Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

A doua mare rușine a Justiției Române

Așa-zisul Raport al lui T. Toader, de fapt, o demascare, ca la ședințele PCR, poate fi făcut țăndări cu argumente de tehnică, legislație, deontologie și bun-simț de către orice jurist cu conștiință profesională. Ceea ce s-a și întâmplat.

Dar cred că este nevoie să facem abstracție de dna Kovesi și de dl Toader și să ne gândim la un simplu cetățean, aflat într-o oarecare funcție, într-o oarecare instituție a acestui stat. Ce vede cetățeanul în procesul TV Toader contra Kovesi, încheiat cu condamnarea celei din urmă?

Mai întâi, că procurorul și judecătorul sunt una și aceeași persoană. (Și ce persoană! Întrucât i-au murit lăudătorii, T. Toader s-a elogiat singur ca decan, prodecan și rector, vrând să ne spună că la atâtea titluri n-are cum să nu aibă și dreptate. Este un fault logic cunoscut, de tip argumentum ad hominem. Vă închipuiți cum ar arăta o ședință obișnuită de judecată, într-un tribunal al patriei, în care judecătorul sau procurorul ar începe prin a-și prezenta CV-ul?). Orice mare șef, în decizia de a concedia un angajat, trebuie să ia în considerare parametrii de performanță specifici activității respectivului, poziția șefului direct, referate și avize ale serviciului Juridic, Financiar, comisiei de Etică, semnale din partea beneficiarilor externi ai instituției etc. Angajatul are dreptul să se apere pentru a-și păstra locul de muncă. Dacă demiterea lui nu este fundamentată astfel, o poate contesta în instanță. 

T. Toader nu a respectat nimic din cele sus menționate. A ignorat cifrele de activitate ale DNA sub conducerea lui Kovesi, de la începutul mandatului ei; poziția Procurorului General, Augustin Lazăr, clar împotriva revocării șefei DNA. Concluziile CSM, pe baza anchetei desfășurate de Inspecția Judiciară, care, punând în balanță bunele și relele, nu recomandă schimbarea conducerii DNA.

Rapoartele Comisiei Europene, fără excepție, laudă în mod deosebit activitatea DNA din ultimii ani. L.C. Kovesi este, în acest moment, cel mai apreciat, premiat, medaliat demnitar român în spațiul euroatlantic.

Peste toate acestea, T. Toader a trântit curul gras al unei minciuni înmărmuritoare: Kovesi defăimează România!

În fine, T. Toader n-a catadicsit măcar s-o convoace la el, în birou, pe Kovesi, pentru a-i comunica acuzațiile și a-i da posibilitatea să-și prezinte apărările. Demascarea trădătoarei de țară Kovesi trebuia să aibă unanimitate, T. Toader acuză, T. Toader dă sentința, T. Toader rânjește satisfăcut, așa că jurnaliștilor li s-au refuzat întrebările, fiind aduși ca decor la zisa "conferință de presă".

Dna Kovesi, ca simplu cetățean, îl poate da în judecată pe ministrul Justiției pur și simplu pentru nesocotirea legislației muncii. Și, dacă PSD nu ajunge între timp să stăpânească totul în România, câștigă.

Însă dezastrul provocat civilizației morale a României de T. Toader mai poate fi reparat?

Nu întotdeauna Justiția se confundă cu Dreptatea. Dar, chiar și atunci când greșește, iar vinovații trebuie găsiți și pedepsiți, Justiția este obligatoriu să fie respectată. De data aceasta însă, T. Toader a comis o nedreptate colosală, strigătoare la cer, căci la pământ te lasă mut.

Este o a doua mare rușine istorică pentru Justiția Română din decembrie `89 încoace, după judecarea Ceaușeștilor. Ar fi fost mai drept ca Nicolae și Elena să fie împușcați sec într-o curte dosnică, decât să li se însăileze un proces turbo, cu sentința la plic și fără drept de apel, în care apărătorul zbiera la ei mai tare decât acuzarea.

Ar fi fost mai puțin nociv pentru ideea de Dreptate în Justiție dacă T. Toader spunea doar atât: "Analizând situația și făcând uz de prerogativa pe care mi-o dă legea, anunț declanșarea procesului de revocare a procurorului-șef DNA. O seară bună".

Cum să mai crezi, când așa o execută însuși ministrul Justiției pe însăși șefa aplicării Legii, că tu, simplu cetățean, vei fi judecat drept?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult