Foto: captura Facebook Angela Dumitrescu
„Vă admir trăirea cu care susțineți fiecare oră. Adesea am fiori pe șira spinării când vă văd atât de aprinsă în subiect. Vă admir ritmul accelerat și clar al discursului, care este amețitor în cel mai bun sens”. Fragmentul face parte dintr-o scrisoare anonimă primită de o profesoară de istorie de la un colegiu din Timișoara. Biletul scris impecabil de mână, lăsat în cutia cu mesaje de Valentine's Day, a impresionat-o profund pe profesoara care l-a postat pe contul său de Facebook.
„Astăzi am primit această scrisoare... și am trăit cel mai emoționant moment din cariera mea de 26 de ani de când lucrez cu elevii.. citind-o în cancelarie... într-o pauză. Sunt, de obicei, cerebrală și autocritică și nu mi-am imaginat că un elev/elevă ar considera că orele mele de istorie sunt „fascinante"... Recunosc că doar atmosfera de la orele mele, acolo, în clasă, mă face să rămân într-un sistem care nu recompensează prea mult munca și valoarea.... Și este o profesie de vocație care te consumă, dar concomitent „te încarcă". E un paradox, dar așa simt eu. Și mai recunosc că subestimez des...puterea cuvintelor. Scrisoarea este anonimă și a fost pusă în cutia cu scrisori/mesaje de Valentine's day a Consiliului elevilor - o inițiativă care a creat o mare efervescență astăzi în scoală,... A fost o surpriză uriașă să văd că...am și eu una.. mulțumesc, dragă elevule/dragă elevă, pentru că am șansa să lucrez cu tine și pentru că mă lasi să te inspir, căci în fiecare zi, inspirația mea sunteți voi, elevii mei”, a scris recent pe Facebook profesoara de istorie Angela Dumitrescu, destinatara scrisorii.
Într-o intervenție prin telefon la Digi24, profesoara a mărturisit că a fost emoționată „până la lacrimi” în momentul în care a primit biletul și că nu s-a gândit niciodată că un elev ar putea fi „fascinat” de orele sale de curs.
„Bănuiesc cine a scris-o, prin eliminare, datorită modului în care e scris textul, scrisul e extrem de caligrafic și frumos. Bănuiesc că e o elevă, nu un elev, de la secția învățători - educatoare, de la liceul unde predau. Cred că este o elevă de liceu și cred că intenționat a scris la genul masculin, ca să rămână anonimă și de aceea nu doresc să merg cu identificarea mai departe, deși aș putea”, a spus profesoara la Digi24.
Foto: Facebook Angela Dumitrescu
Emoționanta scrisoare o păstrează într-o cutie specială cu mici amintiri – felicitări de 8 Martie sau cu ocazia unor sărbători - de la generațiile sale de elevi. „Din când în când, mă uit pe ele. Ai un sentiment că nu muncești degeaba, faptul că ajungi la sufletul acestor copii este cred cel mai extraordinar moment din cariera noastră și din ceea ce facem zi de zi la școală”, a mărturisit ea emoționată.
Întrebată cum reușește să îi facă pe copii să le placă orele de istorie, profesoara a spus că de fiecare dată le vorbește copiilor ca unor prieteni, nu neapărat ca unor elevi, ci ca unor mici învățăcei ce doresc să afle mai multe despre istorie. „Încerc să fiu conectată la realitatea lor, încerc să gândesc lecții niciodată seci și doar cu informație științifică, încerc să folosesc tehnica de azi, pentru că e importantă. Am în fiecare lecție un moment de maximum 5 minute de video, cu documentar istoric, le fac recomandări de filme artistice istorice. Elevii sunt foarte conectați la oră dacă simt că istoria nu este doar o materie seacă și că nu vorbește doar despre ceva din trecut, ci are relevanță și pentru viața lor de azi”, a încheiat profesoara Angela Dumitrescu.
Conținutul integral al scrisorii:
„Dragă doamnă Dumitrescu,
Sau stimată? Nu... Această scrisoare este pentru cineva drag. Rândurile următoare sunt scrise cu sinceritate de către un elev ce nu iubește istoria, ci matematica, numerele și punctele ce trebuie marcate la coș. Cu toate acestea, orele dumneavoastră mă fascinează. În „vasta” mea experiență de elev, am mai întâlnit un singur profesor atât de pasionat de predare și de materia lui. Mă tem că dacă îi voi dezvălui numele, acesta vă va conduce la mine și aș vrea să fiu anonim. Însă vreau să știți că dânsul mi-a deschis ochii spre o latură a lumii și mai ales a sistemului de învățământ pe care nu mi-aș fi imaginat-o niciodată. El este modelul meu și cel care m-a făcut să realizez că sunt o persoană cu ambiție, cu capacități rafinate și idealuri în viață.
Orele dumneavoastră de istorie mă teleportează înapoi în fața dragului meu profesor și vă mulțumesc pentru asta. Totuși, nu acesta este motivul pentru care vă admir. Vă admir trăirea cu care susțineți fiecare oră. Adesea am fiori pe șira spinării când vă văd atât de aprinsă în subiect. Vă admir ritmul accelerat și clar al discursului, care este amețitor în cel mai bun sens. Vă admir stilul de îmbrăcăminte elegant și subtilele accesorii tradiționale. Sunteți o profesoară de-a dreptul fascinantă și sper că nu vă veți pierde flacăra din privire, răbdarea pentru noi sau pofta de viață. Dacă vă simțiți sleită de puteri, amintiți-vă de această persoană, ce a scris aceste rânduri. Mă rog ca toate eforturile dumneavoastră să fie răsplătite și vă mulțumesc încă o dată că faceți școala o sursă de inspirație pentru noi, omuleții în formare.
Sper că în această zi să vă simțiți mai iubită ca întotdeauna.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
M-a învățat multe lucruri necesare în viață, mai puțin unul: matematică.
Știu ce replică o să-mi dați: era o profesoară-spectacol, dar ca dascăl era zero. Nu-i adevărat! Lista cu olimpiade sau concursuri pe care o avea ar fi umplut un stadion. Deci era o profesoară bună. Atunci de ce nu i-a făcut pe cei de rând să înțeleagă matematica?
Dar avem oameni de rând care pot face, pe loc, operații complexe (logaritmi, exerciții cu matrice etc.)? Dacă facem un sondaj ad-hoc, în stradă, cu o ecuație complexă, dar din programa școlară, ce procent obținem?
Nu-mi spuneți că 90% din populație se plimbă prin parc și dezleagă în minte logaritmi sau alte năzdrăvănii matematice! Dovadă că sistemele de educație performante consideră acest tip de matematică VOCAȚIONAL, și de regulă e mutată pe un modul opțional, dedicat celor talentați la matematică.
Noi avem o programă școlară modelată după principii sovietice. Politehnizarea - principiul sovietic al hiper-calificării în orice domeniu. Toți cetățenii trebuie să știe logaritmi, mărșăluind ordonat sub steagul Partidului Comunist.
Ok, la istorie merge să faci lecții minunate, că istoria e o poveste. Dar matematica nu. Există sisteme de educație - capitaliștii putrezi le au - în care matematica a fost înlocuită cu educație matematică (niște baze ale matematicii, o istorie a matematicii, matematică povestită, matematică distractivă etc..). Și cine vrea matematica propriu-zisă, are la dispoziție un modul separat.
La noi nu. La noi se merge ordonat. Noi avem o Armată Roșie a Matematicii. Carne de tun: scapă cine poate. Dacă îți descoperi vocația, e bine. Dacă nu, îngrași câmpurile celor căzuți. Câmpurile de război ale matematicii. Ți se dă pușca logaritmilor și tragi cu ea. Altfel e vai de tine!
N-are legătură cu profesorii. Nu profesorii fac programele. Ei doar le predau. Nu e ca în afară, unde profesorul își face singur programa (în funcție de niște linii-ghid, evident). Noi venim din comunism, ăia au stat în democrație. Știu ce înseamnă liberul arbitru. Noi nu.
=====================================
RECOMANDARE> Pedagogica, blog dedicat educației
https://pedagogicamagazin.blogspot.com/