A murit Henry Kissinger, unul dintre cele mai puternice nume din lumea diplomației internaționale

Foto: Wolf Prange / Zuma Press / Profimedia

A murit Henry Kissinger, unul dintre cele mai puternice nume din lumea diplomației internaționale și în același timp o figură controversată a diplomaţiei americane.

Kissinger a fost secretar de stat în mandatele lui Nixon şi Ford. Avea 100 de ani.

Iniţiator al apropierii de Moscova şi Beijing în anii ’70, Kissinger şi-a văzut imaginea pătată de sprijinul său pentru lovitura de stat din 1973 din Chile sau de invazia din Timorul de Est în 1975 şi, bineînţeles, de războiul din Vietnam.

Kissinger era un diplomat la fel de ascultat pe cât era de controversat. Unii îl vedeau drept un mare înţelept, în timp ce alții îl urau și îl vedeau ca pe un criminal de război.

În cartea „Ordinea Mondială”, Kissinger termină cu o mărturisire ce nu poate decât să-i impresioneze pe cei care îl admiră sau dimpotrivă îl critică. 

Kissinger şi-a dedicat viaţa înţelegerii construcţiei universului internaţional, la a cărei realizare a şi participat, la un anumit moment istoric important.

Cu modestia inteligentă a celui care a studiat în profunzime devenirea lumii internaţionale în istorie, în ciclurile sale de ordine şi dezordine, Kissinger spune că, „în tinereţea sa a fost destul de îndrăzneţ să se gândească la posibilitatea unei judecăţi asupra înţelegerii Istoriei”, dar acum ştie că „acesta e o chestiune care trebuie descoperită şi nu declarată. E o problemă la care trebuie să încercăm să răspundem atâta cât putem de bine în recunoaşterea faptului că va rămâne deschisă dezbaterii și că fiecare generaţie va fi judecată prin prisma felului în care s-a făcut faţă la cele mai acute şi grave probleme ale condiţiei umane şi că deciziile pentru a răspunde acestor provocări trebuie luate de oamenii de stat înainte să fie posibilă cunoaşterea consecinţelor acestora”.

Asta-i o afirmaţie puternică, care ne face să medităm şi mai mult la semnificaţiile curgerii timpului istoriei politice şi mai ales la responsabilitatea celor care ar trebui să imprime un anumit sens acestei deveniri, din perspectiva multiplelor forţe ce pot să se reflecte oricând în mod dramatic asupra condiţiei umane, asupra condiţiei statelor şi societăţilor, după cum se arată și într-o analiză a revistei Sinteza.

Ce vrea Kissinger să ne spună? Păi vrea mai curând să ne facă să ne recunoaștem limitele, fie intelectuale, fie practice, în descifrarea sensului istoriei, despre care el dă de înțeles că trebuie asumată într-un mod mai umil și natural tocmai în scopul încercării de a crea ordine într-o lume incertă, complicată şi adesea imprevizibilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp