Foto: Guliver/ Getty Images
„Poți lucra de oriunde vrei tu. Nu doar de-acasă. La noi însă, comunicarea e numai în scris."
E unul din zecile de anunțuri de recrutare pe care Ana le-a găsit pe un site internațional de joburi. Lucrează în Resurse Umane de aproape 20 de ani. În toți acești ani a fost în mijlocul oamenilor cu care în general a comunicat față în față și, în funcție de situație, pe email, telefon sau Skype. Preferă însă comunicarea față în față, nu se vede făcând HR doar din spatele calculatorului.
Jobul acesta la care a aplicat acum sună interesant pentru Ana. Companie multinațională în creștere, cu renume excelent pe piață. Nu foarte mare, că nu se vede lucrând într-o corporație cu mii de oameni. Nu i se potrivește, a mai încercat.
Responsabilitățile sunt cele generale: administrare de salarii și beneficii, analiza datelor privind atașamentul angajaților față de organizație, crearea de programe de dezvoltare, promovarea relațiilor cu angajații etc. A mai făcut asta și chiar i-ar plăcea să-și continue cariera tot în HR.
E fost invitată, prin e-mail, la un interviu cu cea care urma să-i fie manager. Obișnuită fiind cu interviurile telefonice și video, acum că toți practicăm distanțarea fizică, nu mică i-a fost mirarea când i s-a comunicat că interviul pentru poziția respectivă va fi exclusiv în scris. 45 minute, maximum 1 oră. O provocare pentru ea care folosea Skype cu colegii doar pentru discuții scurte. Nu pe telefon urma să dea interviul, ci pe desktop, ca să-i fie mai ușor să scrie. A fost încurajată să nu scrie fraze lungi, ci să răspundă în propoziții scurte la întrebările ce urmau să i se adreseze.
Interviul a decurs bine, cu schimb de informații exclusiv în scris. A durat o oră. În cursul interviului a aflat că de fapt comunicarea în compania respectivă se făcea numai în scris, oamenii nu puneau mâna pe telefon să se sune iar apelurile video nu erau încurajate. „Suntem mai productivi așa, i s-a răspuns. În plus, totul e documentat în scris."
Urmează să dea un test de aptitudine, în cazul în care e selectată pentru etapa următoare. Apoi va lucra câteva săptămâni împreună cu ei part time, așa de probă, să vadă dacă se potrivesc.
S-a gândit câteva zile bune până să-și dea seama că jobul acela nu e pentru ea. N-ar putea să stea ani de zile în spatele unui calculator, 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, bătând în continuu la mașină. Nu-i nimic rău în asta, s-a gândit, atâta timp cât ți se potrivește. Cât nu ai nevoie să pui mâna pe telefon ca să rezolvi o problemă în 5 minute, care pe chat s-ar rezolva în jumătate de oră.
Atunci și-a amintit o întâmplare din primii ei ani de HR, când i-a zis unei colege să nu-și bată capul cu o problemă neesențială. Pentru Ana, să nu-ți bați capul era tot una cu „să nu te stresezi, că se poate rezolva simplu". Pentru colega ei, să nu-ți bați capul era un fel de „las-o baltă, c-o rezolvăm altădată". Noroc c-au putut sta de vorbă și a înțeles fiecare ce a priceput cealaltă. Asta n-ar fi mers așa ușor pe chat. I-ar fi luat minute bune să-i explice colegei că e de fapt o chestiune de înțelegere a lui nu-ți bate capul, nicidecum că nu vrea s-o ajute să rezolve problema. Probabil ar fi lăsat baltă discuția, că-i prea greu să te-nțelegi om cu om pe chat.
„Să fie oare distanța asta socială noua formă de eficiență?" s-a întrebat Ana puțin îngrijorată. „Deocamdată nu. Mai vorbim peste câțiva ani."
A deschis emailul și a scris un mesaj politicos în care i-a anunțat că jobul nu mai e de interes pentru ea. Că le mulțumește pentru disponibilitate și interes și le dorește mult succes pe viitor. Deja se simte mai bine...
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
P.S. Sunt doua tendinte clar divergente referitor la multinationale. Una prin care ne scapa de saracie si de prostie si ne face oameni si cealalata in care multinationalele sunt sclavie si daca scapi (fugi sau esti dat afara) tot oameni ne face. Foarte ciudat cum doua lucruri divergente te aduc in acelasi punct:)