Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Secretul” modelului de „dezvoltare” pe care îl rostogolim de ceva vreme: umflăm PIB-ul pe datorie

oameni in oras

Foto: Axel Bueckert / Alamy / Alamy / Profimedia

UE: Economia românească va înregistra anul acesta o creștere de 2,5%. Consumul privat, lovit de inflație, va crește pentru că au crescut pensiile, salariile în sectorul bugetar și salariul minim.

Eu, ca economist, nu găsesc logica economică a acestei fraze. De ce?

1. Pensiile se plătesc din bugetul de stat, din contribuțiile angajaților de la acest moment. Plus bani de la bugetul de stat, fondul public de pensii fiind pe deficit. Tot de la buget se alimentează (parțial, dar consistent) și pensiile sociale (asistență socială, de fapt) și pensiile speciale. Adică, angajații din prezent nu consumă ca să poată să consume mai mult pensionarii. Cu alte cuvinte, când cresc pensiile scade consumul celorlalți. Consumul privat nu crește semnificativ când cresc pensiile.

2. Salariile la bugetul de stat sunt plătite tot de la buget, tot din impozite și taxe colectate de stat. Adică, bani care nu intră în consum, intră în taxare, pentru a fi apoi redistribuiți către cei din sectorul bugetar. Când cresc salariile în sectorul bugetar, unii nu mai consumă ca alții să consume mai mult. Consumul privat nu crește semnificativ când cresc salariile în sectorul bugetar.

Pentru ca să se întâmple cu adevărat această creștere de consum privat prin creșterea pensiilor și salariilor în sectorul bugetar, redistribuirea ar trebui să se facă preponderent din viitor în prezent. Adică, pe deficit și datorie. Așa apare „creșterea” economică în România de foarte multă vreme. Acesta este „secretul” modelului de „dezvoltare” pe care îl rostogolim de ceva vreme, de când datoria publică a crescut de la sub 30% din PIB, la aproape 50% din PIB (ca sumă împrumutată s-a dublat în 10 ani). Umflăm PIB-ul pe datorie. Chiar și așa, în contextul actual al dobânzilor foarte crescute și calculate la o datorie care se acumulează exponențial, efectul de creștere a consumului privat prin pensii și salarii în sectorul bugetar este aproape anulat de cheltuielile cu dobânzile care se apropie de 2% din PIB.

Când mai auzi și pe cei de la FMI care afirmă că în continuare România are un procent relativ mic al datoriei publice în PIB și mai este loc de împrumuturi, te iei cu mâinile de cap... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Procentul datoriei din PIB este mai putin relevant decat datoria raportata la veniturile bugetare.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult