Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

A renunțat la cariera în vânzări ca să își deschidă un aprozar. „Am dovedit că pot vinde mofturi scumpe. De ce să nu pot să le vând oamenilor lucruri esențiale ieftine?”

Aprozar

La începutul anului, pe bulevardul Nicolae Titulescu, nu departe de stația de metrou Basara, a apărut un aprozar, cu pereți îmbrăcați în lemn deschis la culoare, lămpi cu abajururi albăstrui, tablouri cu flori pe pereți și fructe și legume așezate în coșuri de răchită. 

Aprozarul La Strada este primul business deschis de Radu Chiriță, un absolvent al unui master de administrarea afacerilor care, la 33 de ani, a renunțat la cariera într-o mare companie pentru a le vinde bucureștenilor legume și fructe proaspete, dar și zacuscă de la mama de acasă. Radu Chiriță a lucrat vreme de 15 ani în vânzări, dar a început să își dorească să facă altceva când și-a dat seama că ajungea acasă epuizat psihic și cu dureri de spate de la prea mult stat la calculator. Anul trecut și-a dat demisia și, după după o pauză de două luni, s-a decis să își treacă planurile pe hârtie.

„Mi-am propus să ofer vorbe bune și să obțin zâmbete și ochi luminoși din partea clienților”

„Mi-am demonstrat că pot să scot bani de te miri unde, să produc mulți, uneori chiar foarte mulți bani, pentru companiile la care am lucrat. Toată viața am vândut chestii nu vitale, nu foarte esențiale. Am vândut mai mult mofturi, de la șeminee de 15.000-20.000 de euro, până la costume bărbătești de 2.000 de euro. Mi-am dorit să vând lucruri esențiale. Omul poate trăi fără un televizor LCD, dar fără legume și fructe nu poate trăi. Întotdeauna mi-a surâs ideea de natură, de a mânca un pic mai sănătos, am o fetiță de nouă ani pe care încerc să o instruiesc în sensul acesta. Și de aici, am pus totul cap la cap. Am dovedit că pot vinde mofturi scumpe. De ce să nu pot să le vând oamenilor lucruri esențiale ieftine?”, spune Radu Chiriță.

Așa a apărut ideea de a face la București un altfel de aprozar, care să aibă ceva din aerul unei regiuni pe care o iubește, sudul Franței, și din care clienții să iasă mereu cu zâmbetul pe buze. „Mi-am propus să ofer vorbe bune, mi-am propus să obțin zâmbete și ochi luminoși din partea clienților. Asta mi-am propus, asta fac, și, zic eu, asta obțin cu real succes”, spune el.

Dovleceii de la Vadu Lung și loboda de la Băleni

În bani, aprozarul a însemnat o investiție de 15.000 de euro, care i-au permis să cumpere o dubă pentru marfă, să achiziționeze sistemul de calcul, să plătească o casă de avocatură care să se ocupe de obținerea autorizațiilor pentru firmă, dar și chiria pe șase luni. La decorarea magazinului a ales să folosească materiale naturale și s-a ferit din răsputeri de imaginile lucioase, cu fructe cu coaja sticloasă. A vrut ca în bannerele publicitare fructele să aibă imperfecțiuni, așa cum au adesea și în natură.

„Coșurile de răchită le-am luat de la Buzău. În București erau 50 de lei bucata, acolo erau 30. Am cumpărat 60 și m-am întors de acolo și cu ceapă roșie și multe alte lucruri”, spune el. Între 75% și 80% dintre legumele din magazin provin de la producători locali. 

„În jurul Bucureștiului, pe o rază de 20-25 de kilometri, poți găsi cu lejeritate producători dornici să-și vândă marfa la prețuri foarte mici. Era important să găsești un singur producător adevărat, să ajungi la el în comună și acolo să descoperi alți 50. Spre exemplu, la Vadu Lung, toată lumea face dovlecei, când apare dovlecelul românesc sunt 40-50 de familii care vând același lucru. Loboda o găsești la Băleni, ridichea de asemenea. Este important să găsești „cuibul” îl numesc eu”, explică antreprenorul. Produsele trebuie mai apoi validate de clienți, pe al căror feedback contează antreprenorul. Iar aprozarul a avut succes.

Se pregătește să deschidă un al doilea punct de lucru

După prima lună, afacerea a început să se susțină singură. Din a doua a început să facă un mic profit. „Este în regulă, este mulțumitor. La un moment dat, după 6-9 luni o să îmi permit să mă mai duc o săptămână sau două în sudul Franței să mă mai inspir. Vreau să deschid în viitor încă patru-cinci puncte de lucru, voi deschide un al doilea în luna septembrie. Dacă îmi surâd sorții vreau să transform totul într-o franciză”, spune Radu Chiriță. În curând, i se va alătura și soția care tocmai a renunțat la jobul ei din domeniul bancar și este acum în preaviz. O altă direcție de dezvoltare a afacerii este distribuția către HORECA, iar Radu Chiriță are deja cinci clienți de acest tip către care face regulat livrări.

Dimineața la ora patru, Radu Chiriță se trezește și merge prin comune aflat în preajma Bucureștiului pentru a se aproviziona cu marfă de la producătorii locali. La 8 și jumătate deschide și apar primii clienți. „Până în ora 12 mulți dintre clienți sunt pensionari, apoi, pe la prânz vin angajații companiilor să facă niște mici cumpărături pentru prânz. Între patru și șase vin mai mult cei cu vârste cuprinse între 45 și 60 de ani, care au un program mai normal, apoi seara vin cei care lucrează până mai târziu. Ei plătesc cu cardul și au cel mai adesea gențile de laptop cu ei”, a văzut Radu Chiriță. 

Cei din urmă seamănă un pic cu versiunea lui de anul trecut pe vremea asta. 

„Nu aș mai da locul ăsta nici pe 1000 de birouri la o multinațională. Constat că iubesc ceea ce fac, am schimbat stresul psihic cu oboseala fizică. Nu mai cunoscusem demult ce înseamnă oboseala fizică, cunoșteam numai oboseala emoțională și intelectuală, care mă făcea ca seara acasă să nu mai am răbdare cu propriul meu copil. Acum ajung obosit fizic acasă, mă dor mâinile și picioarele, dar creierul e liniștit, poate funcționa la parametri optimi, pentru familie, pentru copil”.

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Nu stiu de ce, dar intotdeauna astfel de articole care incep cu "a renuntat" la o cariera, birou pe colt, masina de serviciu, bonusuri, etc. iti lasta impresia ca aceasta "evadare" - de parca iti aduc mascatii cu forta la birou - arata de parca ar fi renuntat la alcool, fumat, etc. Simt in foarte multe articole ca a lucra la o corporatie sau o firma mare ar fi ceva diavolesc, ca toti sefii sunt vampiri si iti sug sangele si a castiga bani munciti rau de tau este ceva abominabil...dar in acelasi timp ridicam in slavi corporatiile pentru salariile si taxele platite la stat, conditii de lucru si dezvoltare personala, mese din ping-pong si biliard gratis, masaje de toate felurile, etc.
    Cred ca ar trebui sa va hotarati daca a lucra la o corporatie este rau sau nu pentru ca nu putem avea doua masuri.
    Revenind la articol, acesta se inscrie in seria articolelor usurele, cu mult optimism si voie buna, ca un sprit usor de vara si sudul Frantei in care viitorul este intotdeauna roz si viata este perfecta.
    Pentru acest domn fericit care a evadat din "inchisoarea corporatista" nu pot decat sa ii urez success pentru ca va avea nevoie cu siguranta. Pentru a lucra in comert in general, dar in special in Romania, trebuie sa fi putin masochist. Se lucreaza 7 zile din 7, doua zile libere pe an, iar competitia este mai mult decat acerba pentru ca singura diferentiere intre comercianti in acest moment este pretul. Iar daca nu ai preturi bune atunci trebuie sa ai o locatie foarte buna cu trafic si foarte important o experienta de cumparare buna ca sa justifice preturile mai mari si sa ai clienti repetitivi. Acest lucru se poate face foarte bine cu un singur magazin in care poti sa il controlezi foarte bine ce se intampla. Deja cand vrei sa ai 4-5 magazine, lucrurile se schimba semnificativ si se complica exponential. Multa bafta!
    • Like 1
  • Chiar nu inteleg care e diferenta intre el si alte mii de mici aprozare de cartier care au aparut ca ciupercile dupa ploaie de vreo 10 ani. Si aia tot asa merg pe langa Bucuresti cu dubita sa cumpere marfa proaspata in fiecare zi, au inchiriat mici spatii comerciale la parterul blocurilor si muncesc de le sar capacele. Care e inovatia? Lambriurile de pe pereti? Faptul ca a apelat la un intermediar ca sa-i inchirieze spatiul si sa-i obtina actele si aprobarile?
    Articol de aflat in treaba.
    • Like 0
    • @ Adrian Ionascu
      Daniel check icon
      Pai o să ajungă în curând lăcomia la el. Exemplu salad box, pe care îl vedem în mall-uri. Erau OK când au apărut. Acum sunt cele mai ieftine ingrediente la niste preturi exorbitante când ajung in cutia de carton. Fru-fru care vând limonada pe care în vara o dădeau cu 5.5 cu 8 lei acum. In vara acea 500ml acum are 400ml. In vara avea termen de valabilitate 1 săptămâna, acum are 3 săptămâni. Vânzare plăcută. Macar la kfc știm la ce ne așteptăm
      • Like 0
  • Frumos si iti da obstare buna numai cand citesti articolu..mi ar placea sa fie si in zona mea un aprozar modern de genul acesta
    • Like 1
  • Sa vreau sa carcotesc ceva, dar nu am ce!
    • Like 3
  • Frumos articol! Mi-ar plăcea să văd nenumărate astfel de exemple gândite pentru zona sau cartierul în care au fost deschise. Nu avem, am observat, o viziune curată şi nouă a modului în care putem deschide chiar şi un aprozar, de exemplu, într-un cartier care nu e neapărat central. Însă exemplul de mai sus e chiar excepţia care confirmă, de fapt, că merită să facem astfel de investiţii. Aş mai adăuga că toate cartierele au nevoie să îşi creeze mici centre populare, cu librării, cafenele, teatre. Sunt lucruri esenţiale pentru a readuce frumosul într-un oraş care continuă să fie prăfuit până la lacrimi.
    • Like 2
  • check icon
    Si acum vine odihnit de la munca, dupa ce a pus in traista si pe cantar...
    • Like 2
  • in afacerile de genul asta conteaza relatia cu clientul.
    -buna dimineata doamna dumitrescu!
    -cu ce va servim azi?
    -avem x,y si z proaspete aduse de dimineata!
    totul consta in rel cu clientul. il fidelizezi il ai. si vorbesc dupa 25 de ani de meserie in domeniu
    • Like 2
    • @ Dorin Ambrozie
      ion check icon
      asa e.....altfel, cum zice francezul,: " ai vazut o banana, le-ai vazut pe toate"
      • Like 0
  • check icon
    Acest gen de magazine, aprozarul, a dispărut aproape complet din peisajul românesc de după dec. 89, în alte țări nu. Motivul ține probabil de faptul că aprozarul este asociat comunismului, nu știu de ce. Dar văd că sînt deja 2 comentarii negative... E drept, cam dulceag textul, de tip advertorial.
    • Like 1
    • @
      Raul check icon
      A disparut ca denumire, altfel exista multe magazine de mici dimensiuni, cu legume si fructe. Este o afacere necesara pentru ca poate livra ceva de mare necesitate in aprpierea locuintei, mai ales unde nu au ajuns inca marile lanturi de magazine.
      • Like 0
  • Il asteptam in Iancului.
    • Like 0
  • check icon
    „Mi-am propus să ofer vorbe bune, mi-am propus să obțin zâmbete și ochi luminoși din partea clienților.”... Dacă eliminăm dulcegăriile astea, de care este plin articolul, specifice mai de grabă unei cofetării și nu unui aprozar, ideea principală care rămâne ar fi: „vreau să transform totul într-o fanciză”. Adică: corporatistul își schimbă părul, dar năravul, ba!
    Aer de sudul Franței, dar cu amenajare interioară minimalistă și afacere supervizată de casă de avocatură. Curat regionalism. Dealtfel se și văd în poze pomelo și grapefruit ale producătorilor locali, ca să nu mai zic de merele din coș, care arată polonez de bine.
    N-am nicio plăcere s-o fac pe cârcotașul, dar e o discrepanță prea mare între ideea în sine și ambalajul în care este livrată.
    • Like 8
    • @
      check icon
      Generația beeee!
      • Like 0
    • @
      check icon
      Așa... și ce ar fi rău dacă-l transformă într-o franciză? Și ce dacă vinde mere poloneze? Polonia este cel mai mare producător de mere din U.E., iar embargoul contra Rusiei i-a afectat serios. Sau sugerați că un aprozar din spațiul carpato-danubiano-pontic trebuie să vândă musai prune din jud. Dâmbovița, eventual și poeme de Adrian Păunescu.
      • Like 5


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult
sound-bars icon