Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„La anul 1796, a fost iarnă atât de caldă tocmai ca vara”. Iarna de acum, precum iernile de altădată

Târg Piața Constituției

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cîrstoveanu

Un foarte cunoscut „clasic și înțelept” ins în viață, din spațiul politic românesc, afirma cu toată convingerea și siguranța de sine că „iarna nu-i ca vara”. Iată că iarna de acum este „aproape vară” prin temperaturile nefiresc de ridicate pentru această perioadă a anului. Toată lumea comentează înspăimântată, sau își dă cu părerea că vremea caldă este consecința încălzirii globale. În mod firesc, trebuie să ținem seama și de această ipoteză științifică. 

Dacă apelăm însă la cunoașterea de tip cultural a trecutului, putem să detectăm și alte ierni precum vara. Cunoașterea de tip cultural presupune o diversitate de abordări, inclusiv cele reieșite din experiențele de viață ale omului, din trecutul experiențial de istorie trăită, de reprezentările și sensibilitatea oamenilor din trecut, de încheierile pe care omul le are în raport cu natura, de cunoașterea lumii codificată în obiceiuri, tradiții și ritualuri.

În anumite surse istorice întâmplătoare și nesistematice, adică în însemnări ad hoc manuscrise de pe marginea cărților religioase, se evidențiază asemenea evenimente meteorologice, climatice, geologice nefirești precum ploi masive, geruri grele, cutremure de pământ, furtuni, secetă și arșiță etc. Aceste evenimente au marcat sensibilitatea și emoțiile colective și au fost majoritar percepute într-o lume premodernă sub semnul miraculosului, a minunilor sau a pedepsei divine. Asemenea observații meteorologice și climatice sunt surprise în succinte însemnări alături de referiri la evenimente politice, militare, conflicte de putere, secvențe de viață privată, toate compunând, după cum menționa Nicolae Iorga, „cronicile celor mici, sau istoria țării prin cei mici”. Ele reprezentau, după opinia aceluiași istoric, „istoria care nu e compusă, ci numai însăilată, notată incidental și sporadic de cei modești și puțin cărturari”. Autorii acestor însemnări reprezintă în totalitatea lor o „smerită mentalitate de diac”, iar aceste însemnări de factură culturală formează pentru români o mare narațiune istorică, fragmentară, anonimă, multiplă, reflexivă și nu una conceptualizată, una solemnă, una oficială. Însemnările despre vremuri și vreme confirmă, din punct de vedere al cunoașterii culturale a lumii și a naturii, evenimentele și perioadele de vreme ieșite din comun, excepționale care au impresionat mentalitatea tradițională. 

Ele au rămas, dincolo de datele de inventar, statistice, seriale ale perioadelor de încălzire din istoria pământului, relevante pentru raportul om - natură, om – climat. Astfel, într-o serie de însemnări fulgurante se menționează iarna ca vara, sau ierni atipice: „Iarnă bună în ianuarie 6 zile, anul 1725 ... , în ziua de Bobotează n-a fost iarnă, ci a fost zi împărătească de vară”; „Să se știe de când a fost iarnă ușoară și n-au căzut omăt și în 11 ianuarie au tunat și curcubeu a fost dinspre răsărit. Anul 1871”; „La anul 1796, a fost iarnă atât de caldă tocmai ca vara, cât n-au mai fost demult așa, că erau flori și iarbă în luna lui ianuarie, iar luna lui februarie, tot bună”; „La anul 1821, tot postul Crăciunului au arat oamenii. Și în vinerea întâi și a doua de Crăciun, așa de cald, ca vara a fost, că fetele la țară au jucat afară desculțe și în cămașă”.

Iată că, dincolo de toate ipotezele științifice, și altădată iernile au fost blânde și anii secetoși. Cerul a intrat de foarte multe ori în dialog cu lumea pământeană, iar calamitățile naturale au fost îmblânzite de conducători ai popoarelor buni și vrednici. Astfel, se menționează într-o însemnare că „de când Ștefan cel Mare s-a urcat pe tronul Moldovei, și stihiile naturii s-au îmbânzit, ploile cădeau la timp și zăpezile erau îmbelșugate.

Cunoașterea de tip cultural a omului și a naturii poate că ne tratează spaimele și depresiile lumii contemporane pentru că această cunoaștere ne demonstrează că nu suntem singuri și, vorba filozofului Seneca, nu trăim într-o solitudine depresivă și spăimoasă chiar dacă iarna aceasta pare a fi o vară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    sa nu mai vorbim de petm, Paleocene–Eocene Thermal Maximum, când trăiau dinozauri la poli ! asistam la nașterea whataboutismului climatic , interesant.
    • Like 0
  • pe la anul 1000 vikingii au ajuns in Tara Verde, care acum e mai putin verde si in Tara Vinului, unde acumnu mai cresc struguri. acum peste 500 de ani Francois Villon se plangea ca nu mai sunt zapezile de altadata. p.s. care era aprenta de carbon umana atunci?

    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult