Foto: Inquam Photos. Imagine din timpul unui protest împotriva măsurilor de siguranță anti-Covid.
Sub presiunea stresului, a fricii și a anxietății, noi, oamenii, avem reacții dintre cele mai variate. Unii devin obedienți și respectă regulile cu maximă strictețe, alții manifestă un comportament haotic și dezorganizat, în timp ce mai există și o a treia categorie – reprezentată de către cei care sunt anesteziați emoțional și care se află în ceea ce psihologia numește „negare“; asta-i face să ignore regulile și restricțiile, deoarece ei neagă existența virusului și a pericolelor. Ceea ce ne arată că avem grade diferite de percepție a amenințării și a riscului.
În situații de pericol și amenințare, creierul emoțional preia controlul asupra noastră. Astfel judecata limpede și gândirea rațională ne sunt afectate, iar comportamentele în care ne implicăm par a fi lipsite de sens și greu de înțeles pentru ceilalți oameni. Ființa umană înainte de toate simte, abia ulterior acționează și gândește (între acțiune și gândire, ordinea variază).
La nivelul creierului mamiferelor, supraviețuirea este un mecanism biologic extrem de rapid. Adesea, încercăm să facem față incertitudinii și necunoscutului prin respingerea realității și a informațiilor faptice, fără să fim cu adevărat conștienți de motivele pentru care facem ceea ce facem. Iar în ultimele luni, nivelul de incertitudine a atins cote extrem de crescute.
Nivelul de încredere al românilor (în relații și autorități) este extrem de scăzut. Iar acest fapt se oglindește în modul în care punem în aplicare ceea ce ne recomandă specialiștii și oamenii aflați la putere. Mulți dintre noi se tem de fățărnicia celor care ne guvernează, mai mult decât de puterea distructivă a virusurilor.
Lipsa de empatie se manifestă cel mai vizibil în modul în care ne îngrijim atât de propria sănătate, cât și de a celor care trăiesc alături de noi. Empatia presupune să fii atent la propriile emoții și la ale celor din jur și să acționezi, chiar dacă este greu, în așa fel încât să cauți să prețuiești sănătatea (personală și a celorlalți) și siguranța interpersonală.
Este mai la îndemâna minții noastre să credem că dușmanul este o altă ființă umană. Asta, în loc să facem față realității și să acceptăm că avem de luptat cu un inamic invizibil, care ne poate ataca din orice parte, dacă nu suntem precauți și nu ne unim forțele.
Ignorarea realității și minimalizarea pericolelor reprezentate de COVID -19 ne poate da un sentiment de control și o oarecare stare de normalitate. Este mai simplu să muncești și să dormi convins că totul se află sub control, decât să accepți că, în fapt, cu excepția propriului comportament, nimic nu este cu adevărat sub controlul nostru.
Dacă ceva nu este vizibil și palpabil, pentru mulți dintre noi acel „ceva“ nu există. Omul modern s-a obișnuit atât de mult cu concretul, încât se simte extrem de fragil când ceva nu are o formă evidentă și preferă poziția struțului (mulțumit că a băgat capul în nisip), decât tolerarea vulnerabilității specific umane.
Unii dintre adulții care în copilărie au fost abuzați și maltratați își dezvoltă un mecanism de apărare denumit opoziționism. Prin acest mecanism, sfidează autoritatea, indiferent de mesajele sau recomandările care vin din partea autorităților și instituțiilor publice.
Lipsa inteligenței relaționale ne face să credem că existăm precum niște insule singulare. Că suferința celorlalți nu ne afectează și pe noi, că dispunem de un nivel crescut de autonomie și independență, fără să fim vulnerabili și să depindem unii de ceilalți.
Pentru sufletele noastre zbuciumate și strivite, este mai familiar să luptăm unii cu ceilalți, decât să cooperăm. În acest fel, refuzăm să ridicăm un zid de protecție, prin care noul virus să nu invadeze și mai mult umanitatea.
Unii dintre noi au învățat că puterea este unilaterală și că circulă doar de sus în jos. Iar asta ne face să fim mereu cu garda sus, fără să realizăm că puterea este bidirecțională și că stă și în capacitatea noastră să-i împiedicăm pe guvernanți să ia decizii care ar putea fi doar în favoarea lor.
Dacă noi am trecut prin școală și mai ales prin facultate cu copiuțe și plagiat, în subconștient nu dăm doi bani pe bagajul academic. În plan conștient, credem că la fel au făcut toți ceilalți. De aceea știința este atât de des pusă la îndoială. Și tocmai de aceea pare mai accesibil să credem în știrile false și în teoriile conspiraționiste.
Dacă în școală am fi învățat teoria cu o mai mare aplicabilitate practică, ne-ar fi fost mai ușor să discernem între gândurile și fricile raționale și cele iraționale. Nu e util să fii obligat să reproduci de-a fir a păr ceea ce gândesc alții. Iar accentul trebuie pus nu doar pe „materiile privilegiate“, ci și pe cele de supraviețuire și dezvoltare (biologie, psihologie, fizică, chimie). Acum, puteam avea o perspectivă mai științifică asupra vieții, fără să mai fim tentați a crede că, dacă ceva nu este ușor de înțeles și nu are imediat sens, înseamnă că-i o prostie sau că nu există.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E la moda acum sa bagam "conspirationistii" in aceeasi oala, ceea ce nu e cazul. Sunt conspirationisti cu un IQ de vreo 75, dar si foarte inteligenti si instruiti si care cauta explicatii la lumea din jurul lor si incearca modele explicative "conspirationiste". O analiza curajoasa a fenomenului ar fi interesanta, chiar utila.
2.Ce inseamna si a insemnat "Empatia",pt. CCR - autorul moral al celor peste 1500 externati la cerere in baza Deciziei CCR,care au ajuns in familiile lor fiind pericol pt.sanatatea membrilor,apoi peste 30.000 carantinati au decolat pe plaiurile patriei,tot datorita EMPATIEI CCR.
De altfel exista si acea deosebire intre riscul util si riscul inutil:
- a merge cu masina e un risc util (chiar daca esti expus accidentelor, totusi rata nu asa de mare a accidentelor, merita fata de avantajele oferite de transport, eficenta etc)
- a merge cu viteza mare este un risc inutil (e clar ca riscul accidentelor creste destul de mult, mult mai mult decat atunci cand mergi cu viteza medie sa spunem)
La fel oarecum si cu argumentele oamenilor din "deep society" - este un risc sa mergi la lucru, sa intri chiar in contact cu unii (in special cei din departamente de vanzari, livrari etc) dar... e un risc util.
A merge si a face intentionat petreceri cu multa lume, fara precautii (masca etc)... devine deja un risc inutil si chiar o sfidare la adresa celorlalti!
Au rămas spitale non-covid. Urgențele au fost oricum duse unde trebuie, medicii de familie au lucrat și e normal să fi informat pacienții unde se pot adresa. Nu știu cât a fost lipsă de informare și comunicare și câtă...propagandă. Nici sistemul de sănătate nu-i menajant cu pacientul, punerea lui pe drumuri e regula. Una foarte proastă.
La români se adaugă nesimțirea neaoșă, plus faptul că nu avem nici o educație în a deosebi știrile corecte de fake. Punem botul la orice teorie abracadabrantă formulată cu aplomb și forță de convingere. Dacă sună convingător, aia e. Am mai auzit-o de 10 ori, nu ne-o mai scoate nimeni nici cu cleștele din cap. Iar informarea n-a fost din cea mai corectă, științifică și împarțială, departe de asta, talk-show-uri interminabile, bla-bla, fake-uri anteniste, etc.
Dar cea mai catastrofală este campania electorală mascată pentru alte partide decât cel de guvernare, amestecul politicului în gestionarea pandemiei. Catastrofal, fiindcă postacii respectivi știu că n-au dreptate însă îi dau înainte cu libertatea și dictatura și cum ne-a închis Iohannis în case, etc iar unii chiar o cred. Plus psd care, mirosind trendul, se dă drept apărător a libertății și vai, economiei, de care până acum i-a durut in spate. CCR care declară neconstituționale SINGURELE măsuri eficiente la români, care au contribuit la stăvilirea primului val. Fără îl avem deja pe-al doilea.
Primul val nu e atât de mare pentru că oamenilor le-a fost frică. A urmat relaxarea şi pe urmă valul cel mare.
Aşa că istoria dă lecţii. Pentru cine are urechi de auzit.