Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Nu vreau să plec din țară, nu vreau să renunț”. Mesajul unui student care protestează de aproape 12 luni în stradă

Noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie a fost prima oară când am simțit cu adevărat că țara pe care mi-am dorit-o întotdeauna se năruia sub ochii mei; asistam neputincios la execuția justiției și a statului de drept. În acea seară m-am gândit la posibilitatea de a pleca din țară pentru prima data în viața mea. Dar am ieșit în stradă în fiecare zi până a fost abrogată OUG13. Astăzi mă simt din nou în aceeași ipostază, dar de data aceasta mai puțin disperat și mai mult scârbit.

Pentru că acum este diferit. Nu mai este vorba de o lovitură subită asupra statului de drept și a democrației, ci este un proces mai lung, iar poporul român „este fiert încet”. Deși în scopul tranșării sistemului judiciar toate procedurile au fost puse pe repede-înainte, totuși, constat cu stupoare că nu este suficient ca oamenii să se mobilizeze la nivelul protestelor din februarie, când sute de mii de oameni iubitori de democrație au ieșit în stradă pentru a o apăra. M-am născut în democrație, nu pot pretinde că știu ce înseamnă lipsa ei, dar cu siguranță știu că vreau să o păstrez. Așa că am ieșit la aproape fiecare protest pro-justiție și pro-democrație din această toamnă-iarnă. 

 Adeseori ni se reproșează nouă, studenților, că nu acționăm cum ar trebui, că nu este destul ce facem ca să îi oprim, că povara este pe umerii noștri. Vorbeam cu doi prieteni la un moment dat despre motivul pentru care au fost la protestele împotriva OUG13, iar acum nu mi se mai alătură. Răspunsul a fost că nu sunt informați în legătură cu ce se întâmplă, spre deosebire de februarie, când toată țara vuia în legătură cu evenimentele de atunci. De ce nu se mai întâmplă așa și acum? De ce este lumea mai puțin interesată? 

Acum, când legile justiției lovesc într-un mod mult mai complex și elaborat lupta anticorupție, acum, când în urma modificării Codului de Procedură Penală orice infractor va beneficia de condiții absurd de binevoitoare, iar cazuri precum crima de la metrou ar putea rămâne nesoluționate, acum când Regulamentul Camerei Deputaților este schimbat în așa fel încât să suprime vocea opoziției, acum, când conducerea Parlamentului are nerușinarea de a transmite comunicate agresive Statelor Unite ale Americii în numele întregului Parlament și, implicit, al poporului român... 

Și pentru ce se întâmplă toate acestea? Pentru ca a o mână de oameni să scape de problemele cu justiția, pentru ca o mână de oameni să poată fura în continuare nestingeriți, în timp ce țara arde. 

Mereu am deplâns plecarea valorilor României, dar, din păcate, încep să înțeleg. Mulți dintre ei probabil că s-au simțit învinși de un sistem nedrept, incompetent și corupt. Înțeleg acestă frustrare, dar cred că lupta nu este încă pierdută. Încă se mai poate face ceva bun în țara noastră, încă mai putem deveni „occidentali”, dar este nevoie de multă voință, spirit civic și nervi de fier. Poporul român încă este amorțit, dar cred că încet-încet se trezește. Nu vreau să plec din țară, nu vreau să renunț. 

Clipele ce vor urma vor fi hotărâtoare pentru viitorul nostru, deci oricât de obosiți am fi trebuie să continuăm confruntarea noastră cu ei. Să le arătăm că nu pot face ce vor ei, nu își pot bate joc de o întreagă națiune. Suntem obosiți, dar trebuie să mergem mai departe. Dragi români, haideți să ieșim împreună în stradă, pentru justiția independentă, pentru un viitor mai bun și mai plin de speranță. Și mai ales pentru democrație. Căci dacă justiția este zdrobită, atunci drepturile fundamentale vor urma să cadă încet, dar sigur în urma acestui precedent, precum piesele de domino.

Și în România se poate. Mai aveți puțină speranță. Dacă nu pentru dumneavoastră, atunci măcar pentru moștenirea pe care o vom lăsa urmașilor noștri. Există speranță

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Jos palaria! Sper sa ai multi colegi, care gandesc ca tine. E singura motivatie pentru care nu imi mai pare rau ca am iesit in strada in '89, dar si singura speranta ca si iesirile mele, in strada, pot contribui la schimbare.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult