Aici, la noi, omul de rând ascultă de popă, nu de medic. Iar biserica îl cheamă la moaşte, nu la vaccin. Aici, la noi, omul de rând îşi ia adevărurile de la canale unde jurnalismul a fost înlocuit de circ şi pocit de oameni care şi-au atârnat deontologia şi sfințenia celor trei surse în cui. (Foto: Inquam Photos)

Omul acționează mereu în viitor și adesea după principiul ”încercând și greșind”. Învață apoi din greșelile sale și ține minte acolo unde a dat greș, pentru a nu mai repeta, pe cât posibil, aceste greșeli în viitor. Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim

Și, tot așa, cum există corupție fără corupți, la fel există și singurătate fără oameni singuri. Foto Guliver/Getty Images

„Viaţa mea nu e de acuma, e de mult în urmă” (Foto: Digi World)

Nu-i de vină preotul complet, dar are și el o parte de vină pentru că nu-și adaptează modalitatea de comunicare: mesajul său nu este potrivit omului care intră în biserică. Trebuie să ții cont întotdeauna de destinatar, de publicul care te ascultă, te vede, care participă, de mentalitatea lui. (Foto Guliver/Getty Images)

Așa că, dacă ți-ai făcut un obicei din a fi în permanență ocupat, sigur ai o problemă în a-ți evalua scopurile, obiectivele, sarcinile. (Foto: Guliver/Getty Images)

Iubesc oamenii simpli. Pe acei oameni care, din diverse motive, nu au avut acces la educație înaltă, dar care au acel bun simț care-i înalță la rang de înțelepți. Oamenii care spun lucruri despre viață fără să-și înceapă zicerea cu „Am să-ți spun un singur lucru” și a căror zicere o închei tu cu: „Asta am vrut să spun și eu dar cuvintele erau la dumneata!” (Foto: Adel Al-Haddad/ Inquam Photos)

Unul dintre cele mai rele flageluri ale vieții este singurătatea. Când se depășește acea stare de izolare constructivă și chiar meditativă, singurătatea devine apăsătoare, rece, chiar generatoare de boală. (Foto: Guliver Getty Images)

Ioan Zah, 18 ani, a rămas orfan în urmă cu o lună și jumătate. De Bobotează mama sa, în vârstă de 54 de ani, a murit după ce cu trei luni înainte fusese diagnosticată cu cancer pulmonar, aceeași boală care îl răpusese și pe tatăl său, pe vremea când Ioan avea 10 ani. (Foto: Facebook/ Ionuț Zah)

„Dacă ți-e foame”. Mesajul, scris cu litere mari pe o coală de hârtie, a fost lăsat lângă trei pungi pline cu produse de patiserie pe treptele unei cafenele din Târgu Mureș, iar imaginea a devenit virală pe rețelele de socializare. (Foto: Ovidiu Doka Oficial)

Tot mai mulți copii ajung să pronunțe un singur cuvânt: „ma-ma”. „Ta-ta” rămâne pentru ei un cuvânt dezbrăcat de orice sens, îmbrâncit din vocabularul uzual, lăsat gol, prostit de la sens. (Foto Guliver/Getty Images)

N-am mașină. Nici carnet. Celor care se miră, le explic că n-am pus în viața mea mâna pe volan, convins fiind că aș fi un șofer execrabil. Celor care continuă să se mire, le dau ca exemplu cetele de copii care bat mingea pe carosabil prin diverse cartiere. Ți-e teamă că dai peste ei? - sunt întrebat. Nu, răspund invariabil, mi-e teamă că-i ratez!