Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Pe aripile vântului”, retras temporar de la difuzare. Cristian Tudor Popescu: Asta făceau naziștii și comuniștii

HBO a retras filmul „Pe aripile vântului”, în plină mişcare de protest împotriva rasismului, precizând apoi că este vorba de o decizie temporară. Pelicula, lansată în 1939, este criticată pe motiv că ar promova stereotipuri rasiste. 

Gazetarul și criticul de film Cristian Tudor Popescu a spus la Digi24 că decizia retragerii este una neinspirată, deoarece filmul este unul artistic și, în final, un produs al epocii respective.

„Rasismul prezent în Statele Unite, de secole, a creat prin reacție un curent numit corectitudine politică. Acest curent, care contrazice rasismul, nu înseamnă că este și bun, pentru că a dat naștere la numeroase exagerări, unele dintre ele ridicole, altele grotești. În top 5 astfel de exagerări este această retragere a filmului Pe aripile vântului. Dacă privim lucrurile în contradictoriu și complementar, să ne amintim că Donald Trump s-a supărat foarte rău pentru că a primit o grămadă de premii Oscar și Oscarul pentru cel mai bun film, anul acesta, l-a primit un film sud-coreean - Parasite. Iar Donald Trump s-a manifestat public, indignat: ce faceți, dom'le, premiați filmele sud-coreene când noi avem problemele pe care le avem acum cu Coreea de Sud? Haideți să vedem din nou Pe aripile vântului! Filmul este evident preferatul lui Trump, care este un naționalist, un rasist, un sexist și câte -isturi mai vreți”, a spus Cristian Tudor Popescu, la Digi24.

„Iar acum vine reacția sau, mai degrabă, suprareacția în a scoate acest film. Filmul este o poveste de dragoste, o dramă amoroasă cam lungă și în niciun caz o capodoperă. Nu este un documentar, nu este un film politic, axat pe problemele nord-sud”, a subliniat Cristian Tudor Popescu.

Criticul de film respinge ideile că filmul ar fi o metodă revizionistă eficientă a Sudului: „Ipoteza asta le-a venit în cap după 81 de ani de la premiera filmului, din 1939? Până acum nu era incorect politic, pentru atâtea generații de americani și de pământeni care au văzut acest film? Trecut în registrul național al Bibliotecii Congresului american între primele 100 de filme din toate timpurile care trebuie prezervate pe veci, intrat în cultura americană și acum ne trezim că e revizionist filmul. Este o confuzie gravă. Arta nu se suprapune, nu trebuie tratată cu considerente politice, sociologice și eliminate în felul acesta filme, cărți. Cum să faci așa ceva?! Asta făceau comuniștii, asta făceau naziștii”.

„Asta ar însemna, de pildă, să nu se mai difuzeze filmul The Merchant of Venice, Neguțătorul din Veneția, pentru că piesa cu același nume din Shakespeare poate fi învinuită de antisemitism. Și nici să nu se mai joace piesa. Sau cum să mai fie difuzat Birth of a Nation, Nașterea unei națiuni, a lui D. W. Griffith? Care este un film rasist îngrozitor! Este poate cel mai violent film împotriva rasei negre făcut vreodată și, în același timp, este o piatră de hotar ca procedee și limbaj cinematografic în istoria celei de-a șaptea arte”, a completat criticul de film.

„Soluția care este, să le interzicem? Nici vorbă! Soluția este să existe cursuri de cultură cinematografică la nivel liceal, la nivel de cultură generală, pentru toată lumea - la noi nu se face asta - unde să se analizeze contextul. Fiecare film are un context istoric, într-un fel este produsul istoric. Există o anumită tendință în epoca respectivă, aici este vorba despre romantismul ideii sudiste, cuplat cu povestea de dragoste, este epică”, a mai spus Cristian Tudor Popescu.

„Ce să reproșăm, că nu sunt prezentate revoltele sclavilor, că nu sunt arătați biciuiți sclavii, că nu se analizează problemele de clasă din perioada aceea din America? O prostie. Filmul e o melodramă, n-are de ce să facă lucrul acesta. Filmul este o mediocritate genială, de acea este iubit de atâtea generații de americani”, a completat el.

Criticul de film a atras atenția cu privire la un lucru foarte important, dar care este trecut cu vederea.

„Acest film reprezintă și o primă mare victorie în cinematograful american asupra rasismului. Vivien Leigh a fost premiată pentru rolul principal, dar in supporting role - nu-mi vine să-i spun secundar, că este greșit în traducerea în românește - premiul Oscar a mers la Hattie McDaniel, o actriță de culoare, pentru prima dată în istoria premiilor Oscar. Și acum ce faci, scoți filmul ăsta din difuzare?”, a spus Cristian Tudor Popescu la Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Răspunsul e chiar la dvoastra: ati spus ca filmul e o 'mediocritate geniala', care a convins generații de americani. Înainte de a fi o opera de arta, e un simbol. De-asta nu vedem reacții și în cazul altor opere (doar nu e singurul film sau, mai mult, singura opera ce lezează corectitudinea politica). Cand o sa apara și alte exemple, atunci ne putem îngrijora ca se revigorează Inchiziția. Pana atunci, asa cum s-a spus, e un gest comercial al unei companii private. Dacă într-adevăr ar tine mult HBO la soarta negrilor și ar dori sa contribuie real la dispariția rasismului, ar dona niște bani cauzei, spre ex. Asa, e un gest pe jumătate speculativ și nu m-aș mira sa apara în jumate de an o producție proprie HBO despre sclavagism, în care, desigur, sa apara și temele lor preferate: în primul rand comunitatea gay(adică unii dintre ei), sistemul opresiv (adică acea confruntare străveche între nevoile grupului și ale individului), eroii (nevoie psihologica de baza) si alte elemente similare. Ne putem supara pe asa ceva? Ne putem indigna ca exista telenovele sau filmul indian? Cel mult zâmbim trist. Eu cred ca orice om serios recurge la telecomanda și gata!
    • Like 0
  • Am primit un text de la un amic, poate ar fi bine sa-l cititi inainte de face superb critica unei societati pe care (cu parere de rau va spun) multi dintre voi n-o intelegeti: Superman de România
    De multă vreme mă tot miră această uluitoare capacitate a societății civile virtuale din România de a se înverșuna pe subiecte fără importanță, ratând eroic și sistematic orice subiect de interes pentru viața de zi cu zi a românilor.
    Defazajul acesta se produce și pe orizontală, dar și pe verticală: adică și în plan geografic, dar și în planul complexității. În plan geografic, pe orizontală, faptul de a comenta în dodii pe marginea unei întâmplări de la celălalt capăt de lume e menit să creeze sentimentul că participăm cumva la dezbaterea globală. Ceea ce este fals, evident. În plan vertical, apetența de comenta este direct proporțională cu complexitatea subiectului, iar asta induce iluzia că suntem vecinii cu savanții lumii când e vorba de a descifra sensurile lumii.
    În ambele cazuri e vorba doar de niște biete iluzii produse de falsa democrație propusă de facebook și alte rețele asemeni ei. Ai impresia că toată România a fost invitată ca special guest la marea dezbatere despre rasism și filme din Statele Unite și că, mai repede ca oricine, isteții comentatori români au dibuit înțelesurile profunde și pe termen lung ale acestor afaceri. Desigur, capacitatea aceasta mondial recunoscută (doar de noi înșine, desigur) de a înțelege lucrurile înaintea tuturor se poate dispensa de orice lecturi, de orice reflecție așezată și de orice nevoie de a cunoaște pe îndelete istoria și contextul. O capacitate care ajunge cu o viteză uluitoare la concluzii apocaliptice: gata, o să murim cu toții din cauza corectitudinii politice, gata, o să plătim cu toții păcatul de a fi albi în fața hoardelor de negri, gata, s-a întors cenzura, azi un film, mâine o carte, oare ce ne mai așteaptă? Trebuie să rămânem vigilenți și să ne apărăm demn, iar când nu mai putem să ne apărăm demn, măcar să murim cu demnitate (și cu valorile noastre în brațe): iar în fundal un drapel, o cruce, un cântec religios sau patriotic etc.
    Dar în tot acest timp, în lumea noastră cotidiană se petrec abuzuri și violențe oribile, se aprobă legi nedrepte și se iau măsuri care ne afectează pentru mulți ani viața noastră și a copiilor noștri.
    De luni de zile, o tânără din Iași își strigă pe facebook și pe youtube durerea după ce, vreme de mulți ani de zile, a fost traficată, abuzată, violată, bătută de rețelele mafiote, nedreptățită sau ignorată de autorități. Pentru ea nu avem urechi, pentru că toată atenția noastră e captată de disclaimerul unui film, considerat epocal și prevestitor de apocalipsă.
    Vreme de luni de zile, o copilă de 18 ani din Vișeu, care a născut doi copii după niște abuzuri îngrozitoare, a alertat autoritățile din cauza violențelor la care era supusă. Nu i-a păsat nimănui. Copila a fost ucisă bestial, legată cu sârmă de mâini și de gât. Dar nici după moarte nu-i pasă nimănui.
    De ani de zile, pădurile țării sunt distruse, râurile țării sunt distruse, orașele și satele sunt distruse de corupție și nedreptăți. Niciun val de revoltă nu pare a se ridica aici așa cum s-a ridicat împotriva retragerii preț de câteva ore a unui film de pe o platformă privată.
    Dintotdeauna, rasismul este o realitate cotidiană în România. „Țiganul tot țigan”, „nu mâncăm pâine albă făcută de negri” și așa mai departe. Râdem cu nesaț sau superior la glumițele cu ciorile de la Țăndărei, facem un milion de glume proaste despre alb și negru și ne oripilează corectitudinea politică, bestia aceea progresistă care, iată, nu ne mai lasă să ne valorificăm patrimoniul nostru imaterial al bancurilor cu țigani, cu negri, cu evrei și cu tot ce credem noi că definește hoția, mirosul urât, necinstea și așa mai departe. Fără să avem o singură clipă măcar conștiința faptului că prin fiecare banc de acest fel pe care îl transmitem din generația în generația, noi perpetuăm ura și discriminarea și considerăm că țiganii și toți ceilalți trebuie să ne fie datori pentru cât de buni am fost cu ei.
    Nu corectitudinea politică ne va duce la pierzanie, ci această bipolaritate prin care credem că lumea întreagă nu se va salva fără noi, în vreme ce la noi în curte nu suntem capabili să rezolvăm măcar o singură problemă, cât de mică. Decât eventual prin bășcălie nesfârșită. Nu progresismul ne omoară, ci costumul uzat de Superman de pe care se tot desprinde majuscula cusută prost de pe piept.
    • Like 0
  • Sunt curioasa cand vor iesi in strada sa arda cartile! E nebunie curata ce se intampla...
    • Like 0
  • Ceea ce se întâmplă cu Pe aripile vântului mi se pare ireal. Domnule Cristian Tudor Popescu, aș dori să revenum în România. Cum comentați decizia instituției Avocatului Poporului de a asimila spitalele locurilor de detenție și de a le supraveghea pentru tortură? Eu, sincer să spun, sunt ca țăranul în fața girafei.
    • Like 0
  • Cand eram in clasa I, fratele meu mai mare a invatat despre Eminescu. Era primul an cand era reintrodus in programa, dupa ce comunistii il scosesera pentru vreo 20 de ani. Chiar si atunci, Eminescu era taxat astfel: Ar fi fost un mare poet, dar nu a inteles rolul maselor populare in dezvoltarea societatii socialiste. Mai vrem din astea?
    • Like 0
  • OK! Afro-americanii au avut de suferit sclavagismul! Se pot considera norocosi fata de populatia indigena, care a fost pur si simplu exterminata in cea mai mare parte, cei ramasi au fost relocati in rezervatii, pe terenuri ce nu prezentau vre-un interes economic. America moderna a fost construita cu arma in mana, iar segregarea persista si in ziua de astazi.
    • Like 0
  • In lumea zis democrata exista si acum sclavi - persoane care presteaza munci exact ca sclavii din sclavagism pentru o bucata de paine.Unde ma i pui ca n America tuturor posibilitatilor cei fara "posibilitati"mor la margine de drum,asistenta medicala zero daca n ai asigurare .
    • Like 1
    • @ Nicolaie Apolzan
      Valabil si pentru albi, si pentru cei de alta rasa.
      • Like 2
  • Parerist check icon
    Când isis distrugea monumente istorice toată lumea era pe buna dreptate îngrozită. Părea ceva posibil doar la barbarii aia necivilizați din orient, care mai au și o religie greșită.
    Acum însă descoperim ca avem integristi printre noi, la ambele extreme ale spectrului politic, care însă arata, vorbesc, se îmbracă și se închina la aceeași zei ca "noi", occidentalii civilizați...
    Ne construim singuri bule în jurul nostru și ne auto radicalizam, ne batem ca chiorii și ne lăsăm duși de nas...
    • Like 4
  • antonia check icon
    Adunati cartile Pe aripile...in piete publice si dati-le foc !!
    Cata prostie poate sa existe in capul unor oameni ??
    Arta, literatura nu au nicio vina pentru interpretarea gresita voit sau nu a oamenilor.
    Am citit cu mare implicare si Pe aripile vantului... dar si Coliba unchiului Tom , Radacini...si as trage doua palme oricui s-ar atinge de o fila de-a lor.
    • Like 5
    • @ antonia
      Sa stearga din istorie capitolele cu scalvii !!! Dusi cu pluta ,, aceste fapte s-au intamplat, ,, au fost reale , si nun mai sunt ,(asa credem ) , Dar ce importanta are ,? Ce a fost ,a fost ! Sa vedem , ce facem acum , este foarte important, ca Istoria urata ,sa nu se mai repete, !
      • Like 0
  • Rusii si chinezii trebuie ca se prapadesc de ras cand vad atata revarsare!
    • Like 4


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult