Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Secretul” modelului de „dezvoltare” pe care îl rostogolim de ceva vreme: umflăm PIB-ul pe datorie

oameni in oras

Foto: Axel Bueckert / Alamy / Alamy / Profimedia

UE: Economia românească va înregistra anul acesta o creștere de 2,5%. Consumul privat, lovit de inflație, va crește pentru că au crescut pensiile, salariile în sectorul bugetar și salariul minim.

Eu, ca economist, nu găsesc logica economică a acestei fraze. De ce?

1. Pensiile se plătesc din bugetul de stat, din contribuțiile angajaților de la acest moment. Plus bani de la bugetul de stat, fondul public de pensii fiind pe deficit. Tot de la buget se alimentează (parțial, dar consistent) și pensiile sociale (asistență socială, de fapt) și pensiile speciale. Adică, angajații din prezent nu consumă ca să poată să consume mai mult pensionarii. Cu alte cuvinte, când cresc pensiile scade consumul celorlalți. Consumul privat nu crește semnificativ când cresc pensiile.

2. Salariile la bugetul de stat sunt plătite tot de la buget, tot din impozite și taxe colectate de stat. Adică, bani care nu intră în consum, intră în taxare, pentru a fi apoi redistribuiți către cei din sectorul bugetar. Când cresc salariile în sectorul bugetar, unii nu mai consumă ca alții să consume mai mult. Consumul privat nu crește semnificativ când cresc salariile în sectorul bugetar.

Pentru ca să se întâmple cu adevărat această creștere de consum privat prin creșterea pensiilor și salariilor în sectorul bugetar, redistribuirea ar trebui să se facă preponderent din viitor în prezent. Adică, pe deficit și datorie. Așa apare „creșterea” economică în România de foarte multă vreme. Acesta este „secretul” modelului de „dezvoltare” pe care îl rostogolim de ceva vreme, de când datoria publică a crescut de la sub 30% din PIB, la aproape 50% din PIB (ca sumă împrumutată s-a dublat în 10 ani). Umflăm PIB-ul pe datorie. Chiar și așa, în contextul actual al dobânzilor foarte crescute și calculate la o datorie care se acumulează exponențial, efectul de creștere a consumului privat prin pensii și salarii în sectorul bugetar este aproape anulat de cheltuielile cu dobânzile care se apropie de 2% din PIB.

Când mai auzi și pe cei de la FMI care afirmă că în continuare România are un procent relativ mic al datoriei publice în PIB și mai este loc de împrumuturi, te iei cu mâinile de cap... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Procentul datoriei din PIB este mai putin relevant decat datoria raportata la veniturile bugetare.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult