3 filme de văzut după referendum

(Sursa foto: imdb.com)

Au trecut zilele de 6-7 octombrie 2018, zilele de referendum. S-a spus despre acest referendum că a fost unul al urii. Cum mi se pare corect politic acest termen şi consider că a fost un referendum al fobiilor sociale, aş vrea să scot în evidenţă câteva elemente din filmele pe care le-am văzut şi la care mă gândesc în aceste zile. Pe unele dintre ele le-am văzut în scopul de a-mi reîmprospăta memoria. Nu-mi propun să fac critică de film, ci să evidenţiez anumite aspecte pe care le consider relevante.

1. Hotel Rwanda

Acţiunea acestui film se bazează pe fapte reale, întâmplate în secolul trecut în Rwanda, o republică independentă de fostul imperiu colonial belgian. O plagă importantă a rămas, însă, de pe urma fostului imperiu: separarea, total aleatorie, a populaţiei în două categorii Hutu şi Tutsi. De pe urma acestei separări se iscă un război civil foarte sângeros între miliţiile Tutsi şi forţele guvernamentale Hutu. Un război bazat strict pe anihilarea persoanelor care aparţineau celeilalte comunităţi. Se remarcă Paul Rusesabagina, un Hutu căsătorit cu o Tutsi, care prin ocupaţia sa, administrator de hotel va caza mare parte din potenţialele victime ale războiului cu dificultăţile de rigoare şi cu mari dezamăgiri datorită incapacităţii de a salva mai mult.

2. Troia

Troia reprezintă ecranizarea epopeii lui Homer, Iliada. Plasată în Grecia Antică, cu o distribuţie foarte bună. Acţiunea începe în momentul în care Hector şi Paris se aflau, ca reprezentanţi ai regelui din Troia, în Sparta cu scopul de a obţine pacea cu Menelaus. La petrecerea de final care încununa reuşita păcii, Paris, un mare cuceritor, o convinge pe regina Elena, soţia lui Menelaus, să plece împreună cu el în Troia. Rănit şi umilit, Menelaus doreşte răzbunare şi în acest scop îl convinge pe Agamemnon, fratele său şi cuceritorul a mai multe regate ale Greciei, să i se alăture. Astfel războiul ajunge la porţile Troiei. Deşi un război între două regate puternice, filmul evidenţiază în mod special doi dintre conducătorii, remarcaţi prin vitejie - şi nobleţe, aş zice eu - celor două tabere: Hector, fratele lui Paris, fiul regelui Troiei şi Ahile un luptător legendar fiu al unei zeiţe şi al regelui mirmidonilor - în film se menţionează că ar fi fost cel mai mare luptător din lume. De altfel, primele întâlniri ale celor doi dovedesc prudenţă şi respect reciproc. Destinele fac ca într-una din bătălii Hector să-l omoare pe vărul lui Ahile, Patrocle. Durerea lui Ahile se transformă în dorinţă de revanşă, iar acest lucru îl va face să plece singur spre o cetate pregătită de asediu în scopul de a-l înfrunta pe Hector. Lupta lor se va solda cu moartea lui Hector, dar, mai important, cu umilirea acestuia, Ahile agăţând corpul neînsufleţit de carul său de luptă şi plimbându-l în faţa întregii cetăţi îndurerate de moartea conducătorului lor. Ulterior, Ahile pleacă înspre tabăra sa. Seara, în tabără duşmană unde se odihnea Ahile, vine Priam, regele din Troia, pentru a-l implora pe Ahile să-l lase pe Hector să fie înmormântat conform rangului. Deconspirarea lui Priam e o lecţie dură pentru Ahile, acesta sărutându-i mâna “celui căruia i-a omorât fiul”. De asemenea, un alt argument convingător pentru Ahile reprezintă faptul că Priam, deşi îndurerat, consideră că duşmanul său şi-a păstrat respectul. Peste durerea pricinuită de moartea lui Patrocle, se adaugă durerea conştientizării situaţiei, Ahile ieşind din cort plângând şi adresându-se către corpul lipsit de viaţă al fostului său adversar: “See you soon, my friend”.

3. 12 angry men

Un film clasic, făcut în anii 50. Pentru cei care nu se pot adapta la ecranizările de atunci, mai sunt 2 filme - pe care le ştiu eu - reluând aceeaşi idee unul în 1997 cu acelaşi nume şi o versiune rusească în regia lui Nikita Mikhalkov 12. Filmul prezintă dezbaterea a 12 juraţi, aleşi aleatoriu, despre condamnarea la moarte a unui copil de 18 ani despre care se spune că l-ar fi ucis pe tatăl său. Ajunşi în sala de dezbatere, cu o atitudine foarte relaxată în majoritatea lor, cei 12 convin să susţină un vot care va consfinţi decizia luată de judecător - menţionez că votul trebuie să fie unanim, fiind necesară în luarea unei decizii toate cele 12 voturi. Numărătoarea iniţială va dovedi că unul din cei 12 se împotriveşte. Argumentul lui îl consider senzaţional şi am să-l redau în engleză: “reasonable doubt”. Acest om susţine că nu poate să condamne la moarte un om fără a dezbate şi refuză din start etichetarea copilului de 18 ani ca fiind asasin. Dezbaterea ce va urma este superbă, o înşiruire de argumente, de background-uri sociale, de fobii şi de convingeri pe care fiecare jurat le aduce în discuţie. 

Am văzut zilele astea o luptă dezlănţuită, încrâncenată, între două tabere: “homofobi” şi “progresişti”. Ambele tabere au folosit toate metodele în această luptă, iar minciunile, argumentele scoase din context şi fricile exploatate au fost la rang înalt.

Nu ştiu şi, probabil, nici nu o să aflu vreodată dacă mă pot alinia unei tabere pentru că la fel de bine cum de la est vine un vânt rece care îmi intră în oase - despre care ştim în urma scandalului fake-news în care au fost implicate Facebook et co. sau din discursul prof. Dughin, ideologul lui Putin - şi de la vest vine un vânt cald, uşor sufocant, de inspiraţie neo-marxistă ar zice unii, uniformizant aş zice eu, susţinut chiar de canalele media puternice - las în acest scop aici o semi-dezbatere purtată pe Channel 4.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp