Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

A doua mare rușine a Justiției Române

Așa-zisul Raport al lui T. Toader, de fapt, o demascare, ca la ședințele PCR, poate fi făcut țăndări cu argumente de tehnică, legislație, deontologie și bun-simț de către orice jurist cu conștiință profesională. Ceea ce s-a și întâmplat.

Dar cred că este nevoie să facem abstracție de dna Kovesi și de dl Toader și să ne gândim la un simplu cetățean, aflat într-o oarecare funcție, într-o oarecare instituție a acestui stat. Ce vede cetățeanul în procesul TV Toader contra Kovesi, încheiat cu condamnarea celei din urmă?

Mai întâi, că procurorul și judecătorul sunt una și aceeași persoană. (Și ce persoană! Întrucât i-au murit lăudătorii, T. Toader s-a elogiat singur ca decan, prodecan și rector, vrând să ne spună că la atâtea titluri n-are cum să nu aibă și dreptate. Este un fault logic cunoscut, de tip argumentum ad hominem. Vă închipuiți cum ar arăta o ședință obișnuită de judecată, într-un tribunal al patriei, în care judecătorul sau procurorul ar începe prin a-și prezenta CV-ul?). Orice mare șef, în decizia de a concedia un angajat, trebuie să ia în considerare parametrii de performanță specifici activității respectivului, poziția șefului direct, referate și avize ale serviciului Juridic, Financiar, comisiei de Etică, semnale din partea beneficiarilor externi ai instituției etc. Angajatul are dreptul să se apere pentru a-și păstra locul de muncă. Dacă demiterea lui nu este fundamentată astfel, o poate contesta în instanță. 

T. Toader nu a respectat nimic din cele sus menționate. A ignorat cifrele de activitate ale DNA sub conducerea lui Kovesi, de la începutul mandatului ei; poziția Procurorului General, Augustin Lazăr, clar împotriva revocării șefei DNA. Concluziile CSM, pe baza anchetei desfășurate de Inspecția Judiciară, care, punând în balanță bunele și relele, nu recomandă schimbarea conducerii DNA.

Rapoartele Comisiei Europene, fără excepție, laudă în mod deosebit activitatea DNA din ultimii ani. L.C. Kovesi este, în acest moment, cel mai apreciat, premiat, medaliat demnitar român în spațiul euroatlantic.

Peste toate acestea, T. Toader a trântit curul gras al unei minciuni înmărmuritoare: Kovesi defăimează România!

În fine, T. Toader n-a catadicsit măcar s-o convoace la el, în birou, pe Kovesi, pentru a-i comunica acuzațiile și a-i da posibilitatea să-și prezinte apărările. Demascarea trădătoarei de țară Kovesi trebuia să aibă unanimitate, T. Toader acuză, T. Toader dă sentința, T. Toader rânjește satisfăcut, așa că jurnaliștilor li s-au refuzat întrebările, fiind aduși ca decor la zisa "conferință de presă".

Dna Kovesi, ca simplu cetățean, îl poate da în judecată pe ministrul Justiției pur și simplu pentru nesocotirea legislației muncii. Și, dacă PSD nu ajunge între timp să stăpânească totul în România, câștigă.

Însă dezastrul provocat civilizației morale a României de T. Toader mai poate fi reparat?

Nu întotdeauna Justiția se confundă cu Dreptatea. Dar, chiar și atunci când greșește, iar vinovații trebuie găsiți și pedepsiți, Justiția este obligatoriu să fie respectată. De data aceasta însă, T. Toader a comis o nedreptate colosală, strigătoare la cer, căci la pământ te lasă mut.

Este o a doua mare rușine istorică pentru Justiția Română din decembrie `89 încoace, după judecarea Ceaușeștilor. Ar fi fost mai drept ca Nicolae și Elena să fie împușcați sec într-o curte dosnică, decât să li se însăileze un proces turbo, cu sentința la plic și fără drept de apel, în care apărătorul zbiera la ei mai tare decât acuzarea.

Ar fi fost mai puțin nociv pentru ideea de Dreptate în Justiție dacă T. Toader spunea doar atât: "Analizând situația și făcând uz de prerogativa pe care mi-o dă legea, anunț declanșarea procesului de revocare a procurorului-șef DNA. O seară bună".

Cum să mai crezi, când așa o execută însuși ministrul Justiției pe însăși șefa aplicării Legii, că tu, simplu cetățean, vei fi judecat drept?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult