Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

A fugit din Odessa spre Praga cu trei copii si 100 de dolari. În crucea nopții au fost dați jos din tren de vameșii maghiari

Refugiați din Odessa

Foto: Profimedia

Încă mai sunt oameni, și nu dintre cei simpli, ci oameni educați, lideri de opinie, care strâmbă din nas că ce atâta grijă pentru refugiații ucraineni și, mai mult, au serioase îndoieli că România trebuie să participe la acest conflict. Și să fim neutri, că e mai bine. Nu mai insist cu argumentul că neutri fiind acum și nu în NATO, noi, românii, cu armata noastră de răcani școliți și echipați după doctrina militară sovietică, eram noi refugiați prin vest, în fața ucrainenilor. Și, judecând după îmbulzeala la pașapoarte, nu doar în vestul Europei am fi plecat. Dar, probabil nu știți ce înseamnă plecatul în pribegie, pentru că nimeni din generațiile de azi ale românilor nu a experimentat așa ceva.

Am văzut și aproape am trăit starea de băjenie o dată cu o familie de refugiați de care s-a întâmplat să mă ocup. Mamă cu trei copiii, plecați din Odesa ca să ajungă să trăiască o viață măcar fără bombe explodând pe strada lor. Poate la Praga, pe baza unei himerice promisiuni de ajutor de la niște rude îndepărtate. Limba rusă și atât și o sută de dolari chivernisiți pentru tot acest drum. Copiii fără pașaport, doar cu certificatul de naștere. Un rucsac fiecare în spate și o valiză cât mama de mare. Au luat ce au apucat, au încuiat casa și au fugit. 

Așa a fost despărțirea de Odesa, dar calvarul exilului abia începea. Au plecat spre nord cu ce au găsit, au intrat în Republica Moldova, au ajuns la Iași și de aici cu un tren de refugiați la București. 38 de ore. M-am bucurat să-i pot ajuta și găzdui pentru două zile, să facă un duș, să-și spele hainele și să-i duc pe copii la un Happy Meal. Apoi, partea a doua a drumului. Deși am încercat să le facilitez deplasarea la Praga, cu un drum direct la cușetă, nu au avut noroc. În crucea nopții, la intrarea în Ungaria, au fost dați jos pentru că ungurii s-au sucit cu documentele necesare refugiaților ucraineni. Nu aveau ce le trebuie, au intrat pe procedura de refugiați asistați, au aplicat pentru certificate de ședere provizorii și abia apoi au plecat mai departe, cu schimbat de tren la Budapesta și Viena până la Praga. 32 de ore. Nici mama și nici copiii (6,7 și 9 ani) nu ajunseseră nici măcar până la Kiev în viața lor.

Nu am de gând să împărtășesc trăirile personale cu acest episod. Dar am de gând să îi rog pe toți scepticii să facă un exercițiu de imaginație: cazul prezentat de mine înmulțit cu un milion. Și nu am să înghit mârșăvia aia cu ucrainenii bogați, care fac exilul în Q7. Dramele nu se măsoară în centimetri cubi ai motoarelor, dramele sunt la fel de dureroase. Sau, gândiți-vă nu ce ar însemna să lăsați totul și să plecați să trăiți la Praga, chiar și în Q7, unde un prieten din copilărie zice că vă poate ajuta. Nu asta, gândiți-vă doar când plecați în concediu în Italia sau Grecia, Egipt. Ați îndura, alături de copiii dvs. un drum de 38 de ore, cu coborât și urcat din vreo 3 trenuri, prin 4 vămi cu polițiști de frontieră suspicioși și cozi interminabile la controlul documentelor? Dacă nici asta nu vă puteți imagina, vă îndemn să treceți zilele acestea prin Gara de Nord. Vă asigur că veți avea sentimentul stării de asediu și fără să fie dată prin lege, cu corturi umanitare, centre de triere a refugiaților, voluntari și mii de pribegi dormind pe valize la temperaturi sub zero grade. Mirosul războiului este acolo, între peroane.

Doar atât vă rog să vă mai aveți în vedere când judecați războiul care ne-a cuprins și pe noi: toți acești refugiați sunt ucrainenii norocoși. Ceilalți sunt bombardați de ruși în casele lor și prin spitale.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • de noi astia din Diaspora care am luat drumul pribegiei lasand acasa parinti, frati si tot ce ne era noua mai drag - nu pasa nimanui, ca sa nu spun celor care au jefuit si au calcat toate legile in picioare de mai bine de 32 de ani. Slava ignorantei si nerputintei de a fi un popor unit si puternic. Ura si la gara!!!
    • Like 0
  • Am primit și eu, pe telefon, mesaje despre neutralitate de la cunoscuți, oameni educați și mă întreb ce e în mintea lor, ce posturi de radio ascultă și ce posturi urmăresc la TV. Fiind vorba de prieteni, mă mângâi uneori cu gândul că vor doar să facă pe interesanții, dar în momentele de luciditate mă întreb cum un om strălucit în meseria lui nu poate să aibă atâta discernământ încât să înțeleagă ce ar însemna neutralitatea în lumea noastră în astfel de momente. Nu ținem la adăpost averile globului ca Elveția, nu avem o identitate națională supradimensionată ca Austria, ci doar o așezare în calea tuturor răutăților, vorba cronicarului.....Neutralitatea nu garantează nimic, că doar și Ucraina a fost neutră până acum câteva zile și, teoretic, încă este... Apropo de zvoneri și răspândaci, azi dimineață am primit un nou mesaj- sperietoare: întrebările din recensământ ar fi astfel concepute încât să fie depistate familiile/locuințele unde pot fi instalați refugiați de război, emigranți, neomarxiști care nu-și pot plăti chiriile (cred că autorii mesajului nu cunosc nici un neomarxist - cei pe care îi cunosc eu au venituri mult peste medie). Îmi amintesc vorba bunicii: unde-i minte și prostie! și vorba bănățeanului: X are multă minte, da nu tătă bună!
    • Like 5
  • Polițaii de frontieră fac politica partidului lui Orban. Iar el face toate chestiile astea ca să le arate suporterilor lui (mulți, prea mulți!) că-i apără de „invaziile barbare”. Trist este că un popor care a avut tăria să se revolte în 1956, a uitat... și joacă țonțoroiul după cazacioc-ul lui Putin.
    • Like 6
  • Suntem un popor de creștini, iubitori de oameni și, cei mai mulți, gata să ajutăm în astfel de cazuri, pe cei asupra cărora s-a abătut, pe neșteptate acest blestem - război și bombaedamente ! Și din partea cui? A fraților, slavi ca și ei, cu limba și cultura aproape identice, formate dealungul secolelor! Numai un incult, dezaxat în megalomania lui, poate concepe și pune în practică o asemenea primitivă agresiune, dureroasă nu doar pentru milioane de ucraniei ci
    și pentru poporul Rusiei!
    • Like 5
    • @ Ioan Ursachi
      ...unii. Mă tem că doar minoritatea acelor câteva sute de mii care s-au implicat și ajută, ca voluntari, oamenii aflați în nevoie. Ceilalți - șoșocii - se uită la televizor și-i tot dau cu„noi trebuie să fim neutri”
      • Like 6
    • @ Vladimir Bogdan
      sosoaca si gasca ,, au facut foarte mult rau societatiii noastre, !
      Azi am citit un art, prin care se comunica , precum ca ,s-a votat Legea
      care condamna si pedepseste aspru pe toti cei care ,instiga la ura ,violenta , etc si nimic bun ptr societate, In acest ,,caz ,, parca am primit o ,,gura de Oxigen ,, si sosoaca & nGasca isi vor primi tot ce merita,
      • Like 0
    • @ Dan Capitan
      @ Vladimir Bogdan, legea despre care vorbesti , este despre noi, sa ne bage pumnul in gura, nu despre sosoaca &company. Noi nu vom avea voie sa spunem ca politicienii sunt corupti si incompetenti, nu vom avea voie sa criticam masurile luate de ei, sosoaca o sa se dezmețe la fel, ea are imunitate. Lege a existat in ultimii doi ani, Art 352 Zădărnicirea combaterii bolilor | Codul Penal din legea 286/2009, ai vazut-o aplicata?
      • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro