Foto Inquam Photos / Octav Ganea
La precedentele alegeri locale, cele din 2016, aveam 27 de ani și nu am fost la vot: am ajuns la muncă înainte de deschiderea urnelor, iar de acolo am plecat direct să mă distrez la concertul Maroon 5. Lucram în presă și, prin știrile și postările de Facebook făcute alături de colegii mei în acea zi, am îndemnat lumea să meargă să pună ștampila. Însă tocmai eu nu am ținut cont de acest sfat. A cântărit și faptul că nu simpatizam deloc cu candidații propuși de partidul cu care votez de obicei, însă nu caut scuze. De atunci, nu am mai lipsit la niciun scrutin, nici măcar la cele la care ești "cool" dacă boicotezi.
Acum am 31 de ani, nu mai lucrez în presă, dar mă voi duce la vot și o să-ți arăt și ție de ce trebuie să faci acest lucru. În primul rând, este un drept pe care ți-l vinzi singur dacă nu mergi: absența este sinonimă cu "nu mă interesează" și nu ai de unde să știi ce se întâmplă cu adevărat cu votul tău când nu te prezinți. Dacă nu îți place niciun candidat, du-te și anulează-ți votul, pune ștampila pe toți "în mod ironic" sau trece-te chiar pe tine pe buletin! Dar nu lăsa liber pe liste spațiul pentru semnătură din dreptul numelui tău: s-ar putea să îl umple alții.
În al doilea rând, du-te la vot ca să ai dreptul să te plângi în următorii 4 ani, oricât de pueril ar suna. Dacă stai acasă, dar de luni începi să remarci în fața prietenilor sau pe internet că nu ai apă caldă, aer curat sau piste pentru biciclete, unul dintre ei, cu ștampila aplicată pe spatele buletinului, te poate întreba: "Dar ai fost la vot?". Orice discuție se încheie în momentul în care îi spui că nu ți-ai putut rupe un sfert de oră din weekend.
Nu suntem noi recunoscuți, nici bucureștenii în particular și nici românii în general, pentru faptul că ne-ar păsa prea mult unul de altul. Dar mersul la vot poate fi privit și drept o acțiune civică: participi la asigurarea unei reprezentativități mult mai mari și ajuți la cernerea clasei politice. În 2000, părinții noștri au trebuit să aleagă între Iliescu și Vadim, iar noi anul trecut aproape am reușit să scoatem PSD-ul pentru prima oară din turul 2 pentru Cotroceni. Dacă ai mers la europarlamentare și la prezidențialele din 2019, trebuie să te duci și acum, pentru a continua ceea ce am început cu toții.
Eu nu vreau să plec din București și din România decât în concedii, pentru că aici este tot ce am. Însă alții s-ar putea să nu gândească la fel sau să nu fie la fel de privilegiați. "Am votat pentru că mi-ar fi dor de mama când aș pleca din țară", mi-a scris o colegă în ziua turului II al alegerilor prezidențiale din 2014. Mi se pare în continuare cel mai bun argument pentru mersul la vot și, drept dovadă că lucrurile chiar se mișcă în direcția potrivită, colega nu numai că a rămas în țară, ci a devenit mamă aici. Și va fi la urne duminică, pentru că îi pasă de orașul în care crește băiețelul ei.
Dacă până acum nu am reușit să te conving, hai să apelez la furie: eu votez cu PSD-ul! Ce-i drept, doar la sector și doar pentru că numele pe care o să pun ștampila este mult mai mult primar decât membru de partid. Nu s-a asociat niciodată cu mai marii din PSD, sectorul este mult mai luminat, mai verde și cu mai multe locuri de parcare decât în urmă cu patru ani, iar eu oricum nu sunt adeptul schimbării de dragul schimbării. Dar dacă asta te va face să ieși la vot și să îmi anulezi opțiunea, nu poate decât să mă bucure! Până la urmă, cu cât prezența va fi mai mare, cu atât rezultatul va fi mai aproape de adevăr și mai mulți oameni se vor simți reprezentați.
P.S. Cât despre virus, el oricum nu are culoare politică, așa că nu îl interesează votul. În condițiile astea, e mult mai probabil să îl găsești la terase duminică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.