Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Testul” cămășii călcate. Cum să nu lași diferențele de viziune să îți distrugă viața de cuplu

Bărbat călcând

Foto: Guliver Getty Images

Dacă ați avut impresia în discuțiile cu partenerul de cuplu că vorbiți limbi diferite, acest articol este pentru voi.

Într-o seară, curând după ce se mutaseră împreună, El a ajuns mai târziu acasă și o rugase de pe drum pe Ea să îi calce o cămașă pentru mâine. Când a ajuns acasă, ea tocmai călca. 

El: “Ah, îți mulțumesc! Știi că de obicei le calc, dar mâine trebuie să plec dimineață.” 

Ea, zâmbind: “E ok, data viitoare îți las rochia care se calcă greu.”

El: “Dar de ce o ții așa? Calci pe o parte și strici alta. Stai să-ți arăt... ”

Ea: “Aha… Mie îmi e mai simplu cum fac eu...”

El: “Dar îți ia mult mai mult timp!” 

Câteva scenarii posibile legate de urmarea aceste discuții:

  • începe o discuție care escaladează pentru că fiecare își apără punctul de vedere, încercând să-l convingă pe celălalt de varianta sa
  • El își vede de pregătirea pentru o nouă zi lungă, mulțumindu-i Ei
  • El se supără pentru că în loc ca el să aprecieze gestul ei, primește critică

De ce sunt atâtea abordări/scenarii când vine vorba de un lucru simplu: călcatul unei cămăși?

În pregătirea unui workshop de limbaj nonverbal în cadrul cuplului, citeam despre diferențele culturale din punct de vedere geografic. Cum același gest poate însemna lucruri total diferite în diferite țări. Extinzând ideea, dacă familia în care am crescut este “țara” noastră din punct de vedere al semnificațiilor și obiceiurilor? Ne raportăm la “ceilalți” ca făcând parte din aceeași cultură. Oare așa este?

Sunt două aspecte care ne împiedică inițial să înțelegem ce se întâmplă: 

  • distorsiunea cognitivă - modalitate a minții umane de a ne confirma o părere pe care deja o avem
  • tendința de a ne considera punct de referință - cum fac eu este corect/bine. 

Dacă presupunem că cei doi parteneri ai unui cuplu manifestă aceste două tendințe, discuțiile dintre ei vor fi interminabile și fără soluție.

Ne scapă de cele mai multe ori faptul că partenerul de cuplu sau de discuție este un alt om, cu valori, credințe, principii proprii. Chiar dacă la nivel rațional suntem conștienți de acest lucru, în mijlocul evenimentelor, tendința de a avea dreptate și a ne confirma o părere preia controlul. 

Dacă ne-am raporta la partenerul de cuplu sau căsnicie ca făcând parte dintr-o altă cultură, cele două tendințe ar fi înlocuite de o curiozitate care să ne ajute să descoperim omul de lângă noi, de a înțelege limba pe care o vorbește pentru a ne apropia mai mult. Amintește-ți de ultima vacanță în străinătate și cum aflai cu încântare despre obiceiurile locului, semnificațiile culturii pe care o descopereai. 

Mentalitatea din timpul vacanței, de obicei, este aceea de a afla lucruri noi și diferite. Cu cât mai diferite, cu atât mai mare încântarea. Ce s-ar întâmpla dacă ai aplica această mentalitate și în relația de cuplu? Avem această tendință la începutul relației pentru că încercăm să îl cunoaștem pe celălalt, însă dispare pe măsură ce înaintăm în relație.  

Ne dorim ca partenerul nostru să îndeplinească toate criteriile și dorințele noastre. Să fie perfect, pentru că lângă cineva perfect (cum ne credem noi), numai un perfect poate sta. Și pentru că ȘI el este perfect, ne așteptăm să facă, să spună și să vadă lucrurile cum le vedem noi. Să aibă aceleași valori, criterii, reguli după care să își ghideze viața. 

Fiecare dintre noi crede că deține adevărul, soluția cea mai bună. În exemplul de mai sus, el a crescut într-o familie care punea preț pe criteriul timp/eficiență, ea provine dintr-o familie care prețuia comfortul. Cine are dreptate? Care este soluția câștigătoare în acest caz?

Au două opțiuni de la care pot porni: să continue să creadă că familia/cultura lor este cea “corectă” și să încerce să-l corecteze pe celălalt sau să accepte diferența de criterii și importanța pe care fiecare dintre ei o pune pe un criteriu sau altul. 

Putem alege să ne bucurăm de diversitate sau să creăm o lume în care doar ce vrea unul dintre noi contează și este singura cale.

Fiecare are această alegere de făcut. Zi de zi. Pentru tine ce contează: să ai dreptate sau să te înțelegi cu cel de lângă tine?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Oli check icon
    Pentru prestațiile mele beletristice am fost răsplătit săptămăna trecută de o prietenă apropiată. A considerat că merită încurajat dezmățul meu prozaic și mi-a trimis cu toată generozitatea un pachetel cu un conținut tare interesant.

    Printre chestiile din cutie, în afară de produse aproape exclusiv de uz feminin, am găsit o mașină …, nu, nu un automobil, … o mașină de călcat. De ce-am exclus obiectul ăsta din lista de lucruri exclusiv feminine? Păăăi, nevastă-mea nu prea calcă, de-aia. O fi ea Wonder Woman, puternică, complexă și independentă, dar asta cu trecutul fierului ăla încins peste hainele noastre mototolite de mașina de spălat nu-i una din îndeletnicirile ei preferate. Oricum nu cred că amazoanele își călcau armura, scutul sau paloșul să fie “trendy” pe câmpul de luptă. Și plus că știu destui barbați, prieteni de-ai noștri, care evoluează la masa de călcat cu grația unei gimnaste la olimpiadă. Mă rog, fără să discriminez pe nimeni, pot să trec în dreptul fierului de călcat că-i un bun de uz comun. Ca să-l alimentezi la priză, să-l umpli cu apă distilată și să-l faci du-te vino peste haine rămane doar o chestiune de opțiune personală.

    Nici eu, Iron Man de mahala bucureșteană, spre deosebire de cel din paginile benzilor desenate, nu-s cel mai priceput meșter din lume. Mă refer la faptul că-mi strivesc degetele cu ciocanul când încerc să-l folosesc. În tentativa mea de a monta o oglindă am forat cu bormașina în peretele din hol până am pătruns în camera copilului. Pe principiul ascunderii gunoiului sub preș, am acoperit gaura din tencuială cu un sticker albinuță. Perfect. Toată lumea-i fericită. Nevastă-mea nu știe nimic (află acum), eu am scăpat (temporar) de papară, Emma învață insectele. Așa că-mi pot folosi nepriceperea sinceră și naturală drept alibi și la neutilizarea mașinii de calcăt.

    Pe cale de consecință, maldărul de haine din secțiunea dulapului dedicată rufelor ce necesită călcare este invariabil unul uriaș. Deschidem ușa cu mare grijă, altfel podeaua se umple instantaneu de camași, tricouri și alte bulendre mototolite, toate îndesate cu umărul în șifonier. Ne trezim în diminețile de serviciu că avem de ales între o pereche de pantaloni scurți și una de trening, în ajunul vreunui eveniment că nu ne găsim rochia sau cravata, intrăm în panică, țipam unul la altul și ne ironizăm reciproc deprinderile casnice. Tricourile cu Captain America și cel cu Darth Vader nu ne pot ajuta în momentele alea.



    Nimeni nu-i perfect. Din contră, coloana cu defecte a excelului vieții fiecaruia dintre noi s-ar întinde pe multe pagini. Secretul unei relații, indiferent de natura ei, este să înveți să trăiești cu ele. Ale tale și ale partenerului. Dacă tot ziceam de Darth Vader, fiecare dintre noi avem o parte întunecată. Marea artă constă în gestionarea ei cu finețe și înțelepciune. E un echilibru tare precar pe care dacă reușești să-l menții măcar în momentele semnificative s-ar putea să nu ajungi la azilul de nebuni.

    Dacă poți pune seara capul liniștit pe pernă știind că prin ceea ce ai făcut în ziua ce-a trecut n-ai depașit zona gri a moralității, acolo unde acționăm cu toții fie că ne place sau nu, înseamnă că a fost o zi bună. Înseamnă că te simți confortabil în pielea ta și nu ai nevoie să epatezi ca să-ți arați statutul social sau profesional. Ești ceea ce faci, ce transmiți către ceilalti. Cel mai probabil, la ce dai drumul către lume ți se va întoarce într-o forma sau alta. Măcar asta să ne spunem dacă simpla faptă bună făcută pentru cel de lânga tine nu ne este de ajuns pentru liniștea sufletului.
    • Like 0
  • Ea, zâmbind: “E ok, data viitoare îți las rochia care se calcă greu.”
    Asa poate raspunde doar o femeie acra care i se pare o tragedie ca barbatul a rugat-o sa-i calce o camasa.
    • Like 0
  • Cel de langa tine trebuie să ințeleagă că ai dreptate.
    • Like 0
  • Dar de ce trebuie să alegem, nu putem să ne întîlnim la mijloc și să avem amîndoi dreptate? ;)
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult