Foto: www.romania-insider.com
Exact același lucru l-am zis și în 2017, după ce m-am întors de la Târgul de la Berlin. „Mai rău de atât nu se poate”. Ministerul Turismului din România mi-a dovedit că mă înșel amarnic.
Târgul de Turism de la Berlin – ITB – încheie sesiunea marilor târguri de promovare turistică pentru sezonul 2018. Fără excepție, la toate târgurile, prezența României a fost una jalnică.
Rețeta incompetenței este patentată de câțiva ani: un stand anost, fără personalitate, înghesuit, care abundă de elemente specifice începutului anilor 2000 (în cel mai fericit caz): printuri de foarte proastă calitate, neclare, pixelate grosolan, imagini îngrozitor de prost alese, standuri cu multe detalii colorate și fără nicio noimă, aceeași expunere stupidă și liniară în fiecare an – prezentăm ii, încondeiem ouă și cioplim figurine de lemn - și oameni slab pregătiți.
În ceea ce privește imaginile, ca să înțelegeți grotescul în care se zbate România, la târgul de turism din Herning/ Danemarca, pe perete trona o imagine din Sibiul anilor ’90 cu un personaj trist ce urca pe lângă un zid cu tencuiala căzută, iar spatele standului era complet alb, în condițiile în care erau 20 de metri pătrați de vizual.
La Berlin, la cel mai important târg de profil din Europa, grotescul a atins noi limite. O imagine de la Sarmisegetuza surprinde un personaj obosit, la bustul gol ce se odihnește într-o postură nefericită în apropierea ceasului solar.
La același târg de la Berlin, lipsa organizării s-a văzut de la cel mai mic detaliu, la cel mai înalt nivel. Au fost expozanți care nu și-au mai găsit cutiile cu materiale, au fost materiale trimise care nu s-au folosit, momentele artistice au fost foarte prost planificate. Toată organizarea a părut că a fost făcută pe genunchi în ultima clipă.
Cât de jenant și de scandalos poate fi ca reprezentanții Ministerului Turismului să se ducă la Târgul de Turism din Germania, cu un vizual pe care scrie o frază în germană... greșit? A doua oară!
România, toată țara asta, cu tot PIB-ul ei și cu cei 19 milioane de oameni, cu toate „frumusețile patriei” se prezintă la târguri cu două elemente: o hartă editată în 2014, pe care scrie frumos 2014, și o broșură de multe pagini printată pe o hârtie lucioasă, grosuță ca prin 1998. Cu atât. Știu, sună incredibil, dar așa este. Atât de „praf” suntem în materie de promovare.
Cum să nu vii cu coada între picioare de la Berlin când Bulgaria, Macedonia, Polonia, Cehia sau Ungaria au o prezență strălucitoare și elegantă, care încântă publicul și, în același timp, oferă siguranță si confort, iar România este doar o paparudă penibilă îmbrăcată din bazarul anilor ’90?
Într-adevăr, nu putem în acest moment cere mai mult de 35 de euro/zi unui turist german, pentru că, da, la atât este evaluată România ca destinație: la 35 de euro/ zi. Mai ieftin decât Maroc, Botswana sau Zambia. Mai ieftină decât Bulgaria și aproape la fel de ieftină ca Albania.
Degeaba la Berlin, de exemplu, se duc zeci și zeci de agenții de turism, de asociații, de oameni de bună credință, dacă însuși Ministerul Turismului care patronează acel stand se prezintă patetic și dizgrațios. Normal că toată lumea ne ocolește, iar vizitatorii se înghesuie la standurile vecine, ai noștri rămânând doar cu ochii umezi ațintiți undeva în neant.
Dacă până acum aruncam vina pe birocrație și pe „sistem”, vă pot spune cinstit și cu mâna pe inimă că răul cel mai mare îl fac oamenii care ne reprezintă.
Ok, poate că este birocrație, poate că trebuie 30 de semnături pentru a muta o foaie prin birourile Ministerului Turismului. Sigur, licitațiile pentru aceste târguri se țin cu trei zile înainte de a începe evenimentul. Toată lumea știe de ce. Dar a selecta o imagine, a scrie un text în firea lui într-o limbă străină, a te pregăti tu ca om pentru un eveniment și a pregăti evenimentul ăla nu are legătură cu birocrația, are legătură cu bunul simț și cu competența personală.
Nu se pune problema vreunui control la această instituție. Ministerul Turismului din România trebuie desființat. Definitiv. Toți oamenii de acolo ar trebui să se ducă să își caute norocul în altă parte. Răul pe care această instituție îl face este comparabil, probabil, cu cel al știrilor de pe canalele media din Franța, de exemplu, despre românii care fură sau care zac prin închisorile acestei țări.
De ce?
Pentru că prin modul de prezentare al României, Ministerul Turismului nu face decât să confirme la modul oficial faptul că noi, ca națiune, suntem superficiali, dezorganizați, profund disprețuitori la adresa noastră și a semenilor noștri, suficient de proști și de aroganți încât să nu ne pese de faptul că în fiecare an reușim să fim foarte penibili.
În locul aceste jalnice instituții trebuie să apară un soi de Minister de PR al României. Un minister în care să vină o mână de oameni tineri, instruiți, care să nu fie fascinați doar de insulele plutitoare de pe canalele Dunării care funcționează pe post de maxi-taxi pentru viețuitoarele Deltei, care să știe cel puțin o limbă străină la nivel conversațional și care să știe să vândă.
Personal trăiesc cu impresia că cineva lucrează metodic și organizat în a decredibiliza România fix prin intermendiul celei mai bune unelte de promovare pe care o are la îndemână, iar aici, bomboana de pe coliva turismului a fost pusă anul trecut de ministrul de tristă amintire – Mircea Titus Dobre – care a avut o singură acțiune notabilă: aceea de a desființa reprezentanțele turistice ale României în lume. Actualul ministru e pus, de asemenea, pe modelul PSD-ist patentat – să aibă legătură cu sistemul, nu cu ramura economiei pe care o gestionează ministerul.
În încheiere, aș vrea să vă mai scriu un lucru pe care trebuie să îl înțelegem foarte bine. România nu are nimic special. Noi o iubim necondiționat pentru că este a noastră și pentru noi este cea mai frumoasă. Dar văzută din afară, este o banală țară din Estul Europei. Nu avem nici Alpii Austriei, nici castelele Franței, nici plajele Greciei, nici all-inclusive-ul Turciei. Avem câte puțin din tot, iar dacă vrem să vindem acest puțin din tot trebuie să facem eforturi enorme să ne câștigăm un loc la masa destinațiilor turistice demne de luat în calcul. Cu bătaia de joc a Ministerului Turismului, oricât ar munci în România oameni, companii, asociații pentru a scoate toate lucrurile frumoase din țara asta, direcția în care ne ducem este complet greșită.
Si pentru mine, România este cea mai frumoasă țară și tocmai de aceea sunt profund revoltat de dezastrul pe care îl organizează pe banii noștri, pe mulți bani, niște incompetenți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1 Se alege o țară cu o populație a cărei experiență de viață democratică este precară, recent ieșită dintr-o tiranie absolută, cu reflexe de supunere oarbă și dependență maladivă față de indicații venite de la centrul de putere, cu indivizi apatici și fataliști, gata oricând să se resemneze în fața destinului hotărât de mai marii zilei pe care-i adoră, cu spiritul de frondă atrofiat în veacuri de istorie senil-contemplativă, dispuși mai degrabă să-și caute bunăstarea în ograda altora decât s-o făurească cu mintea și mâinile lor, la ei acasă.
2 Se caută un partid politic a cărui cvasi-majoritate a membrilor săi provine fie direct fie prin rubedenii din reprezentanții defunctului partid unic, și/sau a organelor de represiune ale aceluiași partid de tristă amintire.
3 Se atașează partidului astfel identificat o doctrină ideologică social democrată, împănată cu ingrediente de naționalism șovin și patriotism demagogic, care are ca unic scop să împartă "bunăstarea" celor mai sărace categorii sociale ce constituie și baza electorală a partidului.
4 Se aleg mijloacele de propagandă cu impact major și imediat la categoria de populație semi-alienată, încântată să vadă și să audă doar pe cei cărora le promit că "le dă", fără să-i îndemne și la muncă. Mass-media alcătuită din posturi tv, ziare, site-uri de propagandă, aservite puterii politice, se constituie în principalele mijloace de manipulare și dezinformare a populației. Aceste instrumente de propagandă aflate la dispoziția mai marilor zilei, au fost create și sunt întreținute prin rapt din averea întregii populații.
5 Cu ocazia alegerilor locale și/sau parlamentare se face apel la un grup de consilieri străini cu mare experiență în implementarea de doctrine socialiste și se declanșează o campanie electorală deșănțată prin nivelul de minciuni spuse și pomeni electorale promise populației, unde doar câinii cu covrigi în coadă se mai împiedică în laptele și mierea ce curge pe ulițele desfundate ale localităților patriei.
6 După câștigarea alegerilor cu o majoritate mai mult decât confortabilă se ajunge inevitabil la confruntarea guvernării cu realitatea. Fază ușor de depășit prin invocarea obsesivă a "grelei moșteniri", chiar și în cazul în care precedenta guvernare a aparținut aceluiași partid. Imediat se purcede la plantarea primelor răsaduri ale viitoarei dictaturi. Procesul demarează prin îndepărtarea oricărei forme de opoziție sau opinie separată în interiorul propriului partid, considerând o formă gravă de deviaționism de la ideologia partidului. Asta se realizează fie direct prin îndepărtarea din partid sau retragere a sprijinului politic în cazul demnităților publice a persoanelor ce nu împărtășesc maniera de conducere autoritară a unui grup restrâns din fruntea partidului, fie indirect prin apelarea la unele principii democratice, cum ar fi "egalitatea de gen", menite a bloca accesul la funcții de conducere a unor persoane cu potențial de personalitate și demnitate comportamentală.
7 Odată ce puterea politică a fost concentrată în mâinile unei singure persoane, se trece la identificarea potențialilor adversari ce ar putea zădărnici visele de preamărire ale persoanei dispusă a se identifica cu dictatura. Prin intermediul mijloacelor de propagandă și a uneltelor angajate să le deservească, se trece la atacarea Justiției, a instituțiilor de forță ale statului (SIE, SRI, SPP), a corpului diplomatic al țării, precum și limitarea dreptului cetățenilor la întruniri, la organizarea de mitinguri de protest față de actul guvernării, culminând cu limitarea dreptului la libera exprimare și la libertatea cuvântului.
Concluzie. Dacă cumva v-ați gândit că toate aceste manevre executate pe repede-nainte au loc în România și că ele converg spre o dictatură de tip secol XXI, e posibil să vă fi înșelat din următorul motiv, dar nu din acela că noi ca populație n-am fi capabili s-o reedităm, ci din simplu motiv că datele conjuncturale sunt cu totul altele. Dacă dictatura în regimul comunist s-a clădit pe apartenența României la Tratatul de la Varșovia, astăzi suntem membrii ai Uniunii Europene și NATO, altă rață-n altă traistă !
Poate-s pesimist, fatalist, defetist si alte -ist (ma gandesc ca ar putea zice unii pisicologi), insa, pana una alta, asta-i realitatea. Daca am fi fost in stare de mai mult, am fi facut. Teoretic am putea face multe. Practic, faptic, se vede de ce suntem, cu adevarat, in stare..
Romania suprafata totala 238,397 km².
Padurile in Québec acopera 761 100 km². Adica de trei ori mai mult decat suprafata Romaniei.
Daca am compara mere cu mere am afla ca Romania nu este nici atat de frumoasa, nici atat de bogata cat credem noi.
Asta am votat, asta avem, exact ca in poza: un popor "obosit" si aproape adus la "bustul gol", care nu stie ce va manca luna viitoare dar care voteaza entuziast coruptii si hotii!