Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Să ştiţi că nu păreţi să fiți..." Un parlamentar debutant povestește ce se întâmplă după perdelele grele din Casa Poporului

S-a terminat un an. A fost lung, a fost greu, a trecut repede şi s-au întâmplat multe. Mi-am propus să fac un bilanţ al anului 2016. La cât de multe s-au întâmplat nici nu ştiu cu ce aş putea începe. 

Ambiţia de a face un bilanţ al anului se stinge îndată ce proaspetele amintiri ale ultimelor două săptămâni fac să-mi dau seama şi mai bine ce se întâmplă în jurul meu. Am fost ales deputat USR în judeţul Neamţ, aşa că, în loc de a face un bilanţ al anului, aş vrea să vă povestesc câte ceva despre cum e să fii parlamentar. Sunt nou în parlament, din partea unui partid care nu a mai fost în parlament până acum, cu colegi de grup care nu au mai candidat până acum la alegerile parlamentare.

Am fost convocat la Parlament să îmi ridic mapa parlamentară. Intru în Parlament şi sunt îndreptat spre sala Mihai Viteazu, unde se înmânau mapele noilor parlamentari şi se făceau fotografii pentru legitimaţie. 

Păşesc în sala mare şi văd o mulţime de lume bună. Care mai de care, cucoane cu rochii baroc, bărbaţi bine cu cravată şi breton dat cu gel. Am recunoscut un domn. Era un deputat de care se luase Andra, o adolescentă din Bârlad pe motiv că firmele controlate de dumnealui (sau interpuşi, mă rog) nu decontau abonamentele la elevi. 

Îmi mut privirea în dreapta şi ajung la birou unde mi se intersectează privirea cu cea a unei funcţionare blonde. Zic „Bună ziua" şi mi se răspunde la fel. Mă întreabă apoi doamna pentru cine am venit. Eu rămân mirat. „Cum adică pentru cine, doamnă?” Îmi dau seama că femeia a crezut că sunt vreun trimis al vreunui demnitar, îmi dreg vocea şi zic: „Am venit pentru mine, doamnă". Doamna răspunde: „A, da? Să ştiţi că nu păreţi să fiți...". Eu sunt mai subţirel de felul meu şi poate că nu s-ar fi aşteptat că şi astfel de oameni să fie aleşi în Parlamentul României. Iau reacţia doamnei ca un compliment şi îmi văd de treabă. 

Am impresia că fiecare dintre colegii mei de la celelalte partide sunt însoţiţi de un funcţionar de la partid care ştie rostul lucrurilor. Funcționarii de la partide se poartă exagerat de galant, atât cu noii șefi, cât și cu alți funcționari de la parlament. Îi zâmbesc doamnei şi merg înainte. Îmi pun haina în cui şi mă aranjez pentru poza de legitimaţie. Vreo două încercări de poză, după care o doamnă amabilă mă întreabă dacă ar putea să mă ajute cu o cravată. Îi mulţumesc politicos şi refuz. Ştiu că sunt sexy şi fără cravată. Mă trece un moment de sobrietate în timp ce mă gândesc la veşnica discuţie a formelor fără fond şi viceversa şi iaca iese şi fotografia perfectă. 

Depun jurământul. Intru în sală şi cred că totul o să aibă un aer solemn. E un du-te-vino continuu. Noi, cei de la USR, stăm sfioşi în banca noastră ca elevii transferaţi la o altă clasă în prima zi de şcoală. Ceilalţi se cunosc între ei, se salută cordial, se bat pe umeri. Noi îi aplaudăm pe colegii noştri după terminarea citirii textului jurământului. Sunt clipe înălțătoare până ajunge la tribună Liviu Dragnea şi depune şi el jurământul. O armata de colegi de la PSD îi fac poze şi video. Noi am protestat. Am dat cartonaş roşu, ţinând în mână cărticica regulamentului Camerei Deputaţilor. 

Acuşi e Crăciunul. Sunt de câteva zile în Bucureşti şi mă întreb ce caut eu alături de atâţia oameni ciudaţi în Parlamentul României. Mă consolează gândul că implicarea mea este pentru o cauză nobilă şi că parlamentul este cea mai importantă instituţie a statului. Mă gândesc şi că am promis oamenilor că o să ne comportăm altfel şi că trebuie să fac asta în orice acţiune a mea. De dimineaţă am ajuns la Parlament cu maşina. Pentru prima dată cu maşina la Parlament. Ies afară mă îndrept spre maşină şi îmi cad ochii. Două maşini parcate în spatele Daciei mele. Mă aşteaptă o călătorie de 5 ore spre Neamţ şi începe prost. Cum să-ţi parchezi maşina chiar de-a lungul maşinilor parcate regulamentar când este spaţiu liber cât vezi cu ochii în curtea Parlamentului? Intru în maşină, mă gândesc la soluţii alternative, dau cu spatele cât se poate, până când vine un nene şi ca la desene animate împinge într-o secundă ambele maşini. El: „Eşti nou aici, nu?" Aşa se face la noi, când nu e loc de parcare le punem şi noi pe unde apucăm. Nu tragem frâna de mână şi nici nu le băgăm în viteză. M-am liniştit. O să-i spun asta şi neveste-mii, dacă va veni vreodată să mă ia de la Parlament. Cât despre mine, mai greu o să îndrăznesc să intru cu maşină acolo.

Trece Crăciunul.

Primim convocare pentru şedinţa de plen. Bun.

Primim de asemena spre seară şi un email cu vreo 228 de propuneri legislative care sunt pe ordinea de zi. Cică trebuie să le votăm a doua zi. Ca fapt divers, împreună cu colegii din USR am decis să nu votăm în necunoștință de cauză. Aşa că îmi fac bagajul şi iau trenul de noapte Roman-Bucureşti. Ajung la Bucureşti şi începe ciuruiala. Preşedintele de comisie turuie toate propunerile de lege, cheamă preşedinţii de comisii să citească rapoartele de specialitate şi începe show-ul. Se votează cam 50 de propuneri legislative într-o oră. E cam şi cum ai începe cu matematica aplicată în clasa a II-a. Se anunţă că simultan cu votarea în masă este şi inundație la subsol şi asta face ca aparatul de votare electronic să nu funcţioneze. Nu că ar fi funcționat la vreuna din şedinţele anterioare. Halal pocinog la aparatul de votare peste care se aşează praful şi despre care încă din prima zi funcţionarii de la primire ne-au spus că funcţionează impecabil. Şi mereu a funcţionat, doar că unii cu interes comunică altceva.

Trece şi momentul acesta şi ajungi la a doua surpriză a zilei. Te caută funcţionarii de la comisiile de specialitate şi te roagă să semnezi participarea la şedinţe care din decizia preşedintelui de comisie nu au loc. Să amintesc, există un onorariu pentru fiecare participare la şedinţele de comisie. Încă nu ştiu cât e. Păi cum să semnezi că ai participat la ceva ce nu există? Mă întreb şi eu şi se întreabă şi colegii mei. Apoi îţi spun funcţionarii că se cheamă studiu individual. Prea bine, mon cher, dar să scrie pe fişă studiu individual, şi nu şedinţă. Când unii colegi abia se dumiresc cu privire la acest lucru, primeşti convocare la comisii cu 10-20 de minute înainte. Termenul de convocare este de 24 de ore. Tocmai ca să ai timp să citeşti popunerile legislative sau proiectele de lege. Dacă vrei să pleci cu fruntea sus şi să nu votezi după cum crezi tu că ai auzit expunerea de motive din gura consilierului parlamentar, atunci trebuie să te abţii la vot.

În tot acest demers, mă întreb de ce atâta grabă şi cum de se întâmplă să fie inundaţii tocmai când trebuie să votăm legi organice care necesită votul a jumătate din membrii Camerei Deputaţilor. Una este să poţi avea o evidenţă electronică a votanţilor, alta este să laşi numărătoarea a sute de mâini în grija a trei perechi de ochi care trebuie să numere corect pe o rază de până la 70 de metri în sală. Mi-e greu să aflu răspuns la această întrebare. Sunt indignat şi împărtăşesc cu voi această experienţă.

Cum intru mă izbeşte o duhoare de fum de ţigară. Ai fi zis că e fum de la țigări Carpaţi dacă nu aş fi ştiut că nu se mai fabrică de mult timp. Mă primeşte o doamnă secretară sau şefa de cabinet care sună un funcţionar să vină să mă ajute. Dumneaei se uită la România TV unde Dragnea va anunţa din clipă în clipă noua propunere de premier. Eu mă uit spre geam. Bănuiesc că după perdelele gigantice se ascunde cineva şi fumează. Mă înşel. Dau să plec şi văd că doamna mută scrumiera de pe colţul mesei în dosul monitorului. Aferim, reformă. Noi dezbatem de ce e bine să nu se modifice legea antifumat şi sub nasul nostru lor li se rupe de motivaţiile noastre pentru consolidarea sănătăţii publice.

Iulian Bulai

Spre după amiază trebuie să fiu membru supleant al Comisiei pentru Drepturile Omului. Colegul meu întârzie şi am acceptat invitaţia de a-l înlocui. Pe ordinea de zi este şi propunerea de a modificare a legii pentru prevenirea şi combaterea consumului de tutun. Ascultăm cu atenţie expunerea lobbystelor de la asociaţia cazinourilor din România şi dăm aviz nefavorabil propunerii de modificare a legii. La sfârşitul şedinţei iau cuvântul şi spun că este inacceptabil să ni se dea proiectele de lege cu 5 minute înaintea începerii şedinţei de comisie. Consilierul parlmamentar încearcă să justifice situaţia. Îi spun că nu este un atac la persoană, ci o critică la adresa procedurii. O colegă cu multă experiență de la un alt partid îmi spune că nu este nici prima şi nici ultima dată când se va întâmplă aşa.

După o zi lungă mă duc la biroul de decontare şi îmi ridic indemnizaţia pentru luna decembrie. Primesc 1500 RON în plic. Plec spre sala grupului parlamentar USR. Sunt obosit după o zi lungă. Îmi amintesc că am uitat cartela de votare în plenul sălii Camerei Deputaţilor. Uşa este închisă. Mă duc la Biroul Preşedintelui Camerei Deputaţilor. Întru în anticameră cu gândul să întreb cum fac rost de cheie ca să îmi recuperez cartela. Cum intru, mă izbeşte o duhoare de fum de ţigară. Ai fi zis că e fum de la țigări Carpaţi dacă nu aş fi ştiut că nu se mai fabrică de mult timp. Mă primeşte o doamnă secretară sau şefa de cabinet care sună un funcţionar să vină să mă ajute. Dumneaei se uită la România TV unde Dragnea va anunţa din clipă în clipă noua propunere de premier. Eu mă uit spre geam. Bănuiesc că după perdelele gigantice se ascunde cineva şi fumează. Mă înşel. Dau să plec şi văd că doamna mută scrumiera de pe colţul mesei în dosul monitorului. Aferim, reformă. Noi dezbatem de ce e bine să nu se modifice legea antifumat şi sub nasul nostru lor li se rupe de motivaţiile noastre pentru consolidarea sănătăţii publice.

E un final de an ciudat. Nu ştiu dacă voi putea să fiu un parlamentar ninja. O să refuz în continuare semnarea fişelor la toate şedinţele de comisii care nu se ţin, dar nu cred că pot să o fac pe poliţistul cu toţi cei care se pitulesc şi fumează prin mai toate camerele parlamentului. Unii mai după perdele, alţii chiar la birou, fără nicio jenă.

Noul an să aducă aer proaspăt. S-a fumat prea mult înăuntru.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred ca chestia cu fumatul trebuie pusa la punct odata.Sa se aplice legea.
    • Like 0
  • Gigi check icon
    Ești încă nou și speriat de bombe, ca mai toți colegii din USR, ce credeai că ajungi acolo și cineva îți va povesti Scufița Roșie sau Capra cu trei Iezi. Pune osul la treabă, informează-te, citește și acționează în consecință. nu mă încălzește cu nimic că nu-ți ridici indemnizația. Fă treabă constructivă, nu distructivă. Demonstrează-ți competențele, nu te plânge sau nu știai la ce te înhami?
    • Like 2
  • Rugămintea noastra e se nu abandonați lupta si nici atitudinea. Notați TOTUL. Macar de dragul istoriei desi in curand vor trebui sesizate foruri europene...
    • Like 2
  • Nu știu unde și cum se va termina ”sindicatul” demnitarilor, mai precis nu sunt sigur că se poate termina altfel decât odată cu statul Român. Avem o liotă de parlamentari care nu se îngrijesc decât de propria persoană, succesorii înaintașlor convinși că Partidul le știe pe toate și că drumul spre glorie e pavat cu minciuni, periuțe și, mai ales, contribuții. Promisiuni de care nu se ține nimeni, vorbe goale pe lângă pahare pline și.... păreri docte despre lucruri la care nu ne pricepem.
    • Like 1
  • De ce nu se montează detectoare de fum în fiecare încăpere? Nu este trecut în lege? Se poate menționa acum, niciodată nu este prea târziu. Baftă!!!!!
    • Like 3
  • check icon
    Să avem răbdare, să mai treacă timpul, să se mai „hârșească” dumnealui și abia apoi să vedem dacă-i mai pute ceea ce nu suportă acum! Atunci, dacă se va întâmpla, îl voi crede: altfel, să avem răbdare (și tutun?).
    • Like 1
  • vad ca domnii din USR se tin de cuvant! au spus ca vor turna tot ce fac ceilalti parlamentari, nu ca vor contribui cu ceva la inbunatatirea cadrului legislativ! asta imi aminteste de activistii PCR, care erau mutati fara probleme de la Cultura la Agricultura fiindca unica lor sarcina era de a-i stresa pe cei care chiar munceau; astept sa citesc o propunere, redactata de USR, de transformare a DNA dintr-o maciuca a Occidentului intr-un Parchet anticoruptie veritabil.
    • Like 5
    • @ Dan Horea
      Nu manipulati, va rog! Sunt alegator, deci vreau sa stiu ce fac alesii. Oamenilor onesti nu le este teama de transparenta. A face public ce se intampla acolo nu inseamna "a turna"! Iar votarea asta pe banda rulanta, fara analiza prealabila a legilor propuse miroase cam urat...
      • Like 7
    • @ Dan Horea
      Ce sa faca? Sa le baga țigările pe gât? La fel e si cu legile. Doar ti.a spus ca nici nu le citeste nimeni si votează 50 legi intr.o ora. PSD E MAJORITAR....
      • Like 1
    • @ Dan Horea
      Dan Horea, ti-am dat un "Like" dar il vreau inapoi.
      • Like 0
    • @ Violeta Violeta
      Mircea check icon
      A spus ca nu le citeste el, pentru ca vine dintr-un partid dezorganizat.
      • Like 0
    • @ Mary Smith
      Mircea check icon
      Gata cu minciunile. Individul e un puturos care nu face efortul minim sa se intereseze din timp despre ordinea de zi. Se plange ca nu ii da nimeni mura in gura. Daca se intampla sa fie zeci de legi intr-o zi de obicei apare la stiri. Hai sictir, analfabetilor.
      • Like 0
  • Vrem să-i fie retrase toate drepturile de asi mai exercita o funcție publică Sa nu mai poată fi membru de partid al nici unui partid Sa nu mai poată sa ocupe locuri de conducere Sa fie tras la răspundere pentru toate faptele săvârșite cu ocazia alegerilor parlamentare din 2016 Să-i fie confiscată toată averea dobândită pe cai ilegale Vă rog să semnati această petiție și să o distribuiți cât mai mulți Asa poate ca cineva ne va auzi ruga . Vă mulțumesc frumos tuturor
    https://petitieonline.net/petitie/42345146/semneaza
    • Like 4
    • @ Balogh Ion
      Cui?
      • Like 0
    • @ Balogh Ion
      Cui?
      • Like 0
    • @ Balogh Ion
      Gigi check icon
      Pe ce temei legal ?
      • Like 0
  • În 2020, prezența la vot va fi de maxim 25% !
    • Like 0
  • Ioan check icon
    -Om devotat- Constat- cu adanca durere, ca in rautatea noastra cotidiana,il tratam pe politician ca fiind un tip incorect,nesincer, dornic de inavutire necuvenita, "jnapan" marsav si...darnic doar in "electorale"! Nu este asa. Deloc. El, numai el se gandeste permanent la binele comun, adica al altora, e un ins pe care numindu-l altruist, l-ai nedreptati prin insuficienta. - Pai, nu se zbate el sa ajunga parlamentar, spre binele tarii? - Odata ajuns, nu se abtine el de la orice initiativa legislativa, care ar putea destabiliza profund cadrul legislativ existent? - Nu se sacrifica el, plecand din prpria-i casa, cu avionul, in ciuda fricii de zbor, si sta...obligat de sistem, la hotel de lux, dus si adus cu forta- din moment ce masina si soferul, vin sa-l ia la ore la care "nu si-a inghitit galbenusul", la dus si la-ntors, deopotriva? - Nu pleaca el in delegatii"in afara", desi lumea colcaie de atentate si accidente de circulatie si, mai mult, la sfarsit- venind totusi, nu tebuie sa explice reporterilor de ce a fost, care sunt rezultatele, desi el nu are nici o vina in toata povestea escapadei, care,e sigur, o facatura a opozitiei? Cred ca ar trebui sa terminam cu rautatile! Adica, nu vede nimeni, chiar nu vede nimeni,ca sfarsind orice mandat, el este acelasi, pastrandu-si neabatut CNP-ul si numele? ... mai vorbim acum despre adresa,convingerile religioase,nivelul de pregatire...(ah, si ce tentant era titlul de doctor!). Nu.E limpede: rautatea noastra nu are nici o limita! -(mici circumstante: despre limite si determinanti am invatat acum vreo 30 -40 de ani; nu e grav ca am mai uitat cate ceva...)
    • Like 2


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult