„Să ştiţi că nu păreţi să fiți..." Un parlamentar debutant povestește ce se întâmplă după perdelele grele din Casa Poporului

S-a terminat un an. A fost lung, a fost greu, a trecut repede şi s-au întâmplat multe. Mi-am propus să fac un bilanţ al anului 2016. La cât de multe s-au întâmplat nici nu ştiu cu ce aş putea începe. 

Ambiţia de a face un bilanţ al anului se stinge îndată ce proaspetele amintiri ale ultimelor două săptămâni fac să-mi dau seama şi mai bine ce se întâmplă în jurul meu. Am fost ales deputat USR în judeţul Neamţ, aşa că, în loc de a face un bilanţ al anului, aş vrea să vă povestesc câte ceva despre cum e să fii parlamentar. Sunt nou în parlament, din partea unui partid care nu a mai fost în parlament până acum, cu colegi de grup care nu au mai candidat până acum la alegerile parlamentare.

Am fost convocat la Parlament să îmi ridic mapa parlamentară. Intru în Parlament şi sunt îndreptat spre sala Mihai Viteazu, unde se înmânau mapele noilor parlamentari şi se făceau fotografii pentru legitimaţie. 

Păşesc în sala mare şi văd o mulţime de lume bună. Care mai de care, cucoane cu rochii baroc, bărbaţi bine cu cravată şi breton dat cu gel. Am recunoscut un domn. Era un deputat de care se luase Andra, o adolescentă din Bârlad pe motiv că firmele controlate de dumnealui (sau interpuşi, mă rog) nu decontau abonamentele la elevi. 

Îmi mut privirea în dreapta şi ajung la birou unde mi se intersectează privirea cu cea a unei funcţionare blonde. Zic „Bună ziua" şi mi se răspunde la fel. Mă întreabă apoi doamna pentru cine am venit. Eu rămân mirat. „Cum adică pentru cine, doamnă?” Îmi dau seama că femeia a crezut că sunt vreun trimis al vreunui demnitar, îmi dreg vocea şi zic: „Am venit pentru mine, doamnă". Doamna răspunde: „A, da? Să ştiţi că nu păreţi să fiți...". Eu sunt mai subţirel de felul meu şi poate că nu s-ar fi aşteptat că şi astfel de oameni să fie aleşi în Parlamentul României. Iau reacţia doamnei ca un compliment şi îmi văd de treabă. 

Am impresia că fiecare dintre colegii mei de la celelalte partide sunt însoţiţi de un funcţionar de la partid care ştie rostul lucrurilor. Funcționarii de la partide se poartă exagerat de galant, atât cu noii șefi, cât și cu alți funcționari de la parlament. Îi zâmbesc doamnei şi merg înainte. Îmi pun haina în cui şi mă aranjez pentru poza de legitimaţie. Vreo două încercări de poză, după care o doamnă amabilă mă întreabă dacă ar putea să mă ajute cu o cravată. Îi mulţumesc politicos şi refuz. Ştiu că sunt sexy şi fără cravată. Mă trece un moment de sobrietate în timp ce mă gândesc la veşnica discuţie a formelor fără fond şi viceversa şi iaca iese şi fotografia perfectă. 

Depun jurământul. Intru în sală şi cred că totul o să aibă un aer solemn. E un du-te-vino continuu. Noi, cei de la USR, stăm sfioşi în banca noastră ca elevii transferaţi la o altă clasă în prima zi de şcoală. Ceilalţi se cunosc între ei, se salută cordial, se bat pe umeri. Noi îi aplaudăm pe colegii noştri după terminarea citirii textului jurământului. Sunt clipe înălțătoare până ajunge la tribună Liviu Dragnea şi depune şi el jurământul. O armata de colegi de la PSD îi fac poze şi video. Noi am protestat. Am dat cartonaş roşu, ţinând în mână cărticica regulamentului Camerei Deputaţilor. 

Acuşi e Crăciunul. Sunt de câteva zile în Bucureşti şi mă întreb ce caut eu alături de atâţia oameni ciudaţi în Parlamentul României. Mă consolează gândul că implicarea mea este pentru o cauză nobilă şi că parlamentul este cea mai importantă instituţie a statului. Mă gândesc şi că am promis oamenilor că o să ne comportăm altfel şi că trebuie să fac asta în orice acţiune a mea. De dimineaţă am ajuns la Parlament cu maşina. Pentru prima dată cu maşina la Parlament. Ies afară mă îndrept spre maşină şi îmi cad ochii. Două maşini parcate în spatele Daciei mele. Mă aşteaptă o călătorie de 5 ore spre Neamţ şi începe prost. Cum să-ţi parchezi maşina chiar de-a lungul maşinilor parcate regulamentar când este spaţiu liber cât vezi cu ochii în curtea Parlamentului? Intru în maşină, mă gândesc la soluţii alternative, dau cu spatele cât se poate, până când vine un nene şi ca la desene animate împinge într-o secundă ambele maşini. El: „Eşti nou aici, nu?" Aşa se face la noi, când nu e loc de parcare le punem şi noi pe unde apucăm. Nu tragem frâna de mână şi nici nu le băgăm în viteză. M-am liniştit. O să-i spun asta şi neveste-mii, dacă va veni vreodată să mă ia de la Parlament. Cât despre mine, mai greu o să îndrăznesc să intru cu maşină acolo.

Trece Crăciunul.

Primim convocare pentru şedinţa de plen. Bun.

Primim de asemena spre seară şi un email cu vreo 228 de propuneri legislative care sunt pe ordinea de zi. Cică trebuie să le votăm a doua zi. Ca fapt divers, împreună cu colegii din USR am decis să nu votăm în necunoștință de cauză. Aşa că îmi fac bagajul şi iau trenul de noapte Roman-Bucureşti. Ajung la Bucureşti şi începe ciuruiala. Preşedintele de comisie turuie toate propunerile de lege, cheamă preşedinţii de comisii să citească rapoartele de specialitate şi începe show-ul. Se votează cam 50 de propuneri legislative într-o oră. E cam şi cum ai începe cu matematica aplicată în clasa a II-a. Se anunţă că simultan cu votarea în masă este şi inundație la subsol şi asta face ca aparatul de votare electronic să nu funcţioneze. Nu că ar fi funcționat la vreuna din şedinţele anterioare. Halal pocinog la aparatul de votare peste care se aşează praful şi despre care încă din prima zi funcţionarii de la primire ne-au spus că funcţionează impecabil. Şi mereu a funcţionat, doar că unii cu interes comunică altceva.

Trece şi momentul acesta şi ajungi la a doua surpriză a zilei. Te caută funcţionarii de la comisiile de specialitate şi te roagă să semnezi participarea la şedinţe care din decizia preşedintelui de comisie nu au loc. Să amintesc, există un onorariu pentru fiecare participare la şedinţele de comisie. Încă nu ştiu cât e. Păi cum să semnezi că ai participat la ceva ce nu există? Mă întreb şi eu şi se întreabă şi colegii mei. Apoi îţi spun funcţionarii că se cheamă studiu individual. Prea bine, mon cher, dar să scrie pe fişă studiu individual, şi nu şedinţă. Când unii colegi abia se dumiresc cu privire la acest lucru, primeşti convocare la comisii cu 10-20 de minute înainte. Termenul de convocare este de 24 de ore. Tocmai ca să ai timp să citeşti popunerile legislative sau proiectele de lege. Dacă vrei să pleci cu fruntea sus şi să nu votezi după cum crezi tu că ai auzit expunerea de motive din gura consilierului parlamentar, atunci trebuie să te abţii la vot.

În tot acest demers, mă întreb de ce atâta grabă şi cum de se întâmplă să fie inundaţii tocmai când trebuie să votăm legi organice care necesită votul a jumătate din membrii Camerei Deputaţilor. Una este să poţi avea o evidenţă electronică a votanţilor, alta este să laşi numărătoarea a sute de mâini în grija a trei perechi de ochi care trebuie să numere corect pe o rază de până la 70 de metri în sală. Mi-e greu să aflu răspuns la această întrebare. Sunt indignat şi împărtăşesc cu voi această experienţă.

Cum intru mă izbeşte o duhoare de fum de ţigară. Ai fi zis că e fum de la țigări Carpaţi dacă nu aş fi ştiut că nu se mai fabrică de mult timp. Mă primeşte o doamnă secretară sau şefa de cabinet care sună un funcţionar să vină să mă ajute. Dumneaei se uită la România TV unde Dragnea va anunţa din clipă în clipă noua propunere de premier. Eu mă uit spre geam. Bănuiesc că după perdelele gigantice se ascunde cineva şi fumează. Mă înşel. Dau să plec şi văd că doamna mută scrumiera de pe colţul mesei în dosul monitorului. Aferim, reformă. Noi dezbatem de ce e bine să nu se modifice legea antifumat şi sub nasul nostru lor li se rupe de motivaţiile noastre pentru consolidarea sănătăţii publice.

Spre după amiază trebuie să fiu membru supleant al Comisiei pentru Drepturile Omului. Colegul meu întârzie şi am acceptat invitaţia de a-l înlocui. Pe ordinea de zi este şi propunerea de a modificare a legii pentru prevenirea şi combaterea consumului de tutun. Ascultăm cu atenţie expunerea lobbystelor de la asociaţia cazinourilor din România şi dăm aviz nefavorabil propunerii de modificare a legii. La sfârşitul şedinţei iau cuvântul şi spun că este inacceptabil să ni se dea proiectele de lege cu 5 minute înaintea începerii şedinţei de comisie. Consilierul parlmamentar încearcă să justifice situaţia. Îi spun că nu este un atac la persoană, ci o critică la adresa procedurii. O colegă cu multă experiență de la un alt partid îmi spune că nu este nici prima şi nici ultima dată când se va întâmplă aşa.

După o zi lungă mă duc la biroul de decontare şi îmi ridic indemnizaţia pentru luna decembrie. Primesc 1500 RON în plic. Plec spre sala grupului parlamentar USR. Sunt obosit după o zi lungă. Îmi amintesc că am uitat cartela de votare în plenul sălii Camerei Deputaţilor. Uşa este închisă. Mă duc la Biroul Preşedintelui Camerei Deputaţilor. Întru în anticameră cu gândul să întreb cum fac rost de cheie ca să îmi recuperez cartela. Cum intru, mă izbeşte o duhoare de fum de ţigară. Ai fi zis că e fum de la țigări Carpaţi dacă nu aş fi ştiut că nu se mai fabrică de mult timp. Mă primeşte o doamnă secretară sau şefa de cabinet care sună un funcţionar să vină să mă ajute. Dumneaei se uită la România TV unde Dragnea va anunţa din clipă în clipă noua propunere de premier. Eu mă uit spre geam. Bănuiesc că după perdelele gigantice se ascunde cineva şi fumează. Mă înşel. Dau să plec şi văd că doamna mută scrumiera de pe colţul mesei în dosul monitorului. Aferim, reformă. Noi dezbatem de ce e bine să nu se modifice legea antifumat şi sub nasul nostru lor li se rupe de motivaţiile noastre pentru consolidarea sănătăţii publice.

E un final de an ciudat. Nu ştiu dacă voi putea să fiu un parlamentar ninja. O să refuz în continuare semnarea fişelor la toate şedinţele de comisii care nu se ţin, dar nu cred că pot să o fac pe poliţistul cu toţi cei care se pitulesc şi fumează prin mai toate camerele parlamentului. Unii mai după perdele, alţii chiar la birou, fără nicio jenă.

Noul an să aducă aer proaspăt. S-a fumat prea mult înăuntru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp