Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Nu ne vindem țara”. Extremiștii de la AUR resuscitează sloganul securiștilor din anii ‘90

protest AUR - George Simion

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Extremiștii de la AUR și multe alte persoane lipsite de informație corectă sau frustrate de haosul politic din ultimele trei decenii resuscitează sloganul securiștilor din anii ‘90: „Nu ne vindem țara” străinilor.

- Pentru astfel de oameni, principiile și valorile europene nu sunt bune. Însă trebuie să fim puțin atenți la nuanțe. Dacă unii se identifică din pură convingere cu aceste lozinci toxice din cauză că au devenit parte din publicul captat de propagandă, pentru alții acestea sunt doar instrumente care să-i ajute să valorifice anumite oportunități financiare, așa cum s-a întâmplat în trecut cu elitele politice care s-au opus public privatizărilor și occidentalizării României. În spatele ușilor închise, însă, erau întreprinse afaceri care să-i îmbogățească pe „băieții deștepți”, nu care să ajute România să se dezvolte.

- După cinci decenii de economie planificată, tranziţia la democrație nu se putea face fără privatizarea proprietăţilor de stat. De aceea, guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea în masă după Revoluție, iar ceea ce trebuia să fie motorul economiei româneşti libere s-a transformat în multe cazuri într-o devalizare generalizată, cu concursul politicienilor, oamenilor din administraţie şi al aşa-zişilor investitori. Multe companii privatizate au ajuns rapid în faliment şi au sfârşit prin a fi vândute, bucată cu bucată, la preţuri mult mai mari decât la achiziţie. Asta-i partea rea!

- Cu toate acestea, există și o parte bună a privatizării, care a făcut ca țara noastră să se dezvolte și să ajungă să facă parte din familia blocului comunitar european. Dacă ne uităm în istoria postdecembristă, vom constata că banca Raiffeisen a preluat o bancă aflată în pragul falimentului. Separat, Erste a trebuit să curețe banca pe care a cumpărat-o de credite putrede acordate în primul deceniu al anilor ‘90. Totodată, Petrom era, înainte să ajungă la OMV, o victimă sigură a „căpușării” banilor firmei. Prin urmare, după cum bine spune economistul și jurnalistul Constantin Rudniţchi, „băncile și petrolul” românesc arătau cu totul altfel decât astăzi, când sunt administrate de firme austriece.

-Mai mult, după ce Austria ne-a tras oblonul și nu a votat pentru aderarea României la spațiul Schengen, au existat multe voci tâmpe din spațiul public românesc care au cerut măsuri îndreptate împotriva companiilor austriece prezente pe piața locală. Indivizii aceștia ar trebui să știe că, în acest moment, în ceea ce privește exploatarea resurselor din Marea Neagră, România are mai multă nevoie de Petrom decât invers. De la plecarea investitorilor americani, compania austriacă rămâne prima opțiune pentru începerea extragerii de gaze, căci este foarte puțin probabil ca Romgaz să poată derula singură o investiție de anvergura celei din zona offshore. 

De pe această listă de cazuri fericite ale procesului de privatizare nu trebuie să lipsească, firește, privatizarea Dacia de către Renault. Semnarea contractului de privatizare cu Renault de către Guvernul României prin vânzarea a 51% din acţiunile Automobile Dacia a reprezentat cel mai important eveniment economic al anilor ‘90, aceasta fiind cea mai de succes privatizare de după 1989 realizată de statul român.

- Me­mo­­ran­du­mul semnat în de­cem­brie 1998 a re­pre­zen­tat startul in­dus­triei auto moderne din România. Mai mult, dintr-o uzină est-europeană, cunoscută pentru auto­mo­bilele sale „perfectibile“, Dacia a ajuns să reprezintă o industrie în sine, iar cei de la Renault au păstrat cei aproape 14.000 de angajaţi de pe platformă în momentul privatizării. Mai mult, tot cei de la Renault au investit puternic în for­marea Renault Techno­lo­gie Roumanie, cel mai ma­re centru de proiec­ta­re şi tes­tare al grupului fran­cez după cel de la Paris. În prezent Re­nault deţine în Ro­mâ­nia toate com­petenţele necesare pro­iectării de la zero a unui automobil, de la cen­tru de design, centru de proiectare, centru de tes­ta­re, producţie şi reţea de distribuţie.

- Deci există atât exemple bune, cât și exemple foarte proste de privatizare. La nivel general, un posibil motiv pentru eşecul general al privatizării din anii ‘90 a fost decalajul instituţie-proces. Așa cum arăta și o analiză realizată în 2020 de ziarul Adevărul, fără crearea unui cadru legislativ complet, cu toate componentele de rigoare, procesul de privatizare nu avea cum să funcţioneze.

-Spre exemplu, abia în 1997 a fost înfiinţat Ministerul Privatizării în Guvernului Ciorbea. Până atunci, procesul de privatizare a fost greoi şi deficitar, iar dacă o companie pornea pe drumul cel bun, alte două erau aruncate în prăpastie. După victoria CDR în alegeri și alternanța la putere, privatizarea a devenit mai vizibilă, nu neapărat prin ritm, dar prin numele companiilor şi fabricilor mari care începeau procesul.

- Într-o Românie care tocmai deschisese larg porţile pieţei libere, marea privatizare în masă a produs de cele mai multe ori confuzie, iar de acest lucru au profitat toți populiștii care au încercat de-a lungul anilor să adune capital electoral și să câștige alegeri.

- Asta face în prezent și George Simion. Reîncălzește o ciorbă care are ca principale ingrediente nostalgia după vremurile „bune“ de altădată și frustrarea celor care nu au reușit să înțeleagă capitalismul sau a celor care s-au simțit furați ori dezamăgiți de către politicieni. 

- Ciorba asta, odată ce este din nou consumată de oameni, creează spațiul pentru apariţia liderului providenţial, cu discurs antisistem, de la care se aşteaptă rezolvarea rapidă a problemelor, prin „decret”, cu încălcarea regulilor, dacă este necesar. Societatea nu mai are răbdare şi nu acceptă constrângerile. Ea vrea o soluţie acum! Iar lipsa de răbdare este alimentată şi de comunicarea directă, prin reţele sociale precum Facebook, TikTok, WhatsApp sau Instagram, care au devenit un adevărat spațiu al manipulării în România.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

- În mod tradițional, populiştii ca George Simion știu să facă doar opoziţie și nu înțeleg puterea. Din opoziție le este mai uşor să promită decât să livreze. Cel mai bun exemplu în acest sens este partidul Siriza din Grecia, care odată ce a ajuns la guvernare a trebuit să facă faţă constrângerilor și să-și renege o parte din promisiuni, căci s-a confruntat cu realităţile economice. Acest lucru, desigur, provoacă nemulțumirea suporterilor liderului populist.

- Lozinca „Nu ne vindem țara!” ne-a ținut captivi în zona gri a Europei în anii în care trebuia să facem ca economia țării să prospere și i-a ajutat pe foștii securiști și politicieni să devalizeze economia României.

- Indivizii care acum vin să ne spună din nou să „nu ne vindem țara” nu au nici puterea, nici înțelegerea și nici priceperea de a face exact ceea ce au făcut predecesorii lor în timpurile când această lozincă devenise „brand de ţară”. Însă aceste cuvinte, contrare valorilor pe care se bazează o economie de piață și o democrație puternică, pot alimenta curentul naționalist care în final poate să conducă la surprize electorale extrem de nefericite.

- Democrația se află întotdeauna la o generație distanță de pericolul de a dispărea, iar politicienii populiști care defilează prin spațiul public cu lozinca „Nu ne vindem țara!” reprezintă un avertisment clar că 2024 va fi anul în care românii vor alege dacă se întorc în trecut sau merg înainte, în pas cu timpurile actuale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În primul rând să nu confundăm naționalismul cu extremismul.Naționalismul este un curent politico-ideologic respectabil, ca și altele. Extremismul poate fi asociat cu orice curent politico-ideologic. Eu nici nu cred că în România există vreun curent extremist. Naționalism, da există, așa cum există și globalism / neomarxism / progresism, sau social-democrație, sau liberalism etc. Oriunde în aceste zone poate apărea un personaj extremist. Cei de la AUR NU sunt extremiști, ci doar naționaliști și POPULIȘTI, atât în sensul bun cât și în sensul rău. Dacă aș fi auzit din partea lor idei de genul: ar trebui arestați toți patronii austrieci sau chiar toți străinii, sau să interzicem folosirea limbii și însemnelor maghiare peste tot în România, sau să reincriminăm penal homosexualitatea, sau să limităm drepturile tuturor minorităților, sau să purificăm etnic România, sau să ne reorientăm politica externă înspre Rusia și să ieșim din UE etc etc, atunci evident că toate astea și altele asemenea se încadrau la capitolul EXTREMISM. A auzit cineva din partea AUR ceva de genul? Nu. Ei, în stilul lor populist și cam primitiv, într-adevăr, militează totuși pentru recâștigarea valorilor naționale și a puterii noastre economice, prin limitarea JECMĂNIRII și furtului. Dar e bine de știut că înainte de anii 2000, în România au furat / devalizat mai mult românii. După aderarea la UE (și chiar de ceva timp înainte) în România au furat majoritar străinii.
    Sigur, există exemple de privatizări de succes și una a fost deja menționată în articol: DACIA - RENAULT. Aici avem din fericire o situație de tipul win-win. Dar în marea majoritate a cazurilor, privatizarea a însemnat furt, jecmăneală, distrugere, devalizare, scoatere de pe piață.
    Să ne amintim puțin începuturile privatizării, în anii 90.
    Atunci capitalul autohton era aproape inexistent. Cine să cumpere pe bune ceva din economia românească în afară de străini sau de români, în cazurile notorii de ”privatizare pe 1 LEU”. Totul era al statului. Cum să faci, chiar de bună credință fiind, să ajungă în proprietate privată? Și mai ales de ce ne-am grăbit cu asta? Nu cumva tocmai pentru devalizare și îmbogățirea unor șmecheri? Era într-adevăr atunci sloganul ”nu ne vindem țara”, fiindcă lumea nu era pregătită psihologic pentru privatizare. Dar mai erau și alte sloganuri, din partea cealaltă, interesată de privatizare / devalizare. De exemplu ”economia României e o grămadă de fier vechi”. Desigur, în ceea ce privește multe bunuri și servicii era adevărat. Dar era total neadevărat în: energie, metalurgie, utilaj petrolier și exploatarea gazelor și petrolului, energie electrică (termo, hidro, nucleară), materiale de construcții, prelucrarea lemnului, produse farmaceutice de bază (inclusiv vaccinuri uzuale), îmbrăcăminte-încălțăminte, agricultură, zootehnie etc etc. Multe din aceste capacități de producție ar fi aur curat dacă le-am mai avea și acum, sau le-am fi dezvoltat, în loc să le lichidăm (noi sau alții, interesați).
    Alt slogan deosebit de parșiv a fost: ”administrarea privată e cea mai eficientă și mult mai eficientă decât statul. Statul e cel mai prost gestionar.” Acest lucru e adevărat, dar e și parșiv să punem problema așa. De ce? Simplu, fiindcă privatul e un administrator excelent dacă și numai dacă:
    1) Are interes să dezvolte respectiva unitate economică și nu doar să o devalizeze în folos personal, apoi respectiva unitate, prin dispariție, să facă loc pe piață altora, din afară, noi devenind astfel din producători, simpli importatori.
    2) Privatul e (poate fi) foarte eficient dacă e vorba DOAR de unitatea lui. Statul, când era proprietar, avea în grijă și problemele globale, respectiv latura socială / șomajul, problemele de mediu și atâtea altele. Privatul se străduiește strict pentru felia lui și uneori în defavoarea statului. Fentează statul cât poate, cât i se permite. Angajează de asemenea minimum minimorum de personal și îl plătește cu minimum care este acceptat. Nu de puține ori auzim patroni care spun: n-am nevoie de atâția oameni, că eu am activitatea asta, îmi trebuie strict atâți. Apoi aceiași patroni se plâng când vine vorba de concedii de odihnă, sau medicale, sau de îngrijirea copilului, că aoleu-aoleu, noi avem atâta muncă de depus, atâtea sarcini și probleme, ce ne facem? Adică ei își dimensionează / normează personalul pentru situațiile tipice, apoi când apar fluctuațiile, dau din colț în colț și suprasolicită personalul prezent la muncă. Adică îl hămălesc de-a dreptul, într-un mod incorect. Duc aceste lucruri la eficiența societății private? Duc, desigur, dar cu sacrificii umane sau sociale.
    Să nu uităm însă un lucru: nu întotdeauna profitabiliitatea unei societăți private este benefică și pentru stat și societate, deși așa s-ar crede la prima vedere. De exemplu în pandemie se vindeau măști inițial cu câțiva lei bucata. A adus asta profituri uriașe producătorilor și comercianților de măști (farmaciștilor)? Sigur că a adus. Dar asta a fost SPECULĂ ordinară, ceea ce a împovărat omul simplu. Deci profitabilitatea unora, în acest caz, nu a fost în beneficiul populației. Ca să nu mai zicem acum de domeniul producției / furnizării de energie electrică. Ei s-au făcut gogoașă de bani, în timp ce populația și chiar micile firme oneste (de regulă românești) au fost supuse unor provocări financiare extraordinare.
    Deci să fim atenți când mai emitem vechiul slogan liberal: ”o societate e bogată dacă are oameni bogați”. Contează mult cine sunt cei bogați și cât de mulți sunt ei, dar și câți sunt săraci și mai ales cât de săraci. Și mă refer doar la cei din România, nu la cei care s-au îmbogățit din activități economice în România, dar au externalizat (deturnat) profiturile.
    În concluzie, sloganul : ”nu ne vindem țara” parcă are mai mult sens acum decât în anii 90 (deși acum s-a cam demodat) fiindcă acum ni se impune prin PNRR privatizarea forțată a tot ce mai înseamnă resursă naturală. De ce am face asta? E cerință PNRR, da, dar e oare în beneficiul nostru?
    Statul ar fi trebuit să privatizeze de la începuturi, NUMAI ceea ce era NEPROFITABIL și numai în scopul de a fi repus pe picioare. Din păcate, știm cu toții că la privatizare au fost scoase cu predilecție societățile cele mai profitabile ale statului. De ce să dai altuia, adesea pe nimic, ceea ce e valoros pentru tine, ca stat și îți aduce profit? Așa facem și în familiile noastre? Dăm bijuterii de familie pe 2 lei, că o să le țină mai bine nu știu cine? Sau îi dăm ceea ce nu putem noi să valorificăm cum ar trebui și facem o înțelegere reciproc avantajoasă? Întrebări retorice. O să mi se răspundă că societățile destat erau căpușate, iar privatizarea urma să le scape de căpușe. În primul rând era treaba altor instituții să scape societățile de căpușare și nu s-a făcut nimic în acest sens, deși se putea, dar nu exista interesul. Apoi, să vedem că s-a căzut din lac în puț: în loc de vechile căpușe, societățile privatizate au fost devalizate de noii proprietari, sau dacă au fost dezvoltate, s-a externalizat profitul. Deci rezultat prost pentru statul român în orice variantă. Ideea e că încă nu s-a terminat de furat în România și acum ni se impune oficial, prin PNRR să continuăm jecmănirea și furtul până la capăt.
    Iar unii zic că în aceste condiții, AUR sunt extremiști. Fiți voi, fraților, mai ”moderați” și dați totul din țară, oricui vrea, aproape pe gratis. Dar apoi vă propun să rămâneți aici în țară, ca să beneficiați de ce ați promovat, nu să plecați fuguța în occident, că la noi cică a devenit aerul irespirabil.
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Eu cred a gresesti in aprecierile la adresa aur. Si ma surprinde. Pana acum ai vrut sa lasi impresia unui analist, e drept ca nu prea obiectiv. Aur este o adunatura bine scolita, in scolile de tip 'nou" ale fostului kgb mai nou fsb. Simion este un tip primitiv, brutal in esenta, dar strunit de "haturile" care l-au propulsat in asa numita politica. Este alunecos, perfid, rau si neinstruit cultural. Se vad toate "calitatile (in)umane" ale acestui specimen numai daca te uiti in ochii lui si-l asculti vorbind. Eu nu vreau sa-i acord niciun pic de credit. In primul rand nu pot face abstractie de felul in care "s-a prelins" in alegerile anterioare si de faptu ca a tarat dupa el, prin fals si uz de fals, hidosenia numita sosoaca. Apoi toate manifestarile violente la adresa unor ministri si colegi de parlament, mai slabi de felul lor. Fizic. Intotdeauna roiau in jurul lui gorilele aur. Si asta in vazul si admiratia tuturor cretinilor ce-l aduleaza. Echipa lui este formata din dubiosi. Deci nu sunt convins ca nu va trece la extremism violent in cazul in care va avea oarece succese in alegerile din 2024. Eram convins sa nu ma deranjez pentru viitoarele alegeri de balci dar o voi face. Cu umilile mele puteri si ale altora ca mine voi incerca sa opresc "ascensiunea lui arturo ui".
      • Like 3
    • @ Zugravu Mircea
      Nu există analiști obiectivi 100%, așa cum am vrea să credem. Chiar dacă sunt de bună credință și nu plătiți pentru a propaga anumite idei, fiecare își spune propria opinie. Faptele sunt cele pe care le vedem toți, dar unii le interpretează într-un fel, iar alții în altfel. E normal și firesc. Deci nici eu nici tu NU suntem obiectivi și nici alții care își dau cu părerea, oricât ar fi de competenți și binevoitori. Eu fac comparația asta: ai un pahar umplut pe jumătate cu apă. Atunci optimiștii vor spune că e pe jumătate PLIN (văd partea plină a paharului), iar pesimiștii, că e pe jumătate GOL (văd partea goală a paharului).
      Pe Șoșoacă o disprețuiesc clar și s-a și dovedit că e favorabilă Rusiei, pe față. Nici despre de AUR nu am o părere total bună, fiindcă nu sunt chiar așa cum aș vrea să fie. Dar sunt 2 aspecte în ceea ce-i privește, unul bun și altul rău.
      Partea bună este ideologia naționalistă, adică promovarea interesului național.
      Partea rea este comportamentul huliganic.
      Majoritatea partidelor noastre sunt favorabile aservirii țării față de interesele străine. Chiar și tu simți asta și ai și spus-o altădată. AUR, nu știu cât de competenți pot fi și ce oameni valoroși pot atrage, dar cu ce vin în față ca idei mi se pare corect. Rău este însă modul în care înțeleg ei să se impună în politică, adică prin violență verbală și uneori chiar fizică, provocări aiurea și toate celelalte. Înțeleg de ce nu îi agreezi. Din acest punct de vedere nici eu nu îi agreez. Dar tot ce spui despre ei nu se bazează pe nimic concret. Repeți doar ce spune (fără acoperire) propaganda din tabăra de care aparții. Dacă e să arăți ceva concret care să sugereze că AUR e formată din agenți KGB / FSB, sigur nu ai ce pune pe masă. Trebuie să înțelegi că ideologia AUR-istă, adică naționalistă e ca sarea în ochi pentru globaliști / neomarxiști și de aceea îi atacă concertat. Și îi atacă și cu chestii reale (comportamentul huliganic, de stadion) dar și cu chestii fanteziste (orientarea pro-rusă). Cum ar putea, logic vorbind și fără să fim influențați de propagandă, un naționalist să vrea să aservească țara nostră altui stat, fie el și Rusia? Atunci n-ar mai fi naționalist, ar fi tot globalist, dar în tabăra cealaltă, adică BRICS. Ceea ce măcăne propaganda globalistă despre AUR e deci fals. Nu s-a adus nicio dovadă solidă în acest sens. Dacă voi vedea o dovadă beton că AUR sunt aserviți intereselor Rusiei și nu ale României, atunci evident că o să le dau și eu cu flit fără ezitare. Dar până atunci e vorba doar de vorbe în vânt și rămâne să ne ghidăm după simpatii sau antipatii. Tu îi antipatizezi total. Eu sunt împărțit: îi antipatizez pentru comportament, dar îi simpatizez pentru idei. E totuși singurul partid care dacă ar și pune în practică exact ce zic, ar fi ceva benefic pentru țară. Dar nu sunt sigur nici de asta. Și mai trebuie AUR să fie atenți cu ceva: să nu cadă, din prea multă exaltare naționalistă, în capcana denigrării Europei pe ansamblu și a apartenenței României la structurile UE și NATO. Asta e o linie roșie și ar fi inacceptabil să o treacă. Până acum n-au trecut-o, sper să nici n-o facă. Sunt în schimb sigur că celelalte variante politice, pe care le-am văzut deja,nu îmi plac și cred că nici ție nu-ți plac. Tu ce vei face? Iar ajungi la votul negativ: să-i votezi neapărat pe unii doar pentru a nu ieși alții? Până acum votul negativ n-a dus la nimic bun. Vezi de exemplu cazul Johannis. Asta vor și maeștrii manipulării electorale: să demonizeze total pe cine e cazul, ca să iasă, dimpotrivă, cine trebuie. Așa s-a întâmplat mereu până acum, cu rezultatele pe care le vedem.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Nici dupa intamplarile cu aur din dimineata de 10.05. a.c. de la parlament nu incepi sa ai intrebari legate de aur si ce vrea aceasta haita? Aici nu a mai fost vorba de niciun nationalism ci sunt manifestari tipice legionarilor fascisti. Asa se manifesta acum cand sunt, inca, nimic, dar dupa ce va pune mana pe mai multa putere cum vor face?
      Nu ai comentat nimic atunci cand am afirmat ca privirea simionului este o privire de bruta, nicio licarire de inteligenta si viata nici atunci cand vorbeste, nici cand zbiara ca o fiara la cate unul, nici cand rade, caci da se hlizeste din cand in cand, mai ales cand este bagat in seama, nici la tribuna parlamentului cand isi debiteaza ineptiile, in nicio situatie. Nici macar la mascarada cu nunta. Privirea ramane aceeasi, de peste mort. Ma mir ca tu, fiind un "mare analist" nu ai, vagi cunostinte de psihologie de liceu! Ochii spun mult despre felul unui individ. Si nu inseala niciodata.
      Sa revin la javra din fruntea haitei de brute - aur: este creatia monstroasa a psd-lui. Psd care tinde spre est si incearca sa pacaleasca ue. Mai ales cand este vorba de bani. Asa se explica accederea tacuta in adunatura din parlament a aur. Asa se explica si faptul ca, in mod fraudulos a introdus-o pe osanza zbieratoare isterica si vaduta rusilor sosoaca fara ca nici ei nici scarbosenia sa nu fie trasi la raspundere, ba mai mult, sa se astearna o tacere deplina asupra unei asemenea infractiuni. Nici despre aspectul asta nu pomenesti in "disertatiile" tale.
      Sunt multe, prea multe fapte antisociale comise de acest simion si gasca lui de derbedei ca sa poti sa crezi ca un asemenea individ este un patriot nationalist. Este o sluga jalnica a celor ce vor, cu adevarat, destabilizarea si aservirea tarii samavolnicei rusii. Totul se suprapune cu o conducere statala incompetenta, lacoma si tradatoare, "cu fundul in doua luntrii", cum a fost mereu romania "democrata".
      Ma intreb si eu: oare jandarmeria nu este capabila sa opreasca niste derbedei, (o data prin 2018 parca a facut o demonstratie de forta, e drept, cu niste indivizi total diferiti de adunatura de maidanezi aur), care in mod repetat sunt violenti? Nu exista "ac de cojoc" pentru isterica sosoaca care face permanent circ in plenul sedintelor parlamentare? Nu se pedepseste tradarea prin afisarea ostentativa cu reprezentantii rusiei? Tu nu-ti pui asemenea intrebari?
      • Like 3
  • Nume check icon
    Pentru marii experti AUR-isti in economie, management si multa gargara fara musetel: sunteti mandri ca Tarom-ul care a ramas eminamente o companie romaneasca detinuta in continuare de statul roman, este intr-un declin constant: ca nu mai este demult preferata calatorilor romani, ca angajarile se fac pe pile sau daca faci parte din anumite familii, ca nu face profit, ca este o companie prafuita si te intrebi cum mai functioneaza? Si uitati-va cum arata LOT-ul din Polonia? Voi marii specialisti in garagara de AUR, cum explicati acest lucru? Sau si aici este mana strainilor care doresc sa ne fure tara si sa fim sclavi pentru ei?
    • Like 6


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult