Foto: Raul O. / Alamy / Alamy / Profimedia
2020 nu a fost un an chiar atât de rău pentru cei mai mulți dintre noi. Da, au fost provocări, am avut și încă avem o criză sanitară, care a produs o criză economică, însă mare parte dintre noi nu au avut de suferit. Da, au fost restricțiile de circulație, provocări economice, însă după ce tragem linie, această criză este mai ușoară decât cea din 2009, pentru noi.
Cei care au plecat dintre noi, suntem cu gândul la aceștia. Gunoiul acesta de coronavirus i-a luat dintre noi. Ne rugăm pentru ei și plecăm capul în memoria lor. Ei avut de suferit. Am pierdut părinți, bunici, colegi, prieteni. Au plecat dintre noi singuri. Ei au avut un an rău, nu noi. Pentru asta trebuie să ne pară rău, nu pentru că nu am putut merge să ne bem cafeaua în centru, la orele prânzului.
Trebuie să le mulțumim medicilor, familiilor lor, celor care lucrează în vânzări, distribuitorilor, tuturor celor ce au făcut posibil ca noi să ne plângem de milă în fața televizoarelor, în timp ce ne uităm la Netflix.
Însă pentru restul, cei care suntem aici, noi nu trebuie să ne plângem. 2020 a scos în față atât caracterele puternice, dar și plângăcioșii de serviciu, conspiraționiștii, covidioții, protestatarii anti-mască, „experții” în economie și participanții la demonstrații la care se făceau poze cu sparanghel.
Nu ai mai putut merge la club? Ghinion. Selfie-ul ți l-ai făcut pe balcon. Nu ai mai luat la pas magazinele pentru a alege cea mai bună ofertă la încălțăminte? Groaznic, noroc că există magazine online.
Nu ai mai putut merge la cinema? Grav, noroc că există servicii de televiziune online.
Corporatiști, voi ați fost „loviți” din plin. Grav. Mă înduioșez când văd câte lacrimi copiate parcă din Valea Plângerii sunt pe rețelele sociale. Ați aflat, astfel, mulți dintre voi, că gândiți ca în 1982, în timp ce tehnologia vă oferă posibilitatea de a participa la ședințe online, alături de colegi din lumea întreagă. Nu este minunat? Bine ați venit în mult hulitul 2020. Nu ar trebui să vă plângeți. Există Zoom, Skype, Microsoft Teams, o grămadă de opțiuni.
Personal, îmi lipsește participarea la conferințele la care mergeam în timpul liber. De fapt, îmi lipsesc discuțiile pe care le aveam cu prietenii, alături de temele abordate. Îmi lipsesc socializarea, relațiile de prietenie închegate. Însă aceste conferințe le-am realizat online. Și am făcut o grămadă. Și da, de abia aștept să ieșim din pandemie, să o luăm de la capăt. Îmi este dor de voi. Vom continua!
Această criză ne-a unit, nu trebuie să ne plângem. Criza a scos în evidență caracterele puternice, dar și smiorcăiții. Niciunul dintre noi nu ar trebui să hulim 2020. Cei care suntem aici ar trebui să mulțumim. Acest an, total atipic, ne-a învățat multe lecții, cum să fim mai buni, mai generoși, mai deschiși, ne-a reamintit că indiferent de nivelul la care suntem, trebuie să îmbrățișăm schimbarea, să devenim mai buni nu doar la lucrurile de zi cu zi, dar să avem viziune și nu în ultimul rând să ne reinventăm.
2020 a scos în față oportunități pentru fiecare dintre noi. Oportunități de carieră, oportunități pentru a învăța, pentru a ieși din paradigma prezentului gri. Fiecare milimetru, fiecare centimetru, fiecare metru, pentru care am luptat a reprezentat o oportunitate de a avansa. Atâta vreme cât singura susținere a venit din partea celui pe care îl vedem în oglindă, suntem responsabili doar în fața noastră, atât. Va trebui să mergem înainte și să colectăm atât de mulți centimetri încât nimic să nu ne mai poată atinge.
2020 ne-a pus pe toți la colț și am luat pumni, am fost puși la pământ. Ne-am retras în colț, am fost propriul nostru antrenor. Unii am ieșit tumefiați, am continuat, ne-am ridicat. Am căzut din nou, apoi ne-am ridicat. Nimic nu ne poate ține jos. În final, am ieșit învingători, pentru că ne-am ridicat de fiecare dată. Pentru asta, 2020, îți mulțumesc, nu credeam că pot face atât de multe lucruri, într-un timp atât de scurt.
La mulți ani tuturor, ridicați-vă, luptați pentru fiecare centimetru, învățați, fiți mai înțelepți, mai buni, mai deschiși, mergeți înainte! Eu, 2020, îți mulțumesc.
Un 2021 mai bun tuturor!
Articol publicat și pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
a) 16.000+ chiar au murit din cauza Covidului
b) 128.000+ cei care au suferit forme grave din cauza Covidului (aprox. 20% din cei 640.000+ infectați, după cum ne spun autoritățile)
c) zeci (sute?) de mii dintre cei care au stat în carantină
d) sutele de mii din HORECA care au lucrat doar pe apucate (dacă, au apucat!)
e) sutele de mii de medici și alte cadre sanitare implicate direct
f) milioanele de bolnavi cronic stânjeniți în accesul la tratament
g) milioanele de elevi dar și studenți privați de accesul la învățământ și de calitatea acestuia în pandemie
h) milioanele de rude, prieteni apropiați, aparținători ai celor de mai sus, afectați de suferințele celor dragi.
Având în vedere cele de mai sus îmi vine în minte întrebarea: de ce ai ține să spui în mod repetat (explicit, sau implicit) faptul că
„pentru cei mai m u l ț i”, n-a fost un an prea rău”?