Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ana a respins o ofertă de „job bun”, la o multinațională, după ce la interviu și-a dat seama că viitorul nu sună bine

Femeie care tastează la calculator

Foto: Guliver/ Getty Images

„Poți lucra de oriunde vrei tu. Nu doar de-acasă. La noi însă, comunicarea e numai în scris."

E unul din zecile de anunțuri de recrutare pe care Ana le-a găsit pe un site internațional de joburi. Lucrează în Resurse Umane de aproape 20 de ani. În toți acești ani a fost în mijlocul oamenilor cu care în general a comunicat față în față și, în funcție de situație, pe email, telefon sau Skype. Preferă însă comunicarea față în față, nu se vede făcând HR doar din spatele calculatorului.

Jobul acesta la care a aplicat acum sună interesant pentru Ana. Companie multinațională în creștere, cu renume excelent pe piață. Nu foarte mare, că nu se vede lucrând într-o corporație cu mii de oameni. Nu i se potrivește, a mai încercat.

Responsabilitățile sunt cele generale: administrare de salarii și beneficii, analiza datelor privind atașamentul angajaților față de organizație, crearea de programe de dezvoltare, promovarea relațiilor cu angajații etc. A mai făcut asta și chiar i-ar plăcea să-și continue cariera tot în HR.

E fost invitată, prin e-mail, la un interviu cu cea care urma să-i fie manager. Obișnuită fiind cu interviurile telefonice și video, acum că toți practicăm distanțarea fizică, nu mică i-a fost mirarea când i s-a comunicat că interviul pentru poziția respectivă va fi exclusiv în scris. 45 minute, maximum 1 oră. O provocare pentru ea care folosea Skype cu colegii doar pentru discuții scurte. Nu pe telefon urma să dea interviul, ci pe desktop, ca să-i fie mai ușor să scrie. A fost încurajată să nu scrie fraze lungi, ci să răspundă în propoziții scurte la întrebările ce urmau să i se adreseze.

Interviul a decurs bine, cu schimb de informații exclusiv în scris. A durat o oră. În cursul interviului a aflat că de fapt comunicarea în compania respectivă se făcea numai în scris, oamenii nu puneau mâna pe telefon să se sune iar apelurile video nu erau încurajate. „Suntem mai productivi așa, i s-a răspuns. În plus, totul e documentat în scris."

Urmează să dea un test de aptitudine, în cazul în care e selectată pentru etapa următoare. Apoi va lucra câteva săptămâni împreună cu ei part time, așa de probă, să vadă dacă se potrivesc.

S-a gândit câteva zile bune până să-și dea seama că jobul acela nu e pentru ea. N-ar putea să stea ani de zile în spatele unui calculator, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, bătând în continuu la mașină. Nu-i nimic rău în asta, s-a gândit, atâta timp cât ți se potrivește. Cât nu ai nevoie să pui mâna pe telefon ca să rezolvi o problemă în 5 minute, care pe chat s-ar rezolva în jumătate de oră.

Atunci și-a amintit o întâmplare din primii ei ani de HR, când i-a zis unei colege să nu-și bată capul cu o problemă neesențială. Pentru Ana, să nu-ți bați capul era tot una cu „să nu te stresezi, că se poate rezolva simplu". Pentru colega ei, să nu-ți bați capul era un fel de „las-o baltă, c-o rezolvăm altădată". Noroc c-au putut sta de vorbă și a înțeles fiecare ce a priceput cealaltă. Asta n-ar fi mers așa ușor pe chat. I-ar fi luat minute bune să-i explice colegei că e de fapt o chestiune de înțelegere a lui nu-ți bate capul, nicidecum că nu vrea s-o ajute să rezolve problema. Probabil ar fi lăsat baltă discuția, că-i prea greu să te-nțelegi om cu om pe chat. 

„Să fie oare distanța asta socială noua formă de eficiență?" s-a întrebat Ana puțin îngrijorată. „Deocamdată nu. Mai vorbim peste câțiva ani."

A deschis emailul și a scris un mesaj politicos în care i-a anunțat că jobul nu mai e de interes pentru ea. Că le mulțumește pentru disponibilitate și interes și le dorește mult succes pe viitor. Deja se simte mai bine...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Morala?
    P.S. Sunt doua tendinte clar divergente referitor la multinationale. Una prin care ne scapa de saracie si de prostie si ne face oameni si cealalata in care multinationalele sunt sclavie si daca scapi (fugi sau esti dat afara) tot oameni ne face. Foarte ciudat cum doua lucruri divergente te aduc in acelasi punct:)
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult