Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Scriitorul Marius Chivu: „Sunt multe lucruri de luat în calcul dacă vrei să te muți la țară și foarte multe feluri de a te muta la țară"

Marius Chivu

Foto: Marius Chivu și mama sa

Scriitorul Marius Chivu s-a mutat la țară, la Slătioara… Nu definitiv, doar de ceva vreme, de fapt de cînd cu pandemia. Acolo sunt părinții săi, acolo a locuit bunica lui maternă. Marius i-a renovat casa, imaginile arată că a ieșit tare frumos și recunosc că e ispititoare ideea de a trăi altfel, de a alege satul ca loc în care viața să arate altfel, să se simtă altfel… Am trăit la țară, știu ce spun.

Marius va scoate și un ghid pentru cei care vor să se mute la țară, se numește „Niște orășeni” care își propune să fie de folos celor care aleg formidabila aventură, cum spune el, de a schimba orașul pe sat.

Marius Chivu, ai plecat definitiv și pentru totdeauna din urban?

Nicidecum. Am plecat din cauza pandemiei și pentru o perioadă nedeterminată. N-am suportat gîndul de a sta în izolare în casă, am preferat să stau „izolat” în natură. Al doilea motiv al plecării din oraș fiind suspendarea tuturor proiectelor mele care presupuneau activități cu public, Seratele cu scrisori, lansările și tîrgurile de carte ș.a. Dintr-odată n-am mai avut ce munci în București, iar la țară se anunța primăvara. Am auzit chemarea pămîntului,.. haha...

De ce la Slătioara?

Pentru că aici am fost crescut de bunici, aici mi-am petrecut toate vacanțele pînă la plecarea la facultate (sînt orășean doar prin adopție), aici trăiesc acum părinții mei și tot aici am renovat casa copilăriei transformînd-o într-o casă de vacanță. Întîmplarea face că terminasem lucrările de renovare vara trecută, astfel că pandemia mi-a oferit timpul și tihna de a mă ocupa de micile lucrări de decorațiune interioară rămase: am vopsit și am dat cu grund, am restaurat piese vechi de mobilier, am montat tablouri și păretare, mi-am construit o bibliotecă, am găsit o croitoreasă în sat care mi-a făcut perdele, draperii, huse.

Ce farmec te reține acolo?

Cînd bunica mea maternă a murit acum patru ani, am avut revelația că nu mai am nici un „martor” al copilăriei mele la țară. Casa bunicilor se degradase constant de la moartea bunicului în urmă cu douăzeci de ani, așa că am decis să o salvez și să o transform, modernizînd-o însă folosind tot ce-mi rămăsese de la ei: mobila construită de bunicul tîmplar, preșurile și cuverturile lucrate de bunica la războiul de țesut, ceramica de Horezu, obiectele vechi și uneltele de tîmplărie ale bunicului, lucrurile personale. Nu am aruncat nimic, am regîndit și integrat totul în casa bătrînească a copilăriei însă după gusturile mele de acum. E o casă cu toate dotările moderne, dar are și un aer muzeal.


Însă dincolo de această formă de nostalgie, e vorba și de natură, căci casa se află la poalele unui deal împădurit: văd frecvent căprioare și vulpi, ziua ascult strigătul păsărilor răpitoare, noaptea aud cucuvelele, mănînc fructe și legume din grădină.

Cu o finanțare privată, am adus la Slătioara o echipă de specialiști care au lucrat la un ghid de bune practici pentru mutatul la țară al orășenilor, ghid metodologic pe care îl va putea prelua ca model oricine altcineva din țară care, ca și noi, simte nevoia să dea un impuls repopulării unui sat.

Te cunoști cu primarul, doctorul, preotul?

Îi cunoșteam dinainte aproape pe toți, dar cu această ocazie i-am cunoscut și pe primar (un om harnic, reales de curînd pentru al treilea mandat), pe bibliotecar și, mai ales, pe lăutarul satului, supranumit Paganini, un om extraordinar de talentat, un povestitor uluitor și un mare mucalit.

Sună romantic ce ai făcut tu… Dar cred că în final nu e chiar așa romantic, ai nevoie de medici, de stomatolog, de teatru și librărie, de toate… Cum faci?

Slătioara are un dispensar dotat cu cabinet stomatologic și se construiește acum un mic spital cu fonduri europene. Școala are terenuri de sport cu suprafață artificială, iar în centrul comunei există supermarket, containere de reciclare a plasticului și Wi-Fi gratuit oferit de Primărie. Casa de cultură are două etaje și a fost renovată acum cîțiva ani: conține o sală de expoziție, o bibliotecă cu șase mii de cărți (e-adevărat că fondul este învechit, dar am pornit o campanie personală de primenire apelînd la bunăvoința cîtorva edituri) și o sală de cinema (e-adevărat că proiectorul nu mai există). Cît despre cărți, toate firmele de curierat livrează în zonă. Cum există semnal 4G, accesul la informație/cultură nu este o problemă. Îți răspund acum la întrebări din biblioteca pe care mi-am construit-o separat de casă, într-un fost grajd:)

Sigur că îmi lipsesc concertele, filmele la cinema, tîrgurile de carte ș.cl., dar, cum spuneam, sînt mutat aici doar temporar. Odată ce voi începe să am proiecte care să necesite prezența mea fizică în București, mă voi întoarce.

Locuiești singur? Ce faci toată ziua?

Da, locuiesc singur, împreună cu mîrtanul Mango – părinții mei stau în satul vecin, la cîteva minute de mers cu bicicleta. Ce fac toată ziua? Dacă în primăvară am plantat 30 de mesteceni și o livadă cu 40 de pomi fructiferi, acum mă ocup de culesul merelor, căci a fost un an foarte roditor. Tata are cazan și la iarnă vom face țuică din ele. Săptămîna trecută am scos cartofii (peste o tonă), iar săptămîna viitoare vom culege porumbul, apoi și via. Seara citesc pînă adorm cu mîrtanul pe mine.

Timpul curge altfel acolo?

Pare că e mai lent cînd nu te uiți la ceas, cînd faci totul în funcție de poziția relativă a soarelui, iar telefonul mobil rămîne în casă ore întregi.

Ce mănînci, de cure alimentare ai? Cum te îmbraci toată ziua?

Tata crește găini, rațe, porci, vaci. Deci mănînc ce producem în gospodărie (ouă, carne, lapte și brînză, cartofi, roșii), plus ce cumpăr de la supermarket. Iar de îmbrăcat, mă îmbrac în hainele „retrase” din garderoba mea urbană – tot Zara, Pull and Bear, Bershka sau H&M.

Care sunt momentele speciale ale vieții la țară?

Cred că cele în care te bucuri cel mai mult de natură: cînd mănînci fructe direct din pom, cînd citești la umbră în grădină, dimineața la cafea cînd asculți păsările, cînd apune soarele și aruncă o lumină ireală peste copaci…

Citți interviul integral pe cristinastanciulescu.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte frumos si mincinos articol.. CE spune maestrul despre costuri , BANI! CE spune maestrul despre mina de lucru! Ce spune maestrul despre faptul ca mananca de pe urma si pe munca parintilor. Eu m-am mutat la tara de 20 de ani dar am cumparat teren, am construit o casa NOUA mica si ieftina. Cat l-a costat renovarea casei vechi in bani, mincare si bautura, sa planteze livada pe care nu a pus-o cu mina lui! Cine si la ce pret ii pastreaza casa curate...…..are gaze sau lemne...etc etc. Primarul stie clar ca nu votez in localitate lui asa ca nu mi= a trimis poza lui in cutia postala. si nici popa nu ma baga in seama…..Animalutele au disparut de mult din spatele casei pentru ca acolo se construiesc casele pentru doritorii de mutat la tara., iar campurile de usturoi s-au mutat la Peni si Megaimage. Simbata si Duminica pasarile vazduhului bubuie frumos in cele cateva boxe ce se aud din toate directiile. Dar vorba maestrului biblioteca trebuie completata……. Mutati-va la tara dar in cunostinta de cauza! Asa ca titlul e correct!
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia

L-am avut invitat pe Ondrej Safar, CEO Distribuție Oltenia, la podcastul Habits by Republica. O conversație captivantă, cu accent pe transformarea sectorului energetic din România în ultimii treisprezece ani, pe revoluția prosumatorilor, felul în care funcționează leadership-ul într-o companie cu mii de angajați și motivul pentru care energia a devenit una dintre industriile strategice ale Europei.

Citește mai mult

Adina Cuturela si fiul

Sunt mai puțin de două săptămâni până la Evaluarea Națională de clasa a VIII-a și, ca părinte, simți presiunea din aer. Creștem numărul orelor de meditații, calculăm note și medii, facem scenarii. Copiii învață până târziu și toți aleargă spre un finish line al cărui sens nu e întotdeauna clar pentru ei. foto: arhiva personala Adina Cuturela

Citește mai mult

Eugen Tomac

Vă propun să ne oprim puțin din toată nebunia care se desfășoară pe scena politică și să încercăm să ne imaginăm România în postura unui om capabil să-și sacrifice propria bunăstare de dragul unui frate aflat în nevoie. A unui om dispus să-și ardă propria mână, poate chiar și un picior, ca să-și scoată fratele din foc și să trăiască restul vieții cu cicatrici, dar cu satisfacția că a făcut o faptă bună și că, poate, generațiile viitoare vor trăi mai bine... împreună. foto: Profimedia

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Terminasem anul I de facultate când “poporul” ne-a trimis să construim, patriotic, Canalul Dunăre- Marea Neagră, toată vara anului 1979. În colonia unde ne duceam existenţa erau multe categorii de oameni; unii erau mai certăreţi şi aveau un “je ne sais quoi” împotriva studenţilor din aceeaşi tabără. Aşa că profesorul care ne însoţea avea, printre altele, misiunea de a aplana un conflict mocnit între “noi” şi “ei”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Campionatul Mondial 2026 / sursa foto: Profimedia

Cupa Mondială organizată în SUA, Canada și Mexic în câteva zile poate genera o activitate economică de peste 30 de miliarde de dolari, au estimat analiștii FIFA, care se bazează pe valul de turiști cu venituri ridicate. Totuși, în realitate, este posibil ca cifrele să zugrăvească un alt tip de tablou, având în vedere actuala situație economică. foto: Profimedia

Citește mai mult