Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Pungă doriți?” Următoarea situație ar trebui să vă determine să refuzați punga de plastic de la supermarket

Patruzeci de voluntari australieni și-au propus să elimine plasticul din viața lor timp de o lună. După prima lor încercare, în iulie 2011, inițiativa s-a transformat în The Plastic Free July, a fost adoptată în 85 de țări și a adunat în jurul său 36.000 de persoane.

Ce au făcut, de fapt, acești oameni? Nimic deosebit: au încercat să trăiască fără să mai cumpere sau să utilizeze produse din plastic. Dacă nu aveau încotro, prin regulament trebuiau să colecteze plasticul într-un sac-problemă pe care, la finalul campaniei, urmau să-l cântărească, pentru ca apoi să posteze cantitatea rezultată pe website-ul inițiativei. 

Participanții au fost avertizați că o viață fără plastic nu e la îndemâna oricui și că încercarea lor nu e un concurs. Mai mult, ei puteau să opteze dacă vor să renunțe la plastic o zi, o săptămână sau o lună. 

De ce acest efort? Organizatorii spun că în fiecare minut, la nivel mondial, sunt aruncate un milion de pungi din plastic. Se estimează că zilnic sunt folosite în lume 500 de milioane de paie din plastic și că peste 2,25 de miliarde de cafele sunt servite în pahare din același material. Deși McDonald’s declară că are în fiecare zi 69 de milioane de consumatori, cuvântul „plastic” nici măcar nu este menționat în raportul anual. La fel se întâmplă și în cazul Yum! Brands (KFC, Pizza Hut, Taco Bell): raportul anual nu conține „plastic”.

Oare cât de complicat poate fi să trăiești fără plastic? Până în iulie, când voi afla și eu cât plastic există în viața mea, m-am uitat prin casă și am căutat în sacul de gunoi. Ce am descoperit? Pungi, sticle, caserole, candelă, ghiveci, pahare de la iaurt, paie, cutii, silicon pentru încălțăminte, bureți, perii, pungi și sticle de detergent.

Uniunea Europeană avertizează că utilizarea plasticului a crescut de douăzeci de ori în ultimii cincizeci de ani și se așteaptă ca volumul să se dubleze în următoarele două decenii. Dintre cele 156,8 kg de deșeuri generate în medie de un cetățean al Uniunii Europene în 2012, 19 la sută – adică aproape 30 de kg – reprezentau plastic.

Foto: Guliver Getty Images

Pe parcursul a opt ani (2005-2012), Uniunea Europeană a produs 15,1 milioane de tone de ambalaje din plastic. Deși volumul total de deșeuri s-a redus în 2011-2012, scăderea s-a înregistrat la toate materialele mai puțin la plastic, a cărui utilizare a crescut cu 0,7 la sută la nivelul UE-27.

Conform EuroStat (date actualizate la 16.12.2015), cantitatea de deșeuri de ambalaje produse de români este în permanentă creștere: de la 974.940 tone în 2010 la 992.510 tone în 2011 și 1.059.557 tone în 2012. Deși în termeni procentuali a rămas aproape neschimbată, cantitatea de deșeuri din plastic a crescut și ea: de la 281.145 tone în 2010 (28,84 la sută) la 298.042 tone în 2012 (28,13 la sută).

Compania de consultanță McKinsey arată în The New Plastics Economy că 95 la sută din valoarea materială a plasticului, echivalentul a 80-120 de miliarde de dolari, este pierdută. Doar o treime (32 la sută) din ambalajele din plastic ajunge în sistemele de colectare, generând costuri importante prin reducerea productivității ecosistemelor (oceane) și perturbând infrastructura urbană. Costurile asociate producției (emisii de gaze cu efect de seră) se ridică, arată Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), la 40 de miliarde de dolari, mai mult decât întregul profit al industriei de mase plastice.

Cele trei soluții propuse de consultanții McKinsey sunt: crearea unei economii post-plastic eficiente prin extinderea programelor de reciclare, reutilizare și biodegradare controlată acolo unde este posibil; reducerea drastică a aruncării deșeurilor din plastic în natură; decuplarea producției de mase plastice de la consumul de combustibili fosili.

Sau… dematerializarea. Adică reducerea sau eliminarea nevoii de utilizare a plasticului. Lucru posibil fie prin reducerea cantității de plastic per unitatea de produs (grație noilor tehnologii și materiale inteligente), fie prin creșterea presiunii sociale, inclusiv la nivel de politici de mediu, din partea consumatorilor. Așa ca-n Australia. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mi-a placut foarte mult sa intalnesc articolul de fata si recunosc ca este un mediul foarte redus unde poti sa vorbesti despre efectele consumului de plastic si de absenta posibilitatii de a recicla in Romania.
    mai mult, spui nu pungii de plastic - de exemplu la supermarket carrefour in bucuresti si ti se refuza inclusiv un produs (un morcov sau un mar) fara a fi insotit de punga de plastic. regula de comercializare.
    • Like 0
  • Si cu gadget-urile, ce facem?
    Problema refolosirii plasticului este delicată (cel de calitate este scump). Plasticul are la baza, in compozitia sa, petrol. Acesta se evaporă si după prelucrare, adică când este pahar, sticlă, haine, ciorapi de damă sau aparat. Temperaturile ridicate il ajută la "evaporare". Calitatea plasticului este direct proporțională cu rezistenta sa la procesul de evaporare. Mai sunt si celelalte componente care nu se dezintegrarea cu usurinta.
    Toxicitatea sa este mare în orice moment al existenței sale: la producere, la utilizarea si la refolosirea sau terminarea produsului plastic. Ex. apa din sticla de plastic poate fi toxică dacă sticla a fost depozitata in soare (necorespunzător ) - si asa se întâmplă.
    • Like 0
  • Problema de fapt este din cauza volumului foarte mare de materiale plastice produse si folosite sau de faptul ca sunt folosite? Adica cu alte cuvinte, solutia este sa nu mai folosim deloc produse din plastic? Aceasta solutie ar reduce volumul, daca ar fii aplicata de un nr. substantial de mare de oameni, dar de fapt care este problema? Eu cred ca problema este de cultura si de trend, tine de directia in care se duce totul, iar rezultatul este volumul crescut. Posibile solutii: reutilizarea obiectelor de plastic pana cand nu mai sunt bune de utilizat (adica de foarte mule ori, pentru ca plasticul dureaza mult), refuzul sau selectia la cumpararea produselor ambalate -> consum redus de produse din plastic, folosirea de recipiente alternative pentru a reduce folosirea celor din plastic. Eliminarea completa a produselor din plastic imi pare o prostie, folosirea si refolosirea lor de nenumarate ori imi pare cea mai potrivita solutie. De cele mai multe ori in momentul in care refuz pungi de plastic, sunt jignit sau ma privesc cu mila, de parca ma zgarcesc la bani, imi zic, nu nu ca nu costa, e gratis, iar eu le repet aceeasi si aceeasi poveste cum ca nu am nevoie, iar daca cineva va ofera acum dvs. o claie de fan gratis, o luati?
    • Like 0
    • @ Marius Olar
      E o tampenie sa-mi bat capul că se uită cu milă cineva la mine pt că am refuzat punga din plastic. E o tampenie sa-mi bat capul pt părerea unui om care nu mă cunoaste, făcută în astfel de condiții. Câți, de pe strada, oare, nu se uită intr-un fel la mine, la un moment dat, pt ceva anume - nu stiu ce. Dacă îmi bat capul cu asa o ieftină gadilare a orgoliului, este deja boala.
      • Like 0
  • Raul check icon
    Punga doriti? Asta ar trebui sa fie intrebarea adresata fiecarei femei urate. :)
    • Like 0
    • @ Raul
      imi este clar ca ai propus un alt nivel de conversatie, ceea ce nu este cazul nici aici si nici in alta parte. a te considera decent nu este un minim pentru cele si cei cu care comunici, ci pentru tine.
      ignoranta manifestata este plata comuna... asa ca dialog placut sa avem!
      • Like 0
  • check icon
    Se pare ca primul moralist nu prea face ce zice: "Oare cât de complicat poate fi să trăiești fără plastic? M-am uitat prin casă și am căutat în sacul de gunoi. Ce am descoperit? Pungi, sticle, caserole, candelă, ghiveci, pahare de la iaurt, paie, cutii, silicon pentru încălțăminte, bureți, perii, pungi și sticle de detergent." Daca e asa inseamna ca nu ati respectat ce ne indemnati pe noi sa facem. Va asigur ca stiu ce inseamna plasticul dar nu noi ar trebui sa facem ceva primii pentru ca in tr-adevar sa se simta: autoritatile. 1. Au ascuns si protejat acele firme care luau bani de la comercianti si nu se ocupau de deseuri. 2. Acel ministru UDMR care a dat o lege care sa avantajeze o firma de-a lor (adica a aunui amic din intimplare si el tot ungur). De atunci numai de al dracului nu cumpar pungi din alea ecologice (vorba vine, sunt o inselatorie). 3. In orasul meu primaria a cheltuit bani publici ca sa faca containere de colectare selective. Noi punem acolo ca prostii si firma lui Prigoana face profit vinzind ambalaje gata selectate. E corect? De atunci numai de al dracului dau sticlele de PET acelor amariti care muncesc de le sar capacele ca sa le stringa din oras. In tarile civilizate colectarea selectiva iti aduce micsorarea sau eliminarea costurilor cu ridicarea gunoiului. Nu credeti ca ar fi o masura buna? 4. In tarile civilizate iei o sticla de PET dai bani (nu putini). Cind te intorci la supermarket iti iei bani inapoi. Credeti ca i-ar mai conveni aluia de bea bere la PET de 2-3l daca ar da pe sticla jumatate din banii de pe un litru de bere? Ar fi simplu, s-ar colecta aproape tot. Dar sa dai, cum am mai vazut pe undeva, pe sticla de "sticla" mai mult decit pe continut (bere)? E, cum ar fi? Asa ca lasati morala si faceti ceva, ceva la nivelul tarii, nu prin apelul la individ. Numai biciul si/sau numai banul pierdut face omul prost sa se supuna legii!
    • Like 3
  • Plasticul a devenit atât de popular întrucât are niște calități excepționale. Aproape că nu există domeniu de activitate în care să nu fie folosit, de la îmbrăcăminte și comerț la materiale sanitare, produse industriale, alimentație ș.a.m.d.. Poate fi flexibil, rigid, opac, transparent, rezistent, maleabil, permite modelarea în orice formă, costurile de producție sunt foarte mici comparativ cu alternativele existente. Dacă ne-am întoarce la înlocuirea componentelor din plastic cu hârtie, tablă, oțel, lemn etc. practic ne-am întoarce în timp cu 100 de ani. Ca să nu mai vorbim că în unele cazuri nici nu există soluții de înlocuire, sau că automat ar crește costurile. Se fac eforturi pentru ca plasticul viitorului să fie mai prietenos cu mediul, să fie degradabil nu doar reciclabil cum este în prezent. Progresul se face doar în această direcție, a îmbunătățirii unui produs care deja are calități excepționale, și nu în direcția întoarcerii în Evul Mediu pentru că așa li se pune pata unor ecofasciști.
    • Like 3
  • check icon
    O statistica care sa releve legatura dintre ambalajele din plastic, aluminiu si boli, ar fi mult mai convingatoare.
    http://www.csid.ro/cautare/bisfenol
    • Like 1
  • Sa fim seriosi acesta problema nu mai este demult o problema a fiecarui individ in parte ci o problema identica cu o epidemie globala.
    Nu se rezolva dacat prin ONU (daca o mai avea ceva valora,credibibilitate) care printr-o rezolutie sa o blige statele lumii la reintoarcerea la punga de hartie.
    Evident ca asa ceva nu se va intampla din moment ce unii castiga miliarde din aceste banale pungi.
    Ce avem de facut? Sa mergem mana in mana cu fatalitatea si sa ne gandim ca nu va fi mai rau pe perioda vietii noastre.
    • Like 1
  • La o singură incursiune prin piaţă, se pot strânge şi zece punguţe de plastic. Se dau la orice, până şi la o simplă legătură de mărar. Şi nici măcar nu sunt reutilizabile, sunt prea mici pentru a fi folosite la altceva. De aceea, sunt o mică celebritate printre pieţari: nebuna care refuză vehement pungile de plastic. De obicei, sunt doar privită cu milă, dar mi se întâmplă să fiu şi ironizată sau jignită din cauza aceasta. Era o lege care interzicea oferirea gratuită a pungilor de plastic la cumpărături, o mai aplică cineva? Dar directivele europene privind reciclarea? Că suntem la coada clasamentului în Europa. Şi totuşi, de ani şi ani cer primăriei să instaleze mai multe pubele de colectare selectivă în cartier, fără nici un succes. Responsabilitatea socială se obţine prin educaţie, iar educaţia presupune norme, recompense şi sancţiuni.
    • Like 1
    • @ Alunita Voiculescu
      Să ne ferească Dumnezeu de asa eroi care îsi pun problema carcotelii pietarului căruia nu i-am luat punga!
      • Like 0
  • au renuntat si la hainele din plastic?nu am inteles...
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro