Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Brandul de țară al României a fost și este un eșec de la un cap la altul. Despre brandul și logoul de țară puțin a mai lipsit să se organizeze o dezbatere planetară . Seminarii, conferințe, fel și fel de evenimente, mii de dătători cu părerea mai avizați sau mai puțin avizați pentru a stabili ceva specific românesc: România are un manual de brand, dar el nu există, iar logo-ul de promovare al țării este potrivit, dar nu prea.
Ce avem noi azi?
Noi azi avem oi.
Ce aveam noi ieri?
Noi ieri aveam o frunză.
O frunză grăsuță, cumințică, ce-i invită, clipind des din gene, pe turiști să exploreze Grădina Carpațior. Trecând de asfixierea parțială și de micile atacuri de cord ori de panică ale celor care lucrează în turism ori în PR, ne-am obișnuit cu scrisul la fel de grăsuț și rotunjor și cu deja familiara frunză. Am mers pe principiul: „Pe asta o avem, cu asta defilăm”.
Am participat sfios la târguri de turism unde continuam să ne afișăm ca în anii ’60 tradiționala pită cu sare și la fel de tradiționalele domnișoare în straie de la străbunici, și ele de prin anii '60, dar cu farduri contemporane, una peste alta ne-am obișnuit. Frunza din logo-ul României este simbolul autosuficienței noastre: calmă, plinuță, pastelată, cu puțină bere și doi mici. De bine de rău, la adăpostul frunzei, România încerca să dea înainte din punct de vedere turistic. Ne-am obișnuit cu ea și ea cu noi.
Dar mania logo-urilor a mai lovit o dată. Din plin. În totală discrepanță cu logo-ul de țară, Bucureștiul vine și el cu un logo postapocalptic și ușor psihedelic, dar făcut pe același calapod al plagiatului. Prima variantă, în acord cu cu gărsuța frunză, era din…Taiwan, drept urmare, să trântim unul după coperțile culegerilor de matematică ale lui Gheba. Nu a trecut o lună și mâncărimea legată de logo-uri a apărut din nou. Această urticarie a brandului și a lucrurilor mici. Se pare că operatorii din turism nu prea mai pot da înainte pentru că pe lângă logo-ul inadecvat nu prea sunt nici elemente ajutătoare: simboluri, minilog-uri, loguri -pe banca de rezerve, în comisii, în comitete. Asta este una dintre principalele frâne ale turismului de incoming al României.
Acum, suntem martorii ultimei inovații revoluționare în materie de imagine a României: oaia!
Mircea Dobre, ministrul turismului cu o mai mult decât îndoielnică pregătire în domeniul pe care îl reprezintă , despre care am mai scris aici pe Republica, este oarecum nevinovat. A spus că nu vrea ca imaginea României în lume să fie promovată de o oaie (deși cred că ideea nu e departe de adevăr), ci ca în promovare să folosim si simboluri tradiționale, precum Miorița. „Franța are cocoșul galic, avem Olanda cu vaca și Spania care are taurul. Eu nu pot să vorbesc despre un simbol cum este Miorița?", a declarat ministrul la HotNews.ro.
Acum vedeți, Spania are tauri pentru că toreadori si coride, iar Olanda are vaci pentru că lalele. Deci argumentele ministrului sunt juste.
Aici aș putea să ii dau o mână de ajutor: Botswana are rinoceri... pentru că nu prea are altceva. Iar Cantonul Uri din Elveția are un taur dușmănos pentru că sunt elvețieni și își permit.
Moda „mioritică” este foarte simplă: fiecare ministru al existentului ori nu Minister al Turismului trebuie să își lege numele de ceva. Fără excepție, din păcate, de câte o aberație ori o aiureală: cu mulți ani în urmă, Dan Matei Agathon cu Dracula Parc, iar Elena Udrea cu celebra ei frunză. Momentan, dl. Dobre nu a ieșit la rampă cu ceva răsunător. Momentan. Mă rog, până acum singurul eveniment notabil al mandatului a fost închiderea reprezentanțelor turistice ale României pe motiv că erau degrabă consumatoare de bani.
Ideea este următoarea: după ce că avem un brand de țară inexistent și un logo absolut controversat, care, oricum, nu poate fi schimbat până în 2020, ar fi bine să mai diversificăm paleta de penibilități cu ceva tradițional: o oaie, doi mici, trei sarmale, o horă. Chestii mai tradiționale așa. Asta și-a propus ministrul Dobre.
Suntem în 2017. Lumea este super tehonologizată, România este asociată cu orice altceva pe plan extern: de la soluții software, până la automobile. De la Prințul Charles, lumea a auzit de Transilvania mai multe lucruri decât de România, de exemplu, iar străinii știu de Brâncuși ori de pionieri ai aviației (iar tehnologie) și ne asociază cu gimnastica ori cu handbalul. Trendurile turistice ce vizează România tind către orice altceva decât către sărmana oaie și nefericita tradiție a sarmalelor cu mămăligă pe care le promovăm an de an la târgurile de profil.
Numai dacă ne uităm pe conturile de Instagram, ne putem face o imagine cam ce poate vinde România cel mai bine.
Suntem departe de ceea ce ar trebui să fim și, din păcate, acțiunile Ministerului Turismului ori declarațiile ministrului ne îndepărtează si mai mult de contemporaneitate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.