Foto -Inquam Photos/ Octav Ganea
Deunăzi, o colegă contributor de la Republica, descria experiența traiului infernal de la bloc, din București și graba cu care a părăsit locuința sa de la oraș pentru a fugi către părinți, mai la țară, în căutarea liniștii și a unor niște ore bune de somn profund. Asta, pe fondul unui oraș din ce în ce mai aglomerat, cu o arhitectură socială tot mai diversă. Mi s-a rupt sufletul, văzând prin ce a trecut, știind la rândul meu ce înseamnă asta. Și nu sunt singurul care știe. Mă întrebam la momentul citirii articolului domniei sale, de ce or mai sta oamenii ăștia în marea metropolă europeană (oare...)? Cât de greu poate fi să iei decizia de a pleca din ea? Unii au lăsat marile orașe și au ales un trei complet la țară. Când spun țară nu mă refer la suburbiile Bucureștilor, ci chiar departe de el, în sate din Ardeal sau Moldova, de exemplu. Dar, aș vrea să rămânem în proximitatea acestui oraș capitală. Recensământul populației din anul 2021 ne aduce în față date statistice atât de simplu de citit dar și de interpretat. Doar ca exemplu, între 2011-2021, populația județului Ilfov a avut o creștere de 153,9 mii de locuitori, în mare parte migrați din București. De ce oare?
Despre migrația oamenilor la sate sau comune s-au scris enorm de multe lucruri. Dincolo de procentele oferite în analizele făcute de către sociologi, am vrut pentru astăzi să vă ofer câteva mărturii, în cuvinte ale unor oameni care au ales mai devreme sau mai târziu să plece din București, în căutarea liniștii de la țară.
Așadar, las declarațiile lor să curgă mai jos:
Roxana: „Pentru mine la țară e acasă, în oraș mereu m-am simțit musafir. Am crescut de mică la bunici la țară cu animăluțe și doar așa îmi văd viața. La țară, în casa pe pământ, mă simt aproape de Dumnezeu, sunt în comuniune cu natura, sunt acasă !”
Manuela: „În primul rând am ales pentru copii să ne mutăm de la oraș la țară și am observat că se simt liberi alergând desculți prin curte, culegând insecte de tot felul și mâncând câte un măr căzut prin iarbă. Le-au dispărut alergiile, probabil de oraș, iar în al doilea rând pentru mine, pentru sufletul meu, să simt liniștea dimineții bând cafeaua, roua ierbii pe picioare, și posibilitatea de a planta diferite plante.”
Viorel: „M-am mutat aici dintr-un oraș mare, reședință de județ, ca să fiu mai aproape de București, unde lucrez. Am evitat cu bună știință să locuiesc în București, un oraș prea aglomerat, prea gălăgios, prea poluat, prea… Avantaje: mai multă liniște, dacă vecinii nu vor să-și expună preferințele muzicale; mai mult aer curat, dacă primăria are grijă de asta; mai multe oferte de plimbare în aer liber, dacă ne țin puterile; dar și un acces mai ușor la viața culturală din București, datorită distanței ușor de acoperit.”
Dana: „Chiar așa? De ce ne-am mutat noi la țară? Crescuți la bloc, în orașele muncitorești ale patriei, generația cu cheia la gât, de ce-am vrut noi casă la țară? Munceam epuizați prin multinaționale până seara târziu, când nici nu mai vedeam perna pe care cădeam. În weekend țâșneam pe munți, parcă aruncați din praștie. Cine să stea acasă, și la țară? Și totuși... Parcă nu simți că ai realizat ceva în viață până nu ai casa ta “pe pământ”, cum se spune. Dar alegerea unei case o faci doar cu inima. În liniștea unui sat prăfuit, sub un nuc, lângă o geană de vie, am găsit casa Noastră. Cerul înalt și nesfârșit de deasupra parcă era, și el, doar al nostru. Nu vi se pare cerul de oraș ceva prea aproape și prea jos, finit, îngrămădit, tăiat cu foarfeca, vai de capul lui?”
Alexandru: „Parcă, începând de la o vârstă, îți dorești să te retragi seara într-un loc mai liniștit, fără agitația orașului care-ți zumzăie în urechi. Și departe parcă de alți oameni, într-un loc ferit de ochii curioși ai vecinilor, mașinile zgomotoase ale șoferilor nocturni, sau de glasurile prea gălăgioase ale petrecăreților. Eu am găsit un asemenea loc lângă București, în Balotești, „la țară" cum ar zice unii, sau "prea departe" pentru un iubitor de o viață agitată, născut pentru a trăi fix în buricul târgului. Departe înseamnă totuși, aproape, pentru ca ești la distanță de câteva zeci de minute de centru. Dar la tara, aici, am găsit liniștea de odinioară care mi-a adus aminte de atmosfera liniștită de la bunici, sau de confortul naturii de care te bucuri, dacă stai la bloc, doar în vacanțe sau în micile escapade de weekend, la munte. Pentru mine, vacanță înseamnă fiecare zi petrecută acasă, în curtea frumos amenajată și liniștită, în casa în care nu aud zgomotul vecinilor de "sub mine" sau de la etaj. Pentru că, aici, "la țară", stelele pe cer chiar se văd. Și mă încarc suficient, astfel încât să încep o nouă zi în mijlocul calvarului urban.”
Irina: „De la bun început vreau să spun că sunt o ființă rurbană. Adică stilul meu de viață este un amestec între viața la țară și oraș. Locuiesc la casă, am o gradină pe care o muncesc cu mare plăcere, dar jobul și activitățile cu familia sunt în mare parte legate de mediul urban. E ca și cum inima mea este la țară, iar mintea își învârtește rotițele la oraș. Definitoriu este că iubesc liniștea, libertatea pe care ți-o oferă un spațiu mai mare de locuit și, mai ales, natura, fără de care nu aș putea trăi. Este o condiție sine qua non.”
Eugen: „Am copilărit și crescut la bloc în București. Eu m-am mutat de la bloc la curte din cauza locului de parcare. Nu găseam după ora 17 decât foarte greu. Bucureștiul este pentru mine ca o cutie acum. Mașini pe trotuar. Mașini peste tot. Temperatura în București este mult mai mare ca în suburbii. Capitala se extinde. Nu mă simt la țară. Am WC în casă am apa caldă. Avem gradina noastră. Avem grijă de animăluțe. Nu e gălăgie nu e tumult dimineața, nu te trezește tramvaiul sau sirena salvării, sau ușa trântită de la lift.
P.S. Am observat că toți care se mută din provincie în București albesc prematur. De la ce-o fi oare?”
Ema: „De ce am ales să stau la țară? Mai multă mișcare, aerul este mai curat, ne simțim mult mai liberi, copiii pot ieși afară la orice oră în curte fără să stau cu ochii pe ei, în oraș ar fi trebuit sa merg zilnic în parc sa îi plimb ca pe niște cățeluși. Viața la sat este despre a învăța să trăiești mai autentic, beneficiile sunt extraordinare pentru familia noastră. La țară simt ca trăiesc cu adevărat pentru că mereu avem ceva de făcut în jurul casei, animăluțe, păsări de hrănit și chiar o mică gradină. Mă bucur că am ales asta chiar dacă este și obositor. Sper să fie din ce în ce mai mulți oameni care să facă acest pas. Curaj!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dintre colegi unii au reusit sa negocieze lucru 100% remote si unii s-au mutat 6 luni in Moldova, 6 luni in Tailanda, ies mai ieftin asa.
Un sat în marginea orașelor, da, poate fi o soluție.
Eu, locuitor al satului, declar că m-aș muta oricând în oraș. Fie și numai pentru a mă scuti de obositoarele și costisitoarele drumuri în orașul unde îmi tratez problema medicală. Că, ce să vezi, m-am îmbolnăvit și în liniștea și libertatea satului. Ba am și alergii. E plin de ambrozie, pesticide, insecticide. Și aș prefera să mă încălzesc cu gaze, nu să fac zilnic focul timp de 7 luni pe an. Aveți idee cum e să te întorci după trei zile și să ai 10 grade în casă?
Și aș mai dori să mă pot desfăta și cu alte activități pentru sufletul meu decât privitul la stele.
Cunosc mulți oameni care s-au mutat în oraș și nu regretă deloc.