Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Only look!” O mamă și fiul ei din Ucraina intră într-un magazin de muzică din Cluj… Gestul făcut de angajații magazinului

Chitara Cluj

Foto: Getty Images

Mihnea Blidariu, solistul trupei Luna Amară, a povestit, pe pagina sa de Facebook, o întâmplare emoționantă despre doi refugiați ucraineni, o mamă și fiul ei. Băiatul a primit cadou o chitară albastră din partea angajaților unui magazin de muzică din Cluj-Napoca. Postarea sa a devenit virală pe rețeaua socială.

„O mamă și fiul ei au intrat azi in magazinul de instrumente muzicale unde lucrez. Erau ucraineni din Odessa. Mama zice «only look», apoi îmi spune în engleză că băiatul nu a mai apucat să-și ia chitara clasică când au fugit și acum îi e dor și de aceea au intrat, să se uite. Soțul, tatăl, a rămas în Odessa, să lupte. Îmi vine o idee, vorbesc cu colegii și ne decidem pe loc să contribuim toți și să-i facem o chitară cadou. Îi spunem mamei, care se emoționează foarte tare, mă îmbrățișează și zice «you are all so good people here». Băiatului nu-i vine să creadă. Apoi mama zice «now he can play with his teacher on the internet». Cum adică? întreb. Profesorul e și el în Odessa, așteptând lupta, iar acum - pentru că are o chitară - elevul își poate relua lecțiile. Cumva, viața continuă. Uneori, însă, e nevoie de ajutorul tuturor. P.S. Și-a ales o chitară albastră”, a scris Mihnea Blidariu în postare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult