Foto: Oleg Elkov / Alamy / Profimedia
Este dificil să te dezbari de metehne, de mentalități depășite. Ar trebui să îți impui, dar să fim serioși, câți fac asta? Cu atât mai grav cu că mulți dintre ei nici nu conștientizează că este incorect ceea ce fac. O să fiu mai concret pentru a înțelege, relatând două faze succesive, care deși nu sunt asemănătoare, fac parte din aceeași categorie, fiind determinate de același motiv.
Așteptam la un semafor, în ipostaza de pieton. Pe trotuarul opus era un grup de trei doamne mai în vârstă. Trafic auto nu era, așa încât una dintre ele, mai nerăbdătoare, s-a angajat în traversare „pe roșu". Pe la jumătatea trecerii, simțind într-un fel să se justifice, mi s-a adresat cu „bate soarele așa tare, nici n-am văzut că e roșu". I-am răspuns, când era deja lângă mine: „Și dacă vă amenda un polițist, cum ați fi reacționat?". „Păi ce, eu am bani să plătesc, la pensia pe care o am?!", a fost răspunsul din mers.
Îmi continui drumul, ajung într-o stație de autobuz. Urc într-unul și după ce se închid ușile, o echipă de control începe să își facă treaba. Civilizați, se adresează călătorilor să prezinte biletele, abonamentele, fiecare ce avea. Un domn de pe scaun, de aproximativ 67-70 de ani comentează: „Nu mă bucur când vă văd!". Doamna care tocmai îi verificase abonamentul îl întreabă: „De ce?". Domnul îi răspunde: „Uite-așa, că ne controlați". La un moment dat, începe o doamnă, probabil pensionară, să vocifereze: „Cum e posibil?! E valabil, l-am verificat eu!". Controlorul îi spune că abonamentul este expirat din decembrie și că nu mai are călătorii incluse. Doamna ridică glasul nervoasă, face 3 cruci și-i spune: „Doamne, Dumnezeule, nu mă vezi câți ani am, sunt femeie serioasă, abonamentul sigur e valabil". Controlorul amabil îi răspunde că nu este și că i-a demonstrat că și-a pierdut valabilitatea de mai bine de-o lună și ca atare trebuie să coboare cu dumnealui pentru alte „verificări" (clar amendă).
Această ușurință de a minți, prosti pe cineva în față, susținând aberații, de a țepui, de a considera că ți se cuvine gratis, provine dintr-o moștenire lăsată de sistemul comunist, unde din necesitatea de a supraviețui, de a face trocuri, trebuia să ciugulești, să ciupești de acolo de unde puteai. Aproape că fiecare fura de-acolo de unde muncea. Era ceva firesc, fiindcă șefii, secretarii de partid, activiștii furau de zeci de ori mai mult. Unii de la abator ieșeau pe poartă cântărind cu 10-15 kg mai mult, alții din combinat și alte întreprinderi plecau cu profile cu care se închideau balcoanele, țevi pentru garduri, fiecare se descurca cumva. Era un mod de viață, așa erau vremurile.
Doamna în cauză nu încetează să vocifereze, să mintă, moment în care domnul de pe scaun strigă: „Femeie bătrână, vă luați de ea", având în același timp o grijă „civică" să avertizeze toți călătorii care urcă în autobuz că-i control. Cu alte cuvinte, la noi, opinia publică funcționează în sens invers - se face front comun pentru încălcarea regulilor, nicidecum pentru respectarea lor. Am vrut la un moment dat să intervin, să îi spun domnului care deborda de civism că exact de-aia există controale, fiindcă oamenii nu respectă, nu-s corecți, dar am renunțat. Poate că trebuia, chiar nu știu. Sincer, am evitat să mă enervez, dând lecții de corectitudine. Dar mă gândeam în același timp că acești oameni cu asemenea mentalități, de multe ori la vot, înclină balanța și ne hotărăsc viitorul.
Această ușurință de a minți, prosti pe cineva în față, susținând aberații, de a țepui, de a considera că ți se cuvine gratis, provine dintr-o moștenire lăsată de sistemul comunist, unde din necesitatea de a supraviețui, de a face trocuri, trebuia să ciugulești, să ciupești de acolo de unde puteai. Aproape că fiecare fura de-acolo de unde muncea. Era ceva firesc, fiindcă șefii, secretarii de partid, activiștii furau de zeci de ori mai mult. Unii de la abator ieșeau pe poartă cântărind cu 10-15 kg mai mult, alții din combinat și alte întreprinderi plecau cu profile cu care se închideau balcoanele, țevi pentru garduri, fiecare se descurca cumva. Era un mod de viață, așa erau vremurile.
Senzația că statul trebuie să-ți dea, să-ți asigure, că totul e gratis, a dăinuit peste decenii. De aici, cu siguranță, decurge și preferința la vot ale acestei categorii sociale, speculată la maxim de „unii" care apar mereu în ipostaza celor care „dau".
Acum, exact acești oameni ajunși pensionari în mare majoritate împărtășesc aceleași concepții. Că regulile nu trebuie respectate, că se poate și fără, că li se cuvin gratuit multe servicii, că au mereu prioritate la aproape orice, că nu trebuie să se așeze la o coadă, luându-ți fața bombănind.
Problema cea mai mare este că și-au educat copiii cu aceleași obiceiuri proaste, cu același tupeu și-i întâlnești pe stradă, în trafic, la vreo coadă, prin concedii, născând discuții și conflicte cu atitudinea lor, stricându-ți ziua.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vin neamulrile in vizita ( USA) si discutam cum este cu platirea taxelor la stat, la federali- "si de ce trebuie sa platesti? Nu poti sa nu platesti? " Pai cum sa nu platesti? Mai avem scoli bune? Drumiri reparate in fiecare primavara? Mai vine politia, pompierii, salvarea imediat cand ii chemi?
„Neamul tracilor este, după cel al inzilor,cel mai numeros din lume. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotința mea. Dar acest lucru este cu neputință și niciodată nu se va putea înfăptui! De aceea sunt aceștia slabi” (Herodot, 484 î.Hr.-cca. 425 î. Hr.).
„Neamul vlahilor este cu totul stricat și necredincios, neavând credință dreaptă nici față de Dumnezeu, nici față de împărat, nici față de rudă sau prieten, ci umblă pe toți să-i înșele și minte strașnic și fură mult, jurându-se zilnic cu jurăminte preaînfricoșate față de prietenii săi și călcându-și ușor jurămintele și făcând și frății de cruce și cumetrii își închipuie că prin acestea vor înșela pe cei mai simpli și n-a păstrat niciodată credință nici față de împărații mai de demult ai romeilor” (Kekaumenos - „Strategikon”, tratat militar, 1078).
„Românii…după ce apucă la ceva… mai toți își uită de sine, uită sângele din care sunt prăsiți si numai pre cei misei înalță, pre aceia îi ridică din gunoi, iară pre cei vrednici îi urgisesc, îi strică unde pot, ca ei singuri să se vadă a fi temeiurile neamului românesc, pe care îl sugrumă și îl împiedecă de la sporirea dinainte. Căci ce putem aștepta noi, românii, de la aceia carii nici sunt de viță,nici au învațătură, nici alte virtuți sau vrednicii fară numai prin orb norocul unuia se rădică…Și se fac mari înaintea altora care pricep binele neamului românesc…“
(Gheorghe Șincai, 1809).
„Idealul rasei noastre a devenit câștigul fără muncă (Mihai Eminescu).
„Voim să învingem pe străin în comerţ şi industrie, voim să trăim o viaţă politică cu regim parlamentar şi voim să avem o cultură a noastră originală, păstrându-ne, cu toate acestea, deprinderile vechi de suflete gregare. În loc de a ne prezenta în lupta cea nouă ca individualităţi puternice, diferenţiate după aptitudini, ne prezentăm slabi şi cu aptitudini la fel. Suntem toţi meşteri la gură şi răi de faptă” (Constantin Rădulescu-Motru).
„Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de maturitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii cari s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim din cauza numărului duşmanului, …boala o avem în suflet: este o înfricoşătoare epidemie de meningită morală! …Piramida noastră socială este morbidă: vârful – bolnav de sifilis, temelia – de pelagră!” (Octavian Goga).
„Adevărul este că trecutul nostru atât de agitat și de nefericit n-a pus în joc și n-a desvoltat decât însușirile sufletești nefavorabile, slabe – defectele, adăogând pe lângă lipsurile noastre morale de la obârșie și alte defecte noui” (Dumitru Drăghicescu).
„Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, interesul personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem. / Regula în viaţa publică e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate, din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia românească pomana şi gratuitatea… Iertarea de datorii şi nicio răspundere… Idealul rasei noastre a devenit câştigul fără muncă
(M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. / Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetăţenească şi naţională… Astăzi avem un român moale, tembel, superficial, uşuratic, indiferent la progres, egoist, incorect: un semi-barbar, numai cu aparenţele civilizaţiei. Acest om locuieşte şi conduce o ţară cu aspect general primitiv (de ŢIGĂNIE), o patrie ale cărei bogăţii nu ştie a le pune în valoare. Iar puţinele bogăţii valorificate îngraşă o oligarhie de condu¬cători hrăpăreţi ..., care duc o existenţă de lux în mizeria generală. Lux şi mizerie: iată aspectul civilizaţiei româneşti! În ţara cea mai bo¬gată din Europa, noi suntem cel mai înapoiat popor, din pricina lipsei de adevăraţi oameni... / Povaţa de căpetenie a Regelui Carol I către sfetnicii săi era: Formați caractere! Personal, acest suveran a dat cel dintâi pilda caracterului, împingând virtutea până la ascetism” (Nicu Porsenna).
„Aflatul în treabă este metodă de lucru la români. / Bășcălia este metoda prin care românii transformă toate dramele în fleacuri” (Petre Țuțea).
„În România nu există decât două ipostaze ale existenţei umane: lichea ori câine bătut” (Ernest Bernea).
„Poporul acesta ar putea fi un popor mare dacă ar scăpa de lichele și lichelism” (Marin Preda).
Raspunsul este invariabil ma intereseaza cati bani imi intra in buzunar acum atunci va avea grija statul.
Asta este politica statului socialist: de la fiecare dupa posibilitati fiecaruia dupa nevoi.