Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Li se rupe rău, sunt prost pregătiți și au numai pretenții, dar...” Acuzarea și apărarea tinerilor angajați din ziua de azi

Joburi pentru milenariști

Foto: Guliver Getty Images

Doi tineri priveau un tablou de control. Prietenul care ȋmi trimisese fotografia ȋmi scria rȃnjind: „Al doilea motiv pentru care aş pleca din ţară după PSD sunt inginerii ăştia tineri care nu au habar de nimic. De 15 minute se uită ca la poarta nouă şi nu ştiu pe ce buton să apese pentru a porni instalaţia.”

Cel puţin un an a trecut de la mesajul ăsta. De atunci, subiectul pregătirii şi implicării noii generaţii parcă a revenit tot mai acut şi, cu mulţi nervi, a trebuit să ȋi fac şi eu faţă. Al doilea motiv pentru care… - vorba prietenului meu - m-am apucat să scriu rȃndurile astea a fost tocmai un articol proaspăt pe care l-am citit pe acest site. De fapt, nu articolul propriu-zis (inteligent şi inspirat, de altfel), ci discuţiile pe care le-a născut. Şi am descoperit că ne ȋmpărţim, de data asta nu ȋntre antenişti şi restul, nici ȋntre psd-işti şi restul, ci ȋntre „nouăzecişti” (nici o legătură cu „optzeciştii”, generaţia literară ce s-a confruntat, ludic, cu cenzura ultimului deceniu comunist) şi „milenariști”.

Fără să vreau, am ȋnceput să citesc ȋncȃntat opiniile celor care îi criticau pe tinerii din ziua de azi. Încȃntarea mea nu a durat decȃt cȃteva minute, fiindcă mi-am amintit că, acum vreo douăzeci de ani, ȋi auzeam pe cei trecuţi prin viaţă că „tinerii ăştia nu au nimic ȋn cap”. Şi, atunci, demult, mi-am promis că nu voi ȋmbătrȃni niciodată (adică nu voi deveni ursuz si cȃrcotaş). Deci, pentru a fi corect cu mine, mi-am rezervat zece minute pentru a judeca dacă sunt vinovat de ceva.

Am ȋnceput cu acuzaţiile ȋmpotriva noilor absolvenţi de care mă lovisem şi eu, personal, şi pe care mi le ȋmpărtăşiseră prieteni de prin diverse companii, dar cam de aceeaşi vȃrstă:

  • „Li se rupe rău”.
  • „Sunt prost pregătiţi”.
  • „Au numai pretenţii”.

V-am zis că aveam doar zece minute la dispoziţie. Dacă aş fi discutat la resurse umane probabil aş fi completat lista. Vă las dvs. plăcerea asta.

1. Li se rupe (rău, rău, da !). Și aici am dat cuvȃntul (din amintire) replicilor auzite de la prieteni.

„Bă, dacă unul din juniorii ăştia şi-ar bate capul să rezolve ceva. Cum dau de greu, cum sună mai departe!”

„Cum ȋi scoţi din schematismele lor se blochează. Parcă sunt pierduţi. Dar nu se stresează unul! Se ridică de la birou să ȋşi facă un ceai!”

„Cȃnd eram eu la ȋnceput, dacă ȋmi zicea şeful să ȋmi fac targetul, să mor io dacă nu mă zbăteam să ȋl depăşesc măcar cu 1%.”

„Dacă văd că nu au habar de ceva, unul nu s-ar duce să pună mȃna pe vreun tratat de drept civil să se documenteze cȃnd ajunge acasă.”

2. Sunt prost pregătiţi.

Aici, criticile merg ȋn două direcţii:

  • au ȋnvăţat numai ce nu trebuie.
  • habar nu au să aplice ceea ce au ȋnvăţat.

Nu mă mai apelez la opiniile altora fiindcă le-am constatat pe pielea mea. Asta chiar e o acuză irefutabilă.

3. Au numai pretenţii şi oferă pentru ele mai nimic.

Partea cu „oferă mai nimic” decurge logic din primele două critici. „Păi şi dacă habar nu au de nimic, trebuie să pun pe unul să ȋi ȋnveţe, cum vor ei să primească mai mult de 1.300 lei ȋn mȃnă?! Mă costă numai unul 500 Euro.” Pentru a clarifica, scriu din Timişoara (şomajul cred că a devenit deja negativ).

Pentru obiectivitate, m-am pus ȋn pielea unui „milenarist”. Dar mi-a fost greu. Fiindcă acuzatorul din mine ar fi continuat:

„Cȃnd ȋmi căutam eu de lucru era coadă la un job. Şi interviurile se dădeau direct cu patronii. Care nu te ȋntrebau “Unde vă vedeţi peste cinci ani ?” ci direct “Bă, tu cam ce ştii să faci ?” Cȃnd am semnat primul contract de muncă ȋmi dȃrdăia fundul să nu greşesc şi să mă dea afară. Cȃnd m-am angajat la Coca Cola ca agent de vȃnzări (ȋn domeniul meu era o minune să găsesc ceva), lucram cȃte 12 ore pe zi să ȋmi fac targetul şi ȋncasările. Cȃnd am prins un post de consilier juridic plecam de la birou cu cărţile la subraţ. Citeam jurisprudenţă de ȋmi ieşea pe ochi şi nu m-aş fi prezentat ȋn faţa instanţei fără să imi pregătesc temeinic concluziile. Aşa se ȋnvaţă meserie, nu fugind de responsabilităţi!”

În dreptul colectiv al muncii, părţile sunt angajatorul (patronul) şi angajaţii. Legislaţia trebuie să asigure un echilibru ȋntre cele două părţi. Însă, ca ȋn orice domeniu, piaţa tinde să ȋncline balanţa ȋntr-o parte sau ȋn alta. Şi, ca ȋntotdeauna ȋn viaţă, echilibrul este doar un vis.

Tot ceea ce am scris mai sus este rezultatul experienţei dintr-o perioadă ȋn care „legea” o făceau angajatorii pe principiul „mai stau zece flămȃnzi la uşă”. Acum pentru un „flămȃnd” se luptă trei-patru angajatori… Aşa, ȋncet, am găsit argumente ȋn apărarea celor (aproape) condamnaţi. Şi, ȋncet, acestea au venit firesc. Dincolo de experienţa personală…

De ce ar trebui mereu să ne stresăm, să nu ni se „rupă” ? Unui amic ce lucrează la un retailer, unul din clienţii săi, un reputat medic cardiolog, i-a recomandat, după ce a aşteptat vreo zece minute cȃt era ocupat el cu alţi clienţi, „să o lase mai moale” cu agitaţia dacă mai vrea să prindă măcar un an de pensie. De ce trebuie să depăşim mereu targetul, să rezolvăm probleme, să ne zbatem? E firesc să facem exact ceea ce scrie ȋn fişa postului. Suntem doar o părticică a unei maşinării, e unei echipe, ar trebui să facem exact treaba noastră, nici mai mult, nici mai puţin. Iar cȃnd „maşinuţa” se defectează, vine echipa de mecanici. Iar dacă fişa postului nu e ȋn regulă, avem departament de HR care să colaboreze cu şefii celorlalte departamente şi să ne spună exact ce trebuie să facem. Nu trebuie să fim fiecare „solve problems”.

Contractul de muncă prevede opt ore de lucru. Nu prevede „studiu acasă”. De asemenea, legislaţia prevede un program de formare profesională obligatoriu. Instruirea este parte a programului de lucru. Poate, acasă, omul ajunge obosit, are de dat cu bidineaua fiindcă nici „maistori” serioşi nu mai găseşti. Sau o mamă cu care trebuie să meargă la un doctor. Sau un copilaş care ȋi cerşeşte atenţie. Ne vindem o treime din zi: ajunge!

Dacă am ȋnvăţat serios, am terminat cu o notă frumoasă şi o mulţime de credite nu se cheamă că am ȋnvăţat?! Șeful ăla ce zice că am ȋnvățat numai ce nu trebuie oare ce note o fi avut? şi, dacă tot e aşa ȋnţelept, de ce nu merge la decan să ȋi spună ce anume interesează compania lui, poate aşa programa va fi mai „aplicată”. Poate el o fi fost un geniu, dar nu trebuie să fie toţi genii. Sau poate „s-a descurcat”. Dar asta nu ȋnseamnă că trebuie să continuăm cu „descurcatul”. Nu ne-am săturat să fim balcanici, să continuăm cu dilentatismul şi oamenii care ştiu să facă de toate şi nimic ? Companiile germane nu au nevoide de „descurcăreţi”, ci de oameni serioşi care ȋşi ȋndeplinesc strict obligaţiile de serviciu şi nu mai mult, că altfel „gripează” mecanismul.

Iar cu cerutul mai mult decȃt oferitul… Păi este una din regulile de bază ale vȃnzării. Dacă cerem numai ceea ce vrem, vom primi mai puţin. Şi cȃte alte tertipuri am ȋnvăţat la compania multinaţională mai sus pomenită (cum să induci celuilalt ideea că el chiar are nevoie de ceea ce vrei tu să ȋi dai…). Cumva să fie milenariştii ăştia mai isteţi (descurcăreţi ?!) decât noi?!

Fiecare generaţie are caracteristicile sale, consecinţă a mediului ȋn care s-a format. Şi a condiţiilor ȋn care ȋşi negociază drepturile actuale. Cȃnd nu profiţi de nişte oportunităţi se cheamă că eşti prost, nu incompetent sau leneş. Beneficiul social al generaţiei „nouăzeciste” este evident. Munca sa a compensat ineficienţa. Ce ar fi ca noii generaţii să ȋi oferim un sistem eficient, nu să ȋi cerem să compenseze hibele organizaţiei prin implicare?

E foarte uşor să ajungi din acuzator, acuzat. Mai ales ȋn sfera socială. După zece minute de reflecţie mi-am dat seama că văd bȃrna din ochiul altuia, dar nu şi dintr-al meu. Am stat vreodată să ȋi explic calm, o jumătate de oră, cuiva cu mai puţină experienţă şi care nu ȋnţelegea o speţă cum trebuie aşezate argumentele? Jumătate de oră e enorm, pot face atȃtea ȋn acest răstimp. Și doar timpul meu e drămuit, sunt foarte organizat, nu pot să ȋmi pierd vremea cu unii cărora li s-a rupt toată viaţa şi acum vor să ȋnveţe pe spatele meu...

Să scriu articolul ăsta mi-a luat o oră. Că altcineva şi-a petrecut altfel ora asta, e dreptul său. De altfel, dacă s-ar fi pus pe scris şi cȃţiva milenariști, poate le-ar fi ieşit mai bine şi rȃndurile astea ar fi rămas doar pe mailul domnului Florin Negruţiu. Cȃnd mă mai gȃndesc că am promis şi editurii că voi termina cartea la care lucrez pȃnă ȋn martie, mă iau cu mȃinile de cap. Zeci de ore lucrate şi nu voi cȃştiga, probabil, nimic. Că aşa e piaţa de carte la noi, cumpărăm cȃt croaţii, care sunt de vreo patru ori mai puţini ca noi. Păi nu sunt mai pragmatici cei din generaţia tȃnără şi nu ȋşi pierd vremea cu asemenea aiureli? Dar atȃt timp cȃt mai visez şi eu cai verzi pe pereţi se poate spune că nu am imbătrȃnit, aşa-i?  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Casargoz check icon
    As scrie un contra articol.
    Se cheamă 4 mâini stângi.
    A fost odată o echipa din Ferentari nu erau nici milenaristi nici optzeciști. Erau niște băieți. Adică niște baieti fara bac. Stăteau ca lemmingsii. Nu le spuneai nimic nu făceau nimic, rămâneau in poziția idle. Un fel de simsi dar mai simpatici. Făceau orice, daca le spuneai. Daca nu nu. Trebuia migrata o baza de date Oracle? Cât de greu putea sa fie.., INTR-o zi statul roman a spus ca firma la care lucrau era o firma de borfași. Borfasi plătiți cu 1300 de lei pe luna. Firma trebuia sa aibă un plan de redresare economică. Vagabonzii ăștia plătiți cu 1300;de lei sugeau sângele boborului. Abonați complet la contracte de stat. Niște nenorociți. Unul chiar avea un BMW de 400 de euro. Statul a acționat prompt. Si șeful lor s-a gândit la o chestie mișto. Cum ar fi sa-i vândă. Si a dat lemingsii la bucata. 1380 de euro salariul minim. 8 ore de program si mașina. Pe post de lemingsi dar in alta țara....
    După doi ani nici unul nu s-a întors. După 7 ani de cotizație pe salariul minim, pensia calculata este de 500 de euro. Pentru orice problema de sănătate serviciile sunt premium. Deci ce vrea piața? Ingineri școliți pe 1300 de euro?
    pentru 1380 de euro salariul minim nu trebuie sa te strădui prea mult in alta parte.
    Desigur firmele trebuie sa facă profit...
    Dar asta nu e treaba angajatului. Vremurile când Coca cola își angaja ingineri de elita pe post de comis voiajori au apus. Duseră si se duseră...
    Sincer nici la covrigărie n-as lucra fara vreo 1000 de euro :)
    Ce rost are sa muncești ca un bou, si daca te îmbolnăvești sa Primești zero...
    Sa muncești pana la 65 pentru 300 de euro de ani pentru ca unul sa se poată pensiona la 45 pe 2000 de euro?
    Nu mai bine pleci la 50 de ani si muncești 7 ani pentru o asigurare de sănătate care chiar functioaneaza si pentru o pensie care e decenta in România .
    De ce ar alege orice tânăr sa lucreze in România ?
    Eu sincer nu văd motivul. Si lemingsii mei prosti si fara bac o duc mult mai bine decât atunci când ii hingheream 12 ore pe zi pentru 500 de lei ore suplimentare. Nici nu mai au grija ca firma va fi închisă de ANAF...
    Eu fac parte din generația nouzecista si ma încadrez la categoria EMIlL Bobu: am fost un dobitoc. Am muncit si 14 ore pe zi pentru a fi scuipat si înjurat. in timp ce clienții se pensionau anticipat pe pensii de mii de euro. Pentru ce?
    Discutam zilele trecute cu un inginer care regreta ca nu s-angajat lemings pe 1380 de euro si rămas aici pentru 1000.
    Prost pregătiți pentru 500 de euro. Pai ce pretenții sa ai la 500 de euro când salariul minim oriunde in Europa este peste.... Fie iti faci o afacere competitiva la nivel european fie decizi ca nu ești om de afaceri si te angajezi pe 300 de euro ca sa spargi piața. Un om de afaceri care se plânge de salarii nu este competitiv. Este doar un mic smecheras care profita de prostia celor care nu cunosc piața muncii europene. Eu zic sa le oferiți o șansa, daca se angajează la salubritate vor avea o viața fara griji...
    • Like 3
  • Liviu check icon
    În comunism exista o problemă cu intelectualii. Nu erau foarte agreaţi, propaganda oficială mergea către fabrici. Muncitorul, nu intelectualul, că doar comunismul era o ctitorie a muncitorilor. Acum am căzut în extrema cealaltă: toţi devenim intelectuali, profesori universitari, olimpici şi doctori docenţi. Dar instalatori buni? Zidari? Mecanici? Ce profesor universitar doctor docent honoris causa nu-şi ia câmpii dacă i se indundă apartamentul de două ori pe an pentru că instalatorul nu ştie meserie?
    • Like 0
  • Daniel check icon
    Persista printre patroni dar si printre cei cu functii de organizare prejudecata "ti-am dat un loc de munca" si din acest motiv trebuie sa inghiti orice. Acest lucru exista si in companiile venite din afara pentru ca toata structura locala e formata din sefi si sefuleti autohtoni. Multa nesimtire in Romania in privinta asta.
    • Like 1
    • @ Daniel
      "Persista printre patroni dar si printre cei cu functii de organizare prejudecata "ti-am dat un loc de munca""

      Nu e deloc o prejudecata, este un fapt.

      Pune pe picioare o gogoserie, angajeaza primul om din viata ta si abia atunci vei intelege.
      • Like 0
    • @ Musat Gregorian
      In Romania nu e deloc un fapt ! Mai intai ca antreprenor ar trebui sa ai capital ( nu poti fi capitalist fara capital). Apoi dacă esti mic intreprinzator (gogoserie) munceste tu si familia ta pe 2 lei pana strangi capitalul si apoi angajează personal. Nu e normal sa platesti minimul pe economie ca sa ai de rata la Mercedes dar sa ai pretenții sa munceasca zi lumină si weekend-uri sau sarbatori. Tu ca patron ai facut sacrificii pentru un castig mai mare pe viitor ,salariatii nu au orizontul ăsta.In Germania toti salariatii trebuie sa semneze la angajare o declaratie ca nu primesc mai putin de 890 € / luna indiferent ca sunt necalificati sau ajutoare. La ei de ce se poate ? Acolo se respecta regulile.
      • Like 2
  • Am lucrat in Olanda un an. Intr-o perioada de varf patronii au inchiriat muncitori de la o firma de profil si ne-am trezit cu doi "pusti" de 16-17 ani, formati ca mecanici in o scoala tehnica medie. Am ramas masca cat de bine se miscau, eficient si siguri pe ceea ce fac, fara perioada de acomodare (un briefing de 15 minute). I-am intrebat daca au mai lucrat in firma si am aflat ca vad produsele noastre pentru prima data.Dupa cateva zile am aflat ca amandoi provin din familii de mecanici din tata in fiu si ca traditia ii obliga sa nu se faca de ras. Cred ca la noi problema respectului de sine si fata de meserie ii face pe unii tineri sa se integreze mai greu. Si mai cred ca esecul unui tanar nou sosit in colectiv se datoreaza uneori sefilor care de multe ori au propriile probleme in a se face intelesi, a proastei organizari si a lipsei procedurilor clare si bine puse la punct.
    • Like 2
  • mare dreptate!
    Așa este!
    "absolvenții" ăstia proaspeți....Nu prea știu UNDE SA CAUTE...UNDE SA SE UITE
    ..
    Așa este....pretenții cit cuprinde!
    dar:
    așa este normal...ma uitam la un AM FM cu tranzistori ca la o minune iar ....acum ....MP3...Sau MP4....ESTE NORMAL!
    Am intilnit absolvenți care învățau cu aceleași manuale ca mine .... În anii '80!

    problema mea este ca dacă și doctorii sint ca inginerii!?....Am pus-o!...Eu!
    • Like 1
  • Disponibilitatea aia maximă este invers proporțională cu dispoziția de a munci! Îmi amintesc de un regional care in fiecare weekend îmi pregătea un raport de evaluare nefavorabil, tocmai pentru că nu terminăm programul la ora 18-19, că ai mei colegi, ci eram gata pe la 14-15! Dar plecam la șapte din casa, nu pierdeam o ora la cafeneaua repilor și nici două ore la restaurant, pentru masă de prânz! Sebastian avea un an, nu aveam disponibilitate maximă! După trei luni de hărțuire ( urmărit cu mașina prin oraș, telefoane inoportune, verificare la client -rusinos) vine bilanțul de Q: prima pe țară!!! Peste orașele mari, peste București! Îmi amintesc foarte clar telefonul său ( de obicei mă lua " hai ești la ora sexuala, am sunat să te f** la cap!) : "Baaaa, când credeam că nimic nu mă mai uimește, ai reușit tu! Bravo, fata, știam că scot ceva din tine!" Deci, meritul său! Nu conta că el avea patru luni in firma, iar eu cinci ani, că fusesem mai tot timpul in top 3! Deh, eram tânără, dar fara disponibilitate maximă. La fel sunt și acum! Performanță nu este direct proporțională cu orele petrecute la serviciu, ci cu timpul muncit efectiv!
    • Like 2
  • Victor66 check icon
    Sunt foarte de acord. Sunt, de asemenea, curios cu privire la domeniul în care lucrează acești critici. Milenariștii nu pot aplica ce învață, unde? În medicină, jurnalitică, traduceri?!
    • Like 0
  • Problema conflictului dintre generatii pe care o analizați mai are un aspect pe care nimeni nu îl sesizează. Lăudați tinerii care ,, gândesc nemțește,, și nu va condamn ,dar noi suntem din multe puncte de vedere cu 50_70 ani in urma. Mă refer la evoluția culturii , societatea , simț civic etc. Oare nemții erau că acum și cu 70 de ani in urma??
    Apropo eu am 48 ani.
    • Like 0
  • Ideea asta cu impartirea pe generatii a fortei de munca (apoi la nivelul intregii societati) a devenit tot mai deranjanta. Avem curent de idei, avem impulsuri ,avem preocupari diferite si asta nu o facem in functie de generatie . Da, in experienta mea de munca am intalnit tineri care se uitau cu tristete spre mine (sunteti slow rau sefu') si altii care se uitau precum vitelul la poarta noua. Am dat si de tineri gata sa moara cu laptopul in brate pe altarul corporatiei si de cei carora zilele de concediu le incepeau din clipa in care paseau pe coridor. Unde e asemanarea, unde e galeata, unde "generatia millenials?" . Singurul raspuns cinstit pe care l-am gasit a fost "in capul unor frustrati". Al acelora care nu mai pot sa si justifice esecul unui sistem sau al ideilor lor. Al celor care vor ca lumea sa fie cum vor ei (si iata ca nu mai sunt urmati de cati oameni si-ar dori ei.). Faptul ca se pune in lumina ca doar tinerii nu mai inghit un trend , un mod de viata, un fel de a fi si o directie a economiei nu inseamana ca sunt doar ei acolo..nu nu, pe ei este reflectorul azi pt ca in primul rand de ei are nevoie piata muncii ... dar nici celelalte generatii nu au fost neaparat receptive la acele idei, doar ca ,vorba aia, ce sa le mai ceri acu' si lor. Da , tinerii vor fi mereu mai vocali si mai impertinenti, asta e prin natura dezvoltarii fiintei umane dar nu exista o "generatie" care e cumva si alta altfel. Exista idei proaste care in timp arata asa prost ca inclusiv cei care investesc timp si bani nu mai cred in ele. Si nici n-au curaj sa renunte la ele..si atunci inventeaza generatia x.y, millenials si motive....Imi spunea deunazi cineva "bine ,dar daca astia nu fac treaba ,se duce de rapa tot ce-am construit noi..".Serios? Care "tot" e asa de aparat incat merita sa se incoloneze pana la ultimul tanar pe baricadele sale? Daca acest "tot " pe care cica l-am construit noi cei care suntem "o alta generatie mai responsabila" ,are o asa mare valoare ,atunci de ce nu suntem urmati? Sau ,vorba PSD-ului, suntem geniali dar avem o problema de comunicare si convingere? Nu zau.. Le lasam o Romanie cu un nivel de trai mediocru, plina de coruptie si corupti fara autostrazi si fara spitale si avem tupeul sa zicem "generatia millenials nu e pregatita?!?" Ei vor educatie si noi le dam proceduri, ei vor sa fie indivizi nu cete si noi le dam standarde copy paste around the world, vor sa traiasca viata lor si noi le zicem sa o traiasca pe a noastra ca a noastra e mai buna ..Nu, nu e o generatie...sunt oameni cu nume si prenume de varste diferite care nu mai inghit o idee.,o ordine.... si n o sa cumpere cartile ideii respective nici n o sa se inchine la ele. Ca ei au fost si acum 1000 si acum 100 de ani.Poate ca tinerii sunt mai zgomotosi ..dar nu ,nu e o generatie. "E mai multi". Si la cei 40 de anisori ai mei ma bucur ca e asa.
    • Like 0
  • Cred ca spre deosebire de ceea ce se spunea acum 20 de ani, de data aceasta exista motive obiective care justifica nemultumirea fata de competenta generatiei tinere. Motivele sunt legate strict de cresterea oportunitatilor (fapt pozitiv, fara discutie, dar cu unele efecte negative pe care le voi enumera imediat).
    Cand am dat eu examen la facultate ("e-he-he, pe vremea meaaaa!!!" :-) ), adica in 1988, concurenta era foarte mare si variantele foarte putine. Trebuia sa intri la facultate si cam atat. Altfel faceai armata, un an si 4 luni, in loc de 9 luni, si ratai si putinele oportunitati. Cam 20-25% dintre absolventii de liceu faceau o facultate (e o estimare personala, destul de corecta, cred), in principiu cei mai valorosi (exceptiile sunt totusi insignifiante in masa mare a absolventilor). Acum cei 20-25% din fata (cei mai buni din generatiile lor), au oportunitatea sa studieze inafara tarii. Oportunitate pe care, in multe cazuri, o si valorifica. Mai mult, raman sa profeseze acolo. Ceilalti, care in sistemul vechi n-ar fi avut sanse sa intre in invatamantul superior, au mai multe sanse sa o faca. Nu doar ca vechile institutii ofera locuri mai multe dar au aparut si institutii noi (un alt fapt pozitiv, nu vreau sa insist). Deci problema este ca se fac comparatii incorecte. Adica e comparata competenta unor specialisti care erau in primii 20% din generatia lor cu a unora care nu sunt nici macar intre primii 50%. Nu generatiile s=au schimbat, adica nu tinerii de azi sunt, prin natura lor, mai incompetenti si superficiali, ci pur si simplu noi ii comparam pe cei mai buni de acum 20-30 de ani cu unii de acum care nu sunt nici pe departe intre cei mai buni ai generatiei lor. Cu exceptiile de rigoare, desigur, nu vreau sa se simta nimeni vizat. Chiar cunosc cazul baiatului unei foarte bune prietene, premiat la olimpiada nationala de informatica, si care acum studiaza in tara. Deci exista astfel de situatii si cei care se simt vizati de ce am spus eu mai sus pot sa se considere intre exceptii. Insa ma tem ca in principiu problema cam aici e.
    • Like 7


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult