„La vreme de ciumă”. Clevetitori, cârtitori, manipulatori, știutori în logostele

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Întotdeauna în istorie atunci când au apărut mari drame colective, convulsii sociale, războaie, calamități, epidemii, în care coexistă miraculosul și realitatea, s-au ivit o serie de profeți, șarlatani, speculanți, ghicitori în logostele și în bobi de tip „Mama Omida”, salvatori providențiali, vindecători miraculoși, savuros și automat prizați de mulțimea înspăimântată și disperată.

Aidoma, la vremea coronavisului, apar pe scena publică din România diferiți „înțelepți” și veghetori cu vorba privind starea și... prestația autorităților guvernului și președinției. Aceștia sunt secondați în opiniile lor critice și hipercritice de unii jurnaliști simbriași ai partidelor, cu priviri grav-amenințătoare și atoateștiutori, spăimoși și profeți de mahala, dar mai ales de birt sătesc ai Apocalipsei. Există, dincolo de foarte cunoscuta bârfă etnică și națională, o stare de joasă speță, de specimeni care s-au aciuat într-o retorică înșelătoare și masochistă drept jertfelnici pentru binele public, în numele unei înalte conștiințe veghetoare și treze. Una dintre aceste retorici a fost transpusă în imnul pedelist, brigandat din folclorul nostru, și anume cântecul „Omul bun și pomul copt”, mai exact răscopt în utilizarea lui partinică. Acest imn pedelist a făcut o lungă carieră electoralistă, a fost seducător și dulceag pentru masa portocalie de votanți odinioară roșie, sub patronajul „înalt” al lui Traian Băsescu și al lui Petre Roman, impetuoși și impertinenți politicieni postdecembriști. Este vorba, în primul rând, de „înțeleptul” nostru național, adică travestitul turnător la securitate, Traian Băsescu, acest neastâmpărat și nemaiîntâlnit, dar mai ales încrâncenat comentator al vremurilor de azi. 

Invitat la toate televiziunile să-și exprime opiniile, Traian Băsescu intră în contradicție cu „sine se”. Mai întâi critică decizia prea târzie a închiderii restaurantelor, crâșmelor și barurilor, tocmai el, eternul stâlp de crâșme, care ne învăța „steclind” în ochi despre teoria băutului de whiskey. Promotor dizgrațios al culturii beției, a devenit peste noapte un mare moralizator indirect al propriului păcat. În al doilea rând, el a savurat cu deplinătate și hăhăială adunările libatice împreună cu slugoii de partid pedelist, în frunte cu vedeta de partid Elena Udrea. În al treilea rând, o altă contradicție cu „sine se” o regăsim în criticarea decretului prezidențial de instituire a stării de urgență. Mai exact, spunea Băsescu, prin acest decret „s-a dat liber la cheltuieli, la angajări care cum vrea” (afirmație din 14 martie a.c.), astfel încât, pe de o parte, critică măsurile prea relaxate sau prea târzii ale președinției și guvernului, iar pe de altă parte, când se iau măsuri radicale, asemenea altor state, ele nu sunt bine privite de respectivul ins, întrucât ele facilitează relaxare în cheltuirea banilor publici, în loc să se apeleze la fondurile europene. Nu mai devreme de 12 martie 2020, afirma: „Dacă s-a făcut o greșeală, e că președintele nu a declarat starea de urgență”. Afirmația înțeleptului de serviciu Traian Băsescu intră în contradicție cu cea din 18 martie a.c., și anume, „Suntem o țară de autiști, măsurile luate nu au nici o treabă cu Europa. România poate beneficia de sprijin de la UE”, și să nu fie decretată starea de urgență ce poate produce risipirea banului public. Cred că acest personaj nu s-a trezit încă din catalepsiile știute, din moment ce el ca parlamentar bruxellez nu a intervenit nici măcar cu gura pentru ajutorarea României de către UE.

Este un adevărat Gică-contra sau Petrov-contra, mustind de ură, răutate nemărginită, spirit vindicativ, specialist al lovitului cu capul în gură a adversarului, atâta timp cât nu primește un upper-cut care să-l scoată definitiv din ringul public. Așteptăm, prin urmare, sentința juridică de colaborator al securității, dar ținând cont de toate patologiile caracterului său, nu știu dacă mai este de așteptat ceva.

În al patrulea rând, el critică posibile abuzuri în cheltuieli, care cum vrea, dar trebuie să îi aducem aminte lui Traian Băsescu de vrerile pofticioase și nestăpânite din propria familie, de abuzuri și achiziții moșierești de pământ, de nepotismul din propria familie, de abuzurile instituționale în cheltuirea banului public, provocate de propria pupilă de partid Elena Udrea. Toate aceste risipiri s-au petrecut pe seama tăierii salariilor și pensiilor. Critica politică patologică este detectabilă în toate poziționările sale publice și în opiniile îndelung sorbite de jurnaliști mediocri. Unii dintre acești jurnaliști s-au format sau au fost puiți (de la găina care naște pui vii) la nemaipomenita „școală” de jurnalism a utecistului și deșănțat-comunistului Ion Cristoiu, un alt teribilist cititor în logostele al vremurilor noastre, degrabă risipitor de previziuni și încheieri sapiențiale pe la toate televiziunile.

La 8 decembrie 2019, Băsescu afirma sentențios: „PSD nu cred că își revine din șoc... Este maturizarea societății”. Pentru ca la 7 martie 2020, același prezicător să afirme: „PSD își va marca revenirea cu o victorie”. Nu este nimic de comentat în aceste suspecte dar bolnăvicioase contradicții cu sine, care îl decredibilizează definitiv. Îl mai resuscitează, din când în când, așa cum am spus, jurnaliști agramați, mediocri sau „motivați” de alte interese. Până la urmă, aparițiile „înțelepte” ale lui Traian Băsescu pe scena opiniilor frecvent mediatizate intră în contul manipulării acelui segment masiv al prostiei naționale. Toate aceste opinii încrâncenate și manipulatoare în nuanță vindicativă sunt, în cele din urmă, un semn al marilor frustrări în care mustesc spiritele și ființele mediocre și care pot fi completate cu alte exemple ale celor convocați la cuvântul public, precum un alt „om bun și pom răscopt”, anume, Petre Roman. Acesta a rămas ca personaj public și politic înveșmântat în pulover și a fost fixat în memoria publică într-un nume de prăjitură și cofeturi, și anume, prăjitura Petre Roman. Critic vehement și înfierbântat al măsurilor guvernului actual împotriva COVID-19, Roman reclamă strident nevoia de testere pentru depistarea bolii, oferind exemplul din Coreea de Sud, China, SUA, după ce a fost vizitator nocturn al unor statistici din Marea Britanie, prezentate la televiziunile străine. Respectivul se amplasează total în afara subiectului, adică nu se află „în cauză” și în contextul de azi din țara noastră. Asemenea colegului și amicului trădător de partid, Traian Băsescu, ei au deținut înalte funcții publice în statul român, la nivelul cărora ar fi putut elabora și gestiona decizii majore pentru țară. În schimb, ei nu au construit sau modernizat un spital, o clinică, un dispensar pentru că ei își tratează simandicoasele trupuri în clinici de peste hotare, dar sunt niște guriști în „fapte”, lătrători surescitați de propriile frustrări și depresii. Cred că acești oameni, odinioară pe cai mari, sunt purtători speciali de „coronavirus”, manipulatori și toxici în opinia și comunicarea publică. Ei virusează discursul și comunicarea publică și nu unesc în mod normal omul politic cu propriile fapte trecute și prezente. Exclusiv retorici, blasfemiatori cu dublă înfățișare, una pe față, dar mai ales pe dos, ei trebuie rejectați în depozitele de fier vechi ale politicii românești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp