Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Vine noaptea. Și noaptea e lungă…” Poveste dintr-o seară în care pregăteam camera pentru chiriașii Airbnb

Fereastră luminată

Foto: Getty Images

Noaptea de sâmbătă e cea mai lungă. Sau cel puțin așa era pe vremuri. Acum activitățile casnice au câștigat teren; odată cu vârsta, odată cu virusul. Așa că împreună cu prietena, am decis să ieșim.

Până la Mega Image să cumpărăm cosmetice pentru chiriașul Airbnb care urma să vină a doua zi.

E frig. Dar știam asta, așa că m-am îmbrăcat cu haine de schi să fac pârtie prin vântul tăios. Am ajuns în fața supermarketului de la „Eva” iar Alina, Eva personală, îmi șoptește din privire să le luăm de mâncare oamenilor care se adăpostesc sub plăpumi îmbâcsite pe băncile din față. În magazin e lumină ca și cum nu va mai fi lumină niciodată și e un moment bun să o vedem pe toată. Dezorientat de capitalism, îmi revin rapid și mergem spre raionul de cosmetice. Trecem prin variantele „buget” și decidem că, dacă e să oferim condiții premium, ar putea să se reflecte și în detalii. Alegem câteva produse care arată bine și ne supraumplem mâinile pentru că nu am luat coș și așa e în viață. Mă trezește bufnitura unui gel de duș care lovește podeaua și face patinoar. Privesc în brațe, sunt minus un gel. Primul instinct este să scap de el cu vârful piciorului sub raft, însă oftez și aleg să fac ce trebuie. 

Merg mai departe cu podeaua murdară și conștiința curată. Renunțăm să cumpărăm apă pentru chiriaș pentru că apa din partea casei nu e așa apreciată pe cât te-ai aștepta, și de asta încercăm să îl impresionăm cu lucruri chimice. La casă totul se termină cu bine, în timp ce vânzătoarea anunță prin interfon cu emoție în glas că undeva se află un recipient spart care a fost plătit. Ușile glisează și suntem afară unde e întuneric, frig și realitate. Și am uitat să luam de mâncare oamenilor de pe bănci. Ea intră, eu rămân cu plasele și privesc bulevardul. Magheru și Lido arată în aerul clar de iarnă ca un mic Paris. Mă gândesc că mi-ar plăcea să îl percep mai des așa. Coada ochiului fuge la oamenii străzii și întrerupe poezia din cap. Sunt doi pe două bănci. Îi desparte o a treia și dacă era nevoie, îi distanțează și mai mult social. Unul stă cu mâinile în buzunarele unei pufoaice din care iese buretele, celălalt stă nemișcat sub plapumă, sub cerul liber.

Alina iese din lumină cu două plase. Mâini în buzunare primește una rânjind, în timp ce al doilea se trezește surprins. Cu ochii lucizi caută prin plasă și ne întreabă dacă i-am luat și apă. Se învelește până la gât apoi continuă: „Vine noaptea. Și noaptea e lungă”.

Cuvintele au lovit ca un gong apoi s-a făcut liniște. Nu știu cât a durat liniștea, dar am intrat și am luat apă. Mâini în buzunare a refuzat rânjind, celălalt s-a ridicat în fund văzând cele două sticle de doi litri. Am plecat spre casă cu ecoul cuvintelor care refuzau să iasă din cap și cu plasele care îmi tăiau mâinile pentru că uitasem să îmi iau mănuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult

Ciolacu și Grindeanu

PSD-ul refuză să mai fie progresist. A fost destul progres acolo ca să vină și timpul unei stagnări binemeritate, nu? Nu se poate nici cu progresul constant! Iar rezultate au tot fost și au culminat în vremea lui Ciolacu, când PSD-ul chiar a progresat serios și a reușit să vâre cel mai adânc ghearele în fondul de rezervă, oferind o imagine clară și definitorie a ceea ce poate însemna o guvernare pesedistă determinată. Foto: George Călin/Inquam Photos

Citește mai mult