Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„Munceam epuizați în multinațională până seara târziu, când nici nu mai vedeam perna pe care cădeam”. Mărturiile celor care s-au mutat din București la țară

București - perspectivă aeriană

Foto -Inquam Photos/ Octav Ganea

Deunăzi, o colegă contributor de la Republica, descria experiența traiului infernal de la bloc, din București și graba cu care a părăsit locuința sa de la oraș pentru a fugi către părinți, mai la țară, în căutarea liniștii și a unor niște ore bune de somn profund. Asta, pe fondul unui oraș din ce în ce mai aglomerat, cu o arhitectură socială tot mai diversă. Mi s-a rupt sufletul, văzând prin ce a trecut, știind la rândul meu ce înseamnă asta. Și nu sunt singurul care știe. Mă întrebam la momentul citirii articolului domniei sale, de ce or mai sta oamenii ăștia în marea metropolă europeană (oare...)? Cât de greu poate fi să iei decizia de a pleca din ea? Unii au lăsat marile orașe și au ales un trei complet la țară. Când spun țară nu mă refer la suburbiile Bucureștilor, ci chiar departe de el, în sate din Ardeal sau Moldova, de exemplu. Dar, aș vrea să rămânem în proximitatea acestui oraș capitală. Recensământul populației din anul 2021 ne aduce în față date statistice atât de simplu de citit dar și de interpretat. Doar ca exemplu, între 2011-2021, populația județului Ilfov a avut o creștere de 153,9 mii de locuitori, în mare parte migrați din București. De ce oare?

Despre migrația oamenilor la sate sau comune s-au scris enorm de multe lucruri. Dincolo de procentele oferite în analizele făcute de către sociologi, am vrut pentru astăzi să vă ofer câteva mărturii, în cuvinte ale unor oameni care au ales mai devreme sau mai târziu să plece din București, în căutarea liniștii de la țară.

Așadar, las declarațiile lor să curgă mai jos:

Roxana: „Pentru mine la țară e acasă, în oraș mereu m-am simțit musafir. Am crescut de mică la bunici la țară cu animăluțe și doar așa îmi văd viața. La țară, în casa pe pământ, mă simt aproape de Dumnezeu, sunt în comuniune cu natura, sunt acasă !”

Manuela: „În primul rând am ales pentru copii să ne mutăm de la oraș la țară și am observat că se simt liberi alergând desculți prin curte, culegând insecte de tot felul și mâncând câte un măr căzut prin iarbă. Le-au dispărut alergiile, probabil de oraș, iar în al doilea rând pentru mine, pentru sufletul meu, să simt liniștea dimineții bând cafeaua, roua ierbii pe picioare, și posibilitatea de a planta diferite plante.”

Viorel: „M-am mutat aici dintr-un oraș mare, reședință de județ, ca să fiu mai aproape de București, unde lucrez. Am evitat cu bună știință să locuiesc în București, un oraș prea aglomerat, prea gălăgios, prea poluat, prea… Avantaje: mai multă liniște, dacă vecinii nu vor să-și expună preferințele muzicale; mai mult aer curat, dacă primăria are grijă de asta; mai multe oferte de plimbare în aer liber, dacă ne țin puterile; dar și un acces mai ușor la viața culturală din București, datorită distanței ușor de acoperit.”

Dana: „Chiar așa? De ce ne-am mutat noi la țară? Crescuți la bloc, în orașele muncitorești ale patriei, generația cu cheia la gât, de ce-am vrut noi casă la țară? Munceam epuizați prin multinaționale până seara târziu, când nici nu mai vedeam perna pe care cădeam. În weekend țâșneam pe munți, parcă aruncați din praștie. Cine să stea acasă, și la țară? Și totuși... Parcă nu simți că ai realizat ceva în viață până nu ai casa ta “pe pământ”, cum se spune. Dar alegerea unei case o faci doar cu inima. În liniștea unui sat prăfuit, sub un nuc, lângă o geană de vie, am găsit casa Noastră. Cerul înalt și nesfârșit de deasupra parcă era, și el, doar al nostru. Nu vi se pare cerul de oraș ceva prea aproape și prea jos, finit, îngrămădit, tăiat cu foarfeca, vai de capul lui?”

Alexandru: „Parcă, începând de la o vârstă, îți dorești să te retragi seara într-un loc mai liniștit, fără agitația orașului care-ți zumzăie în urechi. Și departe parcă de alți oameni, într-un loc ferit de ochii curioși ai vecinilor, mașinile zgomotoase ale șoferilor nocturni, sau de glasurile prea gălăgioase ale petrecăreților. Eu am găsit un asemenea loc lângă București, în Balotești, „la țară" cum ar zice unii, sau "prea departe" pentru un iubitor de o viață agitată, născut pentru a trăi fix în buricul târgului. Departe înseamnă totuși, aproape, pentru ca ești la distanță de câteva zeci de minute de centru. Dar la tara, aici, am găsit liniștea de odinioară care mi-a adus aminte de atmosfera liniștită de la bunici, sau de confortul naturii de care te bucuri, dacă stai la bloc, doar în vacanțe sau în micile escapade de weekend, la munte. Pentru mine, vacanță înseamnă fiecare zi petrecută acasă, în curtea frumos amenajată și liniștită, în casa în care nu aud zgomotul vecinilor de "sub mine" sau de la etaj. Pentru că, aici, "la țară", stelele pe cer chiar se văd. Și mă încarc suficient, astfel încât să încep o nouă zi în mijlocul calvarului urban.”

Irina: „De la bun început vreau să spun că sunt o ființă rurbană. Adică stilul meu de viață este un amestec între viața la țară și oraș. Locuiesc la casă, am o gradină pe care o muncesc cu mare plăcere, dar jobul și activitățile cu familia sunt în mare parte legate de mediul urban. E ca și cum inima mea este la țară, iar mintea își învârtește rotițele la oraș. Definitoriu este că iubesc liniștea, libertatea pe care ți-o oferă un spațiu mai mare de locuit și, mai ales, natura, fără de care nu aș putea trăi. Este o condiție sine qua non.”

Eugen: „Am copilărit și crescut la bloc în București. Eu m-am mutat de la bloc la curte din cauza locului de parcare. Nu găseam după ora 17 decât foarte greu. Bucureștiul este pentru mine ca o cutie acum. Mașini pe trotuar. Mașini peste tot. Temperatura în București este mult mai mare ca în suburbii. Capitala se extinde. Nu mă simt la țară. Am WC în casă am apa caldă. Avem gradina noastră. Avem grijă de animăluțe. Nu e gălăgie nu e tumult dimineața, nu te trezește tramvaiul sau sirena salvării, sau ușa trântită de la lift.

P.S. Am observat că toți care se mută din provincie în București albesc prematur. De la ce-o fi oare?”

Ema: „De ce am ales să stau la țară? Mai multă mișcare, aerul este mai curat, ne simțim mult mai liberi, copiii pot ieși afară la orice oră în curte fără să stau cu ochii pe ei, în oraș ar fi trebuit sa merg zilnic în parc sa îi plimb ca pe niște cățeluși. Viața la sat este despre a învăța să trăiești mai autentic, beneficiile sunt extraordinare pentru familia noastră. La țară simt ca trăiesc cu adevărat pentru că mereu avem ceva de făcut în jurul casei, animăluțe, păsări de hrănit și chiar o mică gradină. Mă bucur că am ales asta chiar dacă este și obositor. Sper să fie din ce în ce mai mulți oameni care să facă acest pas. Curaj!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu nu stiu cata minte au aia care se iau dupa idilicii astia de moda noua, fostii hipsteri care acum, ajunsi la 30 si bine de ani, brusc s-au ingretosat de Bucuresti si vor la randunele si parcele de ceapa verde. Un trai decent la tara pentru o familie tanara cu copii scolari sau preșcolari presupune niste venituri mari spre foarte mari. Imprejurarea ca in satele/comunele astea idilice nu ai farmacie, un centru medical de doamne ajuta, utilități care sa si fie de calitate (nu apa care ba curge ba nu, in functie de cat isi uda altii gradina), energie electrica ce nu se intrerurpe cand ti e lumea mai draga etc etc, semnifica un singur lucru: ori ai bani garla, doi soferi la dispozitie si n ai vrut la monaco si ai ales Vasilati de Calarasi doar asa ca poti, ori daca nu, te ai bagat in rahat si nu poti sa admiti ca a fost o greseala deci o arzi pe idilic. A trai decent la tara cere multi multi bani. O casa pe pamant care atinge confortul unui apartament de 3 camere utilat decent, inghite o caruta de bani. Si ca sa fie construita si ca sa fie intretinuta. Asa cum au aratat si alti comentatori sunt destule cazuri de oameni care s au mutat in cine stie ce comuna limitrofa a capitalei si au realizat ca a fost o prostie. Nu va place capitala pt ca nu ati facut nimic pt acest oraș, asteptand numai de la municipalitate si primarii de sector. E buna capitala sa vina adunaturi de peste tot sa aiba venituri rezonabile dar nu mai e buna sa traim in ea la 40 de ani ca asa ne zice Dana Nalbaru. Atata vreme cat acest oras este dispretuit de propriii lui locuitori fireste ca nu e de trait in el. Si da, am locuit la casa. Si la tara si in Bucuresti. A fost... asa si asa. Daca nu ai bani nu e bine niciunde. Apropo traficul infernal al capitalei e cauzat si de astia mutati la tara care apoi tre sa si ia musai masina sa ne onoreze cu prezenta la serviciu. Sa stiti ca puteti veni si cu maxi taxi...
    • Like 2
  • Roland check icon
    E un pic tras de par aici. In multinationala, se stie, se trage foarte mult pisica de coada, sunt multiple departamente suport care nu fac nimic si care doar plimba o foaie. E un fel de stat in stat. Sunt doar cateva departamente care le trag pe celelalte, iar cei care lucreaza in acestea sunt super bine platiti si nu abrutizati. Cei abrutizati sunt acei "eterne victime" care isi cauta singuri de lucru si carora li se pare cool sa para ocupati. Eu, personal, de cand am intrat in antreprenoriat am invatat ce inseamna munca adevarata. In multinationala mi se pare ca ne jucam.
    • Like 3
    • @ Roland
      Valentin check icon
      Nu munca e problema, ci salariul. Ani de zile s-a crezut că muncind mai mult, făcând impresie bună șefului, salariul va crește. Va crește proporțional cu efortul depus. Păcăleală! Nu crește, iar dacă vociferezi, te concediază.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Și ne mai mirăm de ce nu au încredere tinerii în sistemul de educație. Care e finalitatea? Sclavi la multinaționale, dănțuind fericiți cu cofulețele alea stupide?
    • Like 1
  • Bucurestiul este oras plin de disfunctionalitati majore, nici vorba de "Micul Paris", ca pe vremuri. Trafic infernal, nerezolvat de ani de zile, gunoaie la tot pasul, aer poluat, temperaturi oribile vara (se supraincinge, prea multe asfalturi si betoane, plus primari idioti si hoti genul Robert Negoita care umple sectorul 3 de borduri si pavaje de caramizi colorate din beton, in detrimentul spatiului verde care ar mai echilibra calitatea microclimatului). Un oras ratat din toate punctele de vedere. Sunt nascuta in Bucuresti, dar nu mai suport orasul, as pleca maine daca nu m-ar tine aici serviciul. Dar nu as pleca in Ilfov, ci undeva prin Prahova, mai pe la munte, Busteni, Sinaia, Azuga....
    • Like 3
  • Gabriel check icon
    oamenii vor intotdeauna ce nu au. asta le hraneste organismul si asa capata scopuri in viata pentru care sa merite sa lupte. nu are treaba cu orasul sau cu satul, nu ar etreaba cu bolile sau cu scolile. ala care s-a mutat la tara si afla ca nu are spital ar fi bine sa puna mana sa lupte (asa cum lupta la oras pentru diverse neimpliniri) sa faca un spital sau sa il doteze pe ala existent. evident, nu o fac, din comoditate si tot din comoditate se muta inapoi la oras. in cel mai bun caz pastreaza si locuinta de la tara tot pentru mentalul si nemultumirile initiale si mai ajunge acolo din joi in paste.
    • Like 4
  • Si din ce traiesc la tara? Mutatul in jurul capitalui nu este la tara. Acolo.e un fel de mahala, constructii abandonate, vile ciudate, case de chirpici de 100 de ani, infradtructura praf, ..Faci naveta la oras sa muncesti si dai 500 de euro pe benzina, plus stat cu orele in trafic. Nu mersi! Eu cunosc o gramada ce s-au mutat inapoi in oras. Au vandut casele acolo noi si au cumparat apartamente vechi aici..
    • Like 9
    • @ Ludwig Regalistul
      La fel si la mine in jur, in covid cu lucratul de acasa mutatul la tara a fost o idee minunata si idilica unde lucrau din curte, dar apoi cu naveta la birou au ajuns sa isi inchirieze si o garsoniera langa birou unde vin luni dimineata pana vineri seara. Chiria de 350€ e mai ieftina decat benzina platita lunar pt 2 masini dus intors + leasing + asigurari si reparatii .....asa au doar o masina, doar un drum dus intors, plus o chirie la o garsoniera.
      Dintre colegi unii au reusit sa negocieze lucru 100% remote si unii s-au mutat 6 luni in Moldova, 6 luni in Tailanda, ies mai ieftin asa.
      • Like 4
  • Marina check icon
    Aștept și valul de articole despre avantajele traiului la oraș. Sunt mult mai mulți oameni care părăsesc satele și se mută în orașe. Motivele: în principal locuri de muncă, școli și spitale mai bune. Nu degeaba se golesc satele.
    Un sat în marginea orașelor, da, poate fi o soluție.
    Eu, locuitor al satului, declar că m-aș muta oricând în oraș. Fie și numai pentru a mă scuti de obositoarele și costisitoarele drumuri în orașul unde îmi tratez problema medicală. Că, ce să vezi, m-am îmbolnăvit și în liniștea și libertatea satului. Ba am și alergii. E plin de ambrozie, pesticide, insecticide. Și aș prefera să mă încălzesc cu gaze, nu să fac zilnic focul timp de 7 luni pe an. Aveți idee cum e să te întorci după trei zile și să ai 10 grade în casă?
    Și aș mai dori să mă pot desfăta și cu alte activități pentru sufletul meu decât privitul la stele.
    Cunosc mulți oameni care s-au mutat în oraș și nu regretă deloc.
    • Like 9
    • @ Marina
      Nume check icon
      Cand faci parte din clasa "privilegiata" care poate sa lucreze de acasa viata la "tara" poate sa fie idilica, cu toate ca satele din jurul Bucurestiului numai viata la tara nu este.Viata la tara adevarata este ce a descris doamna de mai sus si numai idilica nu este.
      • Like 8
    • @ Marina
      Satele se golesc pentru că PLEACĂ ÎN VEST LA MUNCĂ, năroado!
      • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult