Marea Britanie s-a trezit din somn complet buimacă. Ceea ce părea ieri un vis urât, pe care ultimele sondaje îl arătau tot mai depărtat, s-a produs în cele din urmă: cu un avans de aproape patru procente, tabăra Brexit a învins, iar Marea Britanie a declarat divorţ Uniunii Europene. Victorios, Nigel Farage a decretat această zi „ziua independenţei”, iar asupra premierului David Cameron se exercită deja numeroase presiuni, atât din partea propriului Partid Conservator, cât şi a opoziţiei pentru a demisiona de la conducerea Guvernului.
Lira sterlină a cunoscut, în această dimineaţă, una dintre cele mai dramatice scăderi din istoria sa, iar ceea ce va urma în plan economic este complet nesigur. La fel de nesigur este şi procesul în sine de separare a ţării de UE. Ceea ce se ştie este că va urma o perioadă tranzitorie de cel puţin doi ani, în care Marea Britanie va continua să respecte tratatele UE fără a mai participa la luarea niciunei decizii privind Uniunea. În acest timp, guvernul britanic va angaja negocierea Brexit-ului cu Bruxelles-ul, dar acest proces se presupune a fi unul foarte anevoios.
Cum s-a ajuns la acest rezultat, e greu de explicat momentan. Campania pro-UE a făcut nenumărate greşeli, mai cu seamă în ultimele două săptămâni, şi a aproape a părut că nici nu doreşte să câștige. În schimb, tabăra Brexit s-a mobilizat exemplar, iar votanţii săi au înfruntat ieri, pe aproape tot cuprinsul Angliei, o vreme cumplită, cu inundaţii în multe locuri, pentru a-şi exprima votul.
Astfel, în Anglia şi Ţara Galilor a câştigat Brexit, în timp ce în Scoţia şi Irlanda de Nord tabăra pro-UE a fost ceva mai norocoasă. Diferenţa finală dintre cele două opţiuni nu este foarte mare, aşa încât fractura este cu atât mai dureroasă şi mai greu de vindecat: adversarii şi-au spus vorbe grele pe durata campaniei, s-au născut pasiuni exagerate, s-a creat o falie între generaţii, între categoriile sociale şi, nu mai puţin, între ţările componente ale Regatului, iar scoţienii se gândesc deja la un al doilea referendum privind separarea Scoţiei de restul Marii Britanii. Suporterii UE sunt acum în stare de şoc, iar prim-ministrul Cameron este aşteptat să facă o declaraţie foarte curând şi să prezinte un plan urgent de calmare a pieţei financiare şi redresare a lirei. Ce se va întâmpla mai departe şi care vor fi termenii divorţului de UE, este imposibil de prevăzut.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ne place sau nu, asta este.
M-aș fi bucurat ca rezultatul referendumului să fie altul.
Mai pe larg, am scris aici: http://www.adrianpetrice.com/blog/nu-ne-place-dar-oamenii-au-votat
http://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results.
Rezultatul nu are consecinte legale impuse, dar nu va putea fi ignorat pentru ca va afecta alegerile si nici nu ar trebui ignorat. Speranta mea este sa sa fie confruntati englezii cat mai devreme cu efectele acestei alegeri: o eventuala plecare a Scotiei si Irlandei de Nord si niste negocieri drastice de semnare a noi tratate comerciale cu toti partenerii occidentali ce sunt impuse de o astfel de decizie (de exemplu, acordul lor cu SUA este indirect, SUA a negociat acordul anterior cu UE, nu cu UK si ei l-au ratificat, deci ramificatiile sunt mult mai ample). Deci de ce sa nu respecte acea decizie? Ori sa ramana de buna voie intelegand realitatea situatiei ori daca tot nu le convine, sa plece, ca e dreptul lor si a oricarui altcuiva. Nu sunt tinuti cu forta, iar atitudinea lor de pana acum era nesustenabila.