Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

100 de ani de „evoluție”: Take Ionescu, Nicolae Iorga, Ionel Brătianu... Viorica Dăncilă

Viorica Dancila -  centenar

 (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Înaintea primului război mondial, România era mică şi oarecum neînsemnată. Populaţia număra puţin sub 8 milioane de locuitori, mulţi fără un ideal bine conturat.

Sistemul politic de atunci era însă mult înaintea vremurilor sale, datorită unor personalităţi vizionare, care au ştiut cum să imprime nevoia subconştientă de progres şi transformare unei populaţii explicabil mediocre. Take Ionescu, Nicolae Iorga, Ionel Brătianu sunt doar 3 dintre idealiştii unităţii naţionale. Take Ionescu, avocat şi prim ministru al României, studiază în Franţa unde absolvă Facultatea de Drept a Universităţii din Paris, obţine titlul de doctor în drept cu menţiunea „magna cum laudae”.

Nicolae Iorga, considerat unul dintre cei mai mari istorici ai României, a absolvit Universitatea din Iaşi într-un singur an, cu diploma „magna cum laudae”, apoi şi-a continuat studiile la Paris, Berlin şi Leipzig obţinând doctoratul la numai 23 de ani. Ionel Brătianu, om politic desăvârşit, a jucat un rol de prima importanţă în Marea Unire de la 1918. A fost conducătorul delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Versailles.

Abilităţile acestora, dar şi ale altora, de făurire a unor noi generaţii de patrioţi au adus o contribuţie importantă la plămădirea unei noi conştiinţe naţionale și au reuşit să coaguleze populaţia în jurul unor valori.

Participarea României la războiul de întregire a fost una totală, soldată cu moartea a peste 535.000 de români - copii, taţi, fraţi şi surori. Ei, prin jertfa lor, au dat un nou sens acestei naţiuni şi au murit cu dorinţa de a lăsa urmaşilor o ţară înfloritoare, bogată şi puternică, o țară cu care să se mândrească. Sacrificiului lor de credinţă trebuie comemorat amindindu-ne de iubirea desăvârşită de care au dat dovadă, căci fără jerta lor nu ar fi existat România, ci doar nişte indivizi fără istorie.

Munţii Carpaţi nu mai erau o graniţă, ci deveneau coloana vertebrală a noii naţiuni. Martirii istoriei noastre au sperat că sacrificiul lor nu va fi în van.

Suntem în 2018. 100 de ani au trecut de la marile bătălii ale istoriei noastre. Unde suntem? O societate pe punctul de a face implozie, de a se prăbuşi sub greutatea luptelor interne, de a-şi pierde sensul şi busola. O democrație în derivă, pe punctul de a deveni irelevantă şi fără însemnătate mai ales pentru cetaţenii ei care fug care încotro.

Ce ar putea să „citească” din trecut cei de azi? Românii ar putea să reînveţe să-şi iubească ţara, să aibă încredere că doar împreună şi uniţi vor izbândi. Cu toate că politica actuala este dispreţuitoare, trebuie să înveţe să fie în primul rând responsabili pentru generaţiile următoare, aşa cum şi cei de la 1918 au fost pentru noi.

Ar mai putea să-și iubească simbolurile, istorice sau prezente, să le respecte, să le urmeze, iar ele să ne ajute pe toți să evoluăm.

Apoi ar putea să învețe să nu le fie ruşine de implicare civică. Să-şi ducă cu stoicism misiunea de modele pentru cei care nu ştiu în ce direcţie să o apuce.

Suntem în 2018. Societatea românească a ajuns la o suprasaturaţie de ură, calea dialogului a fost înlocuită de mistificarea cu program. Minciuna repetată obsesiv a luat locul adevărului, manipularea a luat loc bunei credinţe.

Suntem în 2018. România este condusă de politicieni care nu-şi respectă jurământul de credinţă făcut acestei ţări, acela de a respecta şi nu de a amputa legile ţării, să respecte Constituţia şi nu să o interpreteze după bunul plac, să apere democraţia, nu sa o îngroape, să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, nu să le îngrădească şi mai ales, mai ales să respecte unitatea poporului nu să îl dezbine.

Winston Churchill spunea că destinul omului nu poate fi măsurat de beneficiile materiale. Mai presus de acestea stau cinstea şi datoria pe care o avem faţă de înaintaşii noştri. Cetăţenii trebuie să aibă curajul de a spune „Există un preţ pe care nu suntem dispuşi să îl plătim, există un punct peste care nu trebuie să treceţi". 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eminescu si Caragiale despre politicieni vremurilor lor:
    1. Eminescu: "Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?"
    2. Caragiale: "A cazut un guvern si a venit altul, indata, toata administratia tarii, si cea de Stat, si cea de judet, si cea comunala — de la prefecti si secretari generali de ministere, pana la cel din urma agent de politie si pana la moasa de mahala — se inlocuieste,... pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafica. O clientela pleaca, alta vine; flamanzii trec la masa, satuii la penitenta. Si asta asa mereu si pe rand din trei în trei ani, ba si mai des uneori. Partidele politice, in intelesul european al cuvantului, adica intemeiate pe traditiune, pe interese vechi sau noi de clasa si prin urmare pe programe de principii si idei, nu exista în Romania."

    De ce nimic nu s-a schimbat fata de tarele politichiei romanesti semnalate de catre M. Eminescu su I.L.Caragiale ?!? Pentru ca am permis sa se 'introneze' meseria de 'ales' la nivel comunal, orasanesc, judetean si national. Referendumul national pe care trebuie sa-l declanseze presedintele trebuie sa aiba ca intrebare: " In scopul intariririi statului de drept sunteti de acord ca functiile elective si cel din administratia publica sa fie limitate la 2 mandate neconsecutive?"
    • Like 1
  • Ba fratilor, faceti si voi niste comparatii, ceva gen Eric Clapton versus manele, zau asa.
    • Like 0
  • Ba fratilor, faceti si voi niste comparatii, ceva gen Eric Clapton versus manele, zau asa.
    • Like 0
  • Ba fratilor, faceti si voi niste comparatii, ceva gen Eric Clapton versus manele, zau asa.
    • Like 0
  • Ba fratilor, faceti si voi niste comparatii, ceva gen Eric Clapton versus manele, zau asa.
    • Like 0
  • Trebuie să recunoaştem că duoamna veorica are o calitate care lipseşte tuturor celorlalţi de care pomeneşte distinsul autor.
    E din Videle
    • Like 1
  • Vina lui Dragnea de faptul că este creatorul acestei situații, este mai mică decât a milioane și milioane de români care acceptă această situație. Nu-i nimic de comentat mai mult atâta timp cât cei mai mulți dintre români sunt complici.
    • Like 1
  • Pe mulți dintre noi ne doare sufletul.. Ar fi extraordinar sa ne renaștem, acum, la 100 de ani, ca un popor mai bun și puternic într-adevăr!!!
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult