„Niciun artist mare din străinătate nu ne va desconsidera pentru că linoleumul nostru de pe hol e tocit și verde și trebuia să fie un parchet de calitate/ Artiștii se apreciază și se simt între ei”. Daniel Jinga, managerul Operei Naționale București, „În fața ta”

Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu

Opera Națională București are în acest moment o echipă multiculturală, în care se află artiști din Coreea, Japonia, Italia, Franța sau Germania. Lor li se adaugă invitați de peste tot din lume, spune dirijorul Daniel Jinga, managerul Operei Naționale București, care a fost întrebat în emisiunea „În Fața ta” de la Digi24 de ce vin în România acești muzicieni. „Noi stăm rău cu infrastructura, cu logistica, dar suntem un popor talentat și am avem o școală foarte bună de muzicieni și o spun nu ca să dau bine în fața celor care predau acum la Conservator. Avem niște universități de muzică foarte bune, care scot muzicieni foarte bine pregătiți și care, oricând pleacă din țară, își găsesc de lucru în cele mai importante locuri din lume. Știindu-se asta, artiștii se apreciază și se simt între ei. Niciun artist mare din străinătate nu ne va desconsidera pentru că linoleumul nostru de pe hol e tocit și verde și trebuia să fie un parchet de calitate. Nu, el va veni și va intra în contact cu un suflet și cu cu un muzician foarte bun și foarte bine pregătit”, a răspuns el. 

Potrivit lui Jinga, Opera are o misiune de diplomație culturală. „Este rolul instituției și al muzicii să unească, să aducă valori de peste tot din lume, să lase artiștii să circule liber. Să vină reprezentanții corpurilor diplomatice sau al mediului de afaceri străin aici la Operă, să spună: Să vedem ce spectacol putem vedea la Opera Națională București. Am fost și la Praga, am fost și la Roma, ia să vedem cum e aici. Asta e misiunea noastră, este și o misiune de diplomație culturală și cred că statisticile și planificările au și ele rolul lor, dar cel mai mare rol îl are păstrarea efervescenței artistice și spirituale, dacă îți propui să ai o instituție deschisă către societate”, a afirmat Jinga..

Potrivit lui, așa cum există acum o generație de suflet în fotbal, există o generație de suflet și în Operă, chiar dacă există voci care critică nivelul operei române. „Starea asta prin care trecem este o veșnică nemulțumire, lăudăm întotdeauna ce se întâmplă la Scala, Metropolitan, în altă parte… Ne considerăm troglodiți, nefericiți, ne-am născut în locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Toată starea asta care e în noi și tot discursul ăsta, care se tot multiplică și amplifică, ne aduce și categorii de public un pic snob și care nu se bucură cu adevărat de ce se întâmplă în sală. După aia este și, să spunem, amprenta vremurilor, acum ascultăm CD-ul, vedem DVD-uri cu mari artiști, ai lumii. Înainte, oamenii se puteau bucura de un spectacol de operă, fără să se uite pe YouTube. Acum văd cum se face acel spectacol, să spunem, la Metropolitan, unde costurile sunt de 10 ori mai mari. Așa sunt costurile per spectacol la Metropolitan, sunt de un milion de dolari. În momentul în care cortina s-a tras, s-au evaporat un milion de dolari, este o diferență exact ca și la fotbal, între campionatului intern și campionatul Spaniei sau Liga Campionilor. Dar așa cum nu am mai avut o generație de aur, am avut o generație de suflet, la fel și în operă există tineri foarte buni care transmit emoție, există calitatea spectacolelor și există public care se bucură de asta, nemijlocit, aderând la fenomenul în sine, fără să-l compare în mod snob cu un CD rece pe care îl cumpără”, crede Daniel Jinga.

Este de părere că opera trebuie să fie „o instituție care să încerce să educe, care să încerce să le arate oamenilor și cealaltă față a lucrurilor fără să îi judece”. „Cu toții, trăim în același mediu și, dacă vrem să facem ceva pentru societate, trebuie să nu judecăm și să o atragem către alte valori. Pentru că, așa cum se zice, pofta vine mâncând.

Nici mie nu mi-a plăcut opera de la început, nu mi-a plăcut deloc opera. Mie îmi plăcea muzica corală și muzică simfonică și chiar mă făcea să râd fenomenul ăsta în sine. (...)

Și am început să înțeleg ce înseamnă opera de la un an la altul, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai adânc și acum aș putea să văd de 100 de ori aceeași lucrare și de fiecare dată să înțeleg ceva în plus”, a precizat Daniel Jinga.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp