Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A doua mare rușine a Justiției Române

Așa-zisul Raport al lui T. Toader, de fapt, o demascare, ca la ședințele PCR, poate fi făcut țăndări cu argumente de tehnică, legislație, deontologie și bun-simț de către orice jurist cu conștiință profesională. Ceea ce s-a și întâmplat.

Dar cred că este nevoie să facem abstracție de dna Kovesi și de dl Toader și să ne gândim la un simplu cetățean, aflat într-o oarecare funcție, într-o oarecare instituție a acestui stat. Ce vede cetățeanul în procesul TV Toader contra Kovesi, încheiat cu condamnarea celei din urmă?

Mai întâi, că procurorul și judecătorul sunt una și aceeași persoană. (Și ce persoană! Întrucât i-au murit lăudătorii, T. Toader s-a elogiat singur ca decan, prodecan și rector, vrând să ne spună că la atâtea titluri n-are cum să nu aibă și dreptate. Este un fault logic cunoscut, de tip argumentum ad hominem. Vă închipuiți cum ar arăta o ședință obișnuită de judecată, într-un tribunal al patriei, în care judecătorul sau procurorul ar începe prin a-și prezenta CV-ul?). Orice mare șef, în decizia de a concedia un angajat, trebuie să ia în considerare parametrii de performanță specifici activității respectivului, poziția șefului direct, referate și avize ale serviciului Juridic, Financiar, comisiei de Etică, semnale din partea beneficiarilor externi ai instituției etc. Angajatul are dreptul să se apere pentru a-și păstra locul de muncă. Dacă demiterea lui nu este fundamentată astfel, o poate contesta în instanță. 

T. Toader nu a respectat nimic din cele sus menționate. A ignorat cifrele de activitate ale DNA sub conducerea lui Kovesi, de la începutul mandatului ei; poziția Procurorului General, Augustin Lazăr, clar împotriva revocării șefei DNA. Concluziile CSM, pe baza anchetei desfășurate de Inspecția Judiciară, care, punând în balanță bunele și relele, nu recomandă schimbarea conducerii DNA.

Rapoartele Comisiei Europene, fără excepție, laudă în mod deosebit activitatea DNA din ultimii ani. L.C. Kovesi este, în acest moment, cel mai apreciat, premiat, medaliat demnitar român în spațiul euroatlantic.

Peste toate acestea, T. Toader a trântit curul gras al unei minciuni înmărmuritoare: Kovesi defăimează România!

În fine, T. Toader n-a catadicsit măcar s-o convoace la el, în birou, pe Kovesi, pentru a-i comunica acuzațiile și a-i da posibilitatea să-și prezinte apărările. Demascarea trădătoarei de țară Kovesi trebuia să aibă unanimitate, T. Toader acuză, T. Toader dă sentința, T. Toader rânjește satisfăcut, așa că jurnaliștilor li s-au refuzat întrebările, fiind aduși ca decor la zisa "conferință de presă".

Dna Kovesi, ca simplu cetățean, îl poate da în judecată pe ministrul Justiției pur și simplu pentru nesocotirea legislației muncii. Și, dacă PSD nu ajunge între timp să stăpânească totul în România, câștigă.

Însă dezastrul provocat civilizației morale a României de T. Toader mai poate fi reparat?

Nu întotdeauna Justiția se confundă cu Dreptatea. Dar, chiar și atunci când greșește, iar vinovații trebuie găsiți și pedepsiți, Justiția este obligatoriu să fie respectată. De data aceasta însă, T. Toader a comis o nedreptate colosală, strigătoare la cer, căci la pământ te lasă mut.

Este o a doua mare rușine istorică pentru Justiția Română din decembrie `89 încoace, după judecarea Ceaușeștilor. Ar fi fost mai drept ca Nicolae și Elena să fie împușcați sec într-o curte dosnică, decât să li se însăileze un proces turbo, cu sentința la plic și fără drept de apel, în care apărătorul zbiera la ei mai tare decât acuzarea.

Ar fi fost mai puțin nociv pentru ideea de Dreptate în Justiție dacă T. Toader spunea doar atât: "Analizând situația și făcând uz de prerogativa pe care mi-o dă legea, anunț declanșarea procesului de revocare a procurorului-șef DNA. O seară bună".

Cum să mai crezi, când așa o execută însuși ministrul Justiției pe însăși șefa aplicării Legii, că tu, simplu cetățean, vei fi judecat drept?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult