„Străini, rămâneţi acasã!”: acesta este mesajul pe care China vrea să îl transmitã lumii?

Foto: Getty Images

Investitorii cu societăţi în China şi managerii lor expaţi s-au resemnat că îşi vor vedea din ce în ce mai rar angajaţii şi fabricile pentru următorii doi ani, care se adaugă astfel celor doi ani în care au absentat din această ţară-cheie pentru lanţul de producţie mondial.

Informaţiile primite de la investitorii şi managerii cu activităţi în China (mijloc de noiembrie, înainte de apariţia Omicron) confirmă înăsprirea condiţiilor de carantină impuse de China: de la trei la patru săptămâni, din care trei într-un “hotel covid” şi una în izolare la reşedinţa aleasă. Iar cine a trecut prin această “carantină chinezească” relatează o experienţă dificilă: transfer direct de la aeroport la hotel în autobuze dedicate exclusiv străinilor; mâncare puţină, lăsată în faţa uşii camerei (dacă uşa rămâne deschisă mai mult de 30 de secunde începe să sune alarma); deschiderea geamului permisă numai pentru 20 centimetri; prosoape neschimbate pentru întreaga perioadă de carantină; la intervale regulate personalul care făcea curăţenie dezinfecta coridoarele şi uşile în echipament complet de protecţie anti-covid; un colaborator mai puţin norocos al unei întreprinderi italiene a făcut o toxiinfecție alimentară, iar la solicitarea angajatorului său de a-i schimba alimentaţia, “hotelul covid” a asigurat victimei nemulţumite mere dimineaţa, după-masa şi seara până la sfârşitul carantinei.

“Green pass”-ul chinezesc poate deveni oricând “gri”, atât pentru străini, cât şi pentru chinezi: toată lumea este monitorizată în cursul deplasărilor şi riscă oricând să fie pusă în izolare.

Nici personalul navigant nu este exclus de la obligaţia de izolare: companiile aeriene internaţionale trebuie să zboare cu personal dublu, astfel încât, odată ce s-a efectuat debarcarea pasagerilor în China, personalul navigant nu va debarca pentru odihnă aici în aşteptarea următorului zbor, ci va îmbarca pasagerii pentru plecare, schimbând imediat personalul de la bord pentru întoarcere, “tura” care a fost de serviciu la venire reîntorcându-se acasă cu aceeaşi aeronavă şi scăpând de carantină.

În portul Guangzhou a fost terminată la sfârşit de septembrie construcţia unui “sat covid” pentru străini cu 5.000 de apartamente: un model de succes pe care autorităţile vor să îl extindă şi în alte porturi şi oraşe. Aceste investiţii par a sugera voinţa de a primi străinii şi chinezii care se întorc în ţară într-o manieră mai organizată şi confortabilă, chiar dacă respectând acelaşi protocol sanitar extrem de rigid.

Durata intrărilor în China pentru scop de muncă sau business este subiect a unor limitări progresive: de la doi ani la un an şi, mai nou, la trei sau patru luni, din care una este consumată în carantină.

Încă de la sfârşitul lui august, China revocase vizele de ieşire pentru cine deja le obţinuse şi blocase emiterea unor noi permise de intrare.

Pentru vizele de şedere nu mai era suficientă diploma de bacalaureat, acum se cere şi diploma de licenţă: o nouă ridicare a ştachetei pentru intrare.

Un alt indiciu pentru închiderea graniţelor: nu se mai găsesc zboruri pentru China. Cea dintâi disponibilitate: mai 2022... pentru modestul preţ de 6000 Euro doar pentru dus.

Cu alte cuvinte, dacă un operation manager sau un plant manager pleacă din China pentru a-şi petrece sărbătorile de Crăciun cu familia, riscă să mai ia contact cu fabrica după 7 luni (6 luni în aşteptarea zborului + o lună în carantină) şi de a putea rămâne acolo doar 3 luni (sau două, în ipoteza unei vize pentru un trimestru).

Cum poate funcţiona un sistem în care principalul furnizor din lume nu permite clienţilor săi să ajungă aici de aproape doi ani şi continuă să o blocheze pentru circa alţi doi?

Multinaţionalele vor putea continua să aibă o subsidiară în China care nu mai poate fi controlat㸠gestionată?

“Străini, rămâneţi acasă!”: acesta este mesajul pe care China vrea să îl transmită lumii?

Dificil de răspuns.

Un prim efect provocat de această situaţie este, evident, ridicarea costului pentru a trimite operations managers în China: dacă anterior erau suficienţi 50 – 60.000 Euro net anual (la care se adaugă beneficiile, cazare, zboruri etc), acum este nevoie de circa 200.000 Euro.

Mesajele lansate de preşedintele Xi nu sunt pozitive: nu a participat la ultimul summit G20, nici la Cop26 privind schimbările climatice; în ziua anterioară conferinţei video cu Joe Biden încheiat cu gestul de salut cordial făcut cu întreaga mână, câteva avioane de luptă chinezeşti au survolat (pentru a câta oară?) Taiwanul, centrul mondial al producţiei de microprocesoare şi pe care China nu o recunoaşte ca republică independentă, considerând-o mereu teritoriu propriu.

Peking este un oraş izolat: interdicţie completă de intrare sau ieşire, inclusiv pentru chinezi; capitala, centrele puterii trebuie să fie protejate pentru a evita cât mai bine răspândirea Covid şi a variantelor sale, fiind ţinute sub strictă observare şi izolare.

Propaganda chineză continuă să alimenteze opinia publică cu mesajul că virusul este adus de către străini: dar care e situaţia reală cu numărul contagierilor în China? Cele descrise până acum sunt obligaţii născute dintr-o strategie comercială şi politică cinică sau sunt evidenţa unei situaţii sanitare care a scăpat de sub control? Am citit cu toţii că vaccinurile chinezeşti aveau o eficienţă redusă chiar şi pentru variantele anterioare în comparaţie cu Pfizer sau Moderna, iar această informaţie a fost verificată pe propria piele de către un investitor care are în Serbia o fabrică cu mii de angajaţi a constatat că persoanele inoculate cu vaccinul chinezesc au procente mai mari de îmbolnăvire, simptome şi spitalizare mai lungă decât cei trataţi cu vaccinurile occidentale: poate că epidemia încă afectează grav China?

Un singur lucru e sigur: fără China nu se face aproape nimic în lume. Puţine sectoare planifică o reîntoarcere completă în Europa sau în alte locuri de pe planetă, sumedenie de produse au sute şi mii de componente dependente de furnizarea de materii prime ori chiar sunt asamblate şi produse exclusiv în China.

Haideţi să vedem criza din industria auto, blocată de furnizarea componentelor provenind din China, chiar dacă nu este doar o problemă de logistică, la rândul său grav afectată: costul pentru un container adus pe mare din China a urcat de la 1.500 – 2.000 dolari înainte de covid la 16 – 18.000 dolari, iar timpul de aşteptare a crescut semnificativ, ca şi cozile din principalele porturi chineze datorită lipsei de personal datorită îmbolnăvirilor de covid sau carantinei domiciliare. Un utilizator al cărui leasing auto se termină la sfârşitul lui ianuarie a fost contactat de către concesionarul său care i-a explicat că, dacă doreşte un automobil nou, fără “accesorii speciale” timpul de aşteptare este de 6 luni. În schimb, dacă doreşte scaune încălzite, acţionate electric, piele alcantara etc, timpul de aşteptare este de circa un an.

Inclusiv distribuţia de produse de larg consum suferă: rafturile americane erau goale pe jumătate pentru Halloween, fenomen care, probabil, se va petrece şi pentru cumpărăturile de Crăciun. Inclusiv în oraşele italiene, comercianţii de jucării se plâng pentru prima dată de dificultăţile de a găsi produse. Inclusiv simplele articole pentru hobby sau bricolaj încep să nu se mai găsească.

Noi umbre chinezeşti avansează ameninţătoare peste schimburile comerciale mondiale. Este devreme să spunem dacă aceasta este o formă de reală strategie geopolitică şi nu doar economică, sau dacă ascund cu adevărat o serie de dificultăţi sanitare interne. Între timp, lumea rămâne într-o stresantă aşteptare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp