum vaccinul împotriva holerei. Știm sau poate ar trebui să învățăm la școală despre cum doctorul Cantacuzino a salvat armata română de la decimare, vaccinându-i pe soldați de urgență cu un vaccin antiholeric. Din păcate, vaccinarea s-a făcut după ce epidemia de holeră izbucnise în urma celui de-al doilea război balcanic, război în care am pierdut foarte mulți soldați ca urmare a bolii, nu ca urmare a luptelor”, spune scriitorul.

La acea vreme un copil din patru murea până în vârsta de un an din cauza unor boli despre care noi acum aproape că nu mai știm, pentru că aceste boli au fost eradicate prin vaccinare, spune Toma Pătrașcu, care a povestit că străbunica sa maternă a avut 11 copii, din care au supraviețuit doar 7.

„Variola era de neocolit. Există cazuri în istorie în care părinții îi expuneau intenționat pe copii la îmbolnăvire pentru a decide cine supraviețuiește și cine nu. Erau foarte multe guri de hrănit pe vremea aceea și nu își puteau permite să hrănească un copil care peste unul, doi sau trei ani urma să se îmbolnăvească și poate să moară”, a spus scriitorul la emisiunea „În fața ta.

Emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp