Această inflație care ne macină nervii și banii!

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Joia trecută, guvernatorul Isărescu a vorbit două ore și 14 minute despre economia României. Insistând pe o idee: “Nu vom intra în recesiune!” Și a argumentat că, deși datele activității economice și financiare sunt sub așteptări - în condițiile în care presiunile ofertei de bunuri și servicii umflă costurile de producție, iar tendințele inflației sunt crescătoare - apar și semne că recesiunea va putea fi evitată. Dar că nu putem evita amenințătoarele anticipații inflaționiste.

REEVALUĂRI ÎN CREȘTERE

În sala de conferințe a BNR era presa. Jurnaliști specializați în economie de la televiziuni, posturi de radio, ziare și reviste, publicații electronice. Pe cele șapte mari ecrane, desfășurate în așa încât să poată fi citite ușor din orice colț al sălii, erau derulate cifre, grafice, indicatori, constituind argumente și explicații detaliate ale analizelor prezentate. La un moment dat, privind spre unul dintre ecrane, guvernatorul a subliniat că BNR are astăzi potențialul de a oferi acest material documentar prin contribuția echipelor sale de specialiști… ”care sunt la nivelul marilor bănci centrale din Europa”.

Am ales câteva titluri spre exemplificare: “În piețele energetice toate cotațiile se mențin la niveluri ridicate”; “Transmisia în prețuri finale a costurilor de producție - în creștere”; “Electricitatea, gazele naturale și combustibilii - principalii factori inflaționiști”; “Efectele indirecte ale șocului energetic”; “Tensiunile din piața muncii în condițiile unui deficit permanent de lucrători calificați”; “Indicatorii de încredere în economie. Anticipații”; “Reevaluări în creștere - prețurile bunurilor energetice, ale materiilor prime agroalimentare și transmisia lor mai accentuată asupra inflației de bază”; “Calibrarea deciziilor de politică monetară - rațiuni și context”; “Componente ale inflației în afara sferei de influența a politicii monetare”; “Segmențialitate, calendar, dozajul măsurilor - imperative ale politicii monetare”!… Documentele explicative au fost postate pe site-ul BNR, la dispoziția tuturor celor interesați. Societatea românească dispune acum de o analiză amplă a vieții noastre economice, o oglindă fidelă și un diagnostic autorizat.

Cineva - nici nu mai are importanță cine - la doar câteva minute de la încheierea prezentării guvernatorului, a făcut un …”bulgăre de zăpadă” și l-a aruncat în spațiul public. Bulgărele s-a rostogolit și a provocat o ditamai avalanșă. Plecând de la un pasaj ce nu ocupase nici două minute din cele peste două ore ale conferinței de presă.

Și iată cum, prima informație oferită publicului despre evenimentul cu adevărat semnificativ de la Banca Națională a fost o frază trunchiată, eliptică și în plus în esența ei neadevărată:

- “…șeful BNR tocmai le-a spus românilor să bea mai mult ceai de tei, pentru că este doar o isterie aceasta legată de inflație!”

De reținut: 1) guvernatorul nu li s-a adresat românilor, nu s-a adresat publicului larg, ci formatorilor de opinie; 2) nu a pronunțat cuvântul isterie; 3) ceea ce a subliniat că se impune - în împrejurarea în care “trecem printr-o criză și avem un război la ușă” - este ca mesajele adresate publicului să fie transmise cu mai mult calm. “ Să mai bem un ceai de tei!”…

De aici a pornit avalanșa. Nu-mi propun să polemizez cu cei care au întors subiectul pe toate părțile, în dezbateri prelungite, fără să fi căutat originalul. Și nici cu cei care s-au întrebat dacă “era cazul ca într-o dezbatere atât de gravă, să fie invocată povestea cu ceaiul de tei?”… Vreau doar să-mi exprim regretul că, de joi la ora 14 și 14 minute și până azi, deși au apărut câteva comentarii și analize valoroase și câteva interviuri pe marginea nenumăratelor teme din conferința de presă, loc pentru dezbateri nu a fost. Povestea “ceaiului de tei” a furat startul și …

DE LA “MAREA RELAXARE” LA “MAREA ÎNĂSPRIRE”

Referitor la inflația actuală, care este un flagel global, sondajele sociologice din întreaga lume o plasează în clasa problemelor economice majore, fiind considerată “cea mai grea și cel mai greu de rezolvat”. Marile publicații repetă întruna că Statele Unite și Europa nu s-au mai confruntat de patru decenii cu o inflație atât de puternică și de periculoasă. Făcând desigur trimitere la inflația ce a debutat în anii 1970, provocată de cele două crize ale petrolului, punând pe jar o mare parte a planetei. O inflație cu două cifre, de fapt o stagflație ca la carte, pentru că creșterile dramatice ale prețurilor de consum - ce și-au avut punctul culminant la începutul anilor 1980 - s-au conjugat cu stagnare economică și cu șomaj.

România, care îndură această dezordine a prețurilor în rând cu lumea întreagă, are motive temeinice să se alinieze cu toate celelalte țări ce își compară inflația de acum cu aceea din anii 1970 - 1980. Și nu numai pentru că, în 1981, a înregistrat o inflație majoră. Mai grave au fost alte două lovituri primite atunci:

intrarea în încetare de plăți, soldată cu eliminarea pentru 15 ani de pe piețele financiare internaționale, asociată cu destructurarea industriei petrochimice în împrejurarea în care prețul petrolului s-a scumpit până la niveluri pe care industria românească nu le-a putut resorbi. Acesta fiind unicul aspect ce ne aliniază cu toate celelalte țări care compară inflația de acum cu aceea de acum patru decenii.

Alte motive pentru această asociere nu avem. Pentru că Statele Unite și multe alte state europene nu au mai avut episoade inflaționiste în aceste patru decenii. Dimpotrivă, în ceea ce le privește, inflația chiar a intrat “în adormire”. Dacă luăm în calcul cele trei mari crize care au zguduit planeta în secolul XX și în acești 21 de ani și cinci luni din secolul actual - Marea Depresiune din anii 1929-1933, Marea Recesiune cu debut în toamna lui 2008 și criza multiplă din primăvara lui 2020, aceasta fără să dea semne că s-ar apropia de final - vom descoperi trei mari iluzii ce s-au asociat cauzelor acestor crize.

În anii 1920, într-o Americă prosperă, a făcut explozie marota îmbogățirii prin bursă. Milioane de americani au devenit jucători la bursă, mulți vânzându-și o parte a averii sau toată ca să-și cumpere acțiuni, a căror creștere părea să fie veșnică. Mai grav a fost că economiști americani care erau între cei mai mari din lume, Irving Fish era chiar cel mai mare, au putut să creadă - și să declare public - că în timp ce creșterea economică americană înainta cu o rată de 10 la sută pe an, acțiunile americane ar fi putut să perpetueze prețuri de zece ori mai mari. Prăbușirea a fost catastrofală.

Înainte de criza din 2008, o altă idee fixă a zăpăcit lumea marilor analiști economici. Aceea că epoca ciclicității creșterii economice ar fi apus și că țările dezvoltate nu vor mai cunoaște recesiuni. Urmează o vreme a prosperității fără crize. Cum fusese sfidată o legitate economică - aceea că și economiile obosesc și au nevoie de un timp de refacere - criza care a urmat a restabilit logica economică.

Ideea fixă de dinaintea crizei actuale a fost credința că țările dezvoltate vor avea parte de un lung timp fără inflații. Nici Statele Unite, nici Japonia, nici Marea Britanie și nici Zona Euro nu au mai fost lovite de creșteri mari ale prețurilor de consum. Un timp, cât inflația cocheta cu rate în jur de 2 la sută, socotite optime, băncile centrale au început…să-și caute de lucru. În dezbaterile organizate de Fed sau de BCE se discuta, cu tot mai mare insistență, despre lărgirea pachetului de obiective ale băncilor centrale, în sfera stabilității financiare fiind adăugate preocupări pentru egalitate socială și economică, angajarea în confruntări cum sunt eliminarea poluării sau sprijinirea tranziției energetice, desigur prin găsirea de surse de finanțare. Criza din 2020 a venit însă cu o nouă zguduire: deflația, care este mai periculoasă decât inflația. Noile obiceiuri, de prin 2012 - 2013, cu “bani din elicopter” și cumpărări de obligațiuni pentru finanțarea guvernelor, economiei reale și populației, au fost cuplate cu dobânzi în coborâre spre zero. Obiceiuri accentuate în 2020, când deflația - mai cu seamă în zona euro - a făcut explozie. Schimbarea macazului, în ianuarie 2021, cu o inflație provocată de criza energetică, a prins respectivele bănci centrale nepregătite. Își luaseră adio de la inflație. Iar când inflația s-a întors, primul gând a fost că nu are cum să fie altfel decât tranzitorie. Ceea ce nu s-a adeverit. Așa că a urmat tranziția de la Marea Relaxare la Marea Înăsprire. Desigur, a politicii monetare. 

LINIȘTEA DINAINTEA FURTUNII

Nu e și cazul României! Din anii 1970, timp în care nici SUA, nici zona euro n-au mai știut ce este inflația, noi ne-am confruntat cu nu mai puțin de cinci inflații, care au precedat-o pe cea actuală. Prima, care a durat din noiembrie 1990 până la sfârșitul lui 1993, a avut rate de 200 - 300 la sută. Iar cea din 1997, corespunzătoare unei noi Corecții de prețuri, a fost de 150 la sută. Privite astăzi, aceste cifre sunt amețitoare.

În 2020, sărisem dintr-o extremă în alta. Doar cu 13 luni în urmă - între cele 27 de state-membre ale UE - România încă mai înregistra cea mai mare inflație. De pe o poziție pe care căzuse între octombrie 2017 si noiembrie 2019 - ca urmare a unor șocuri succesive în sistemul intern al prețurilor de consum reglementate, la energie electrică, energie termică și gaze naturale – a trecut pe cea mai bună poziție de-a lungul unui an (2020) în ciuda crizei complexe - cu recesiune, închideri sau întreruperi de activități economice, ofertă restrânsă raportată la un consum cu o cerere în schimbare și oarecum în creștere.

Rata anuală, de 2,06 la sută, era dovada că BNR, de-a lungul acestor crize, învățase să ridice stăvilare și să calmeze prețurile. Câteva extravaganțe, la unele prețuri alimentare, au fost atenuate de media generală joasă, de 1,01 la sută, a prețurilor produselor alimentare. Cât privește însă combustibilul, care a avut prețuri în scădere în 2020, urmând prețul internațional al țițeiului, a încheiat anul cu un salt consistent în decembrie, semnalând un risc pentru inflația din 2021. Dinspre energia electrică - niciun semn de pericol! Doar că, după o ușoară scădere a prețului din ianuarie până în noiembrie 2020, procesul de ieftinire s-a oprit brusc în decembrie. Rata lunară: 0,00. 

 Și iată că tocmai această liniște avea să preceadă furtuna din ianuarie 2021. Fără o justificare obiectivă! Doar o nouă bâlbâială a autorității de reglementare! Fără vreo sansă de a da vina pe criză. În ianuarie 2021, prețul energiei electrice a făcut dintr-o dată un salt de 18,38 de procente! Enorm! Si grav, pentru că s-a scumpit consumul de energie electrică al populației. Când? În plină criză! Când s-a generalizat telescoala! Copiii învață de acasă, folosesc aparatură electronică și consumă curent electric. La fel studenții. Părinții lor, în număr mare, lucrează și ei de acasă, în telemuncă. În plus, astăzi, în case dintre cele mai obișnuite, funcționează mașini de spălat, răcitoare, aparatură electronică. Lângă curentul electric, scumpit substanțial, s-a scumpit lună de lună, cu mult peste medie, combustibilul, care urma prețul internațional al țițeiului. Și s-au scumpit, sub impactul crizei, îngrijirea medicală, serviciile de cosmetică, serviciile poștale, țigările (șapte milioane de fumători în România!), serviciile de apă, canal și salubritate. Și, nu în cele din urmă, s-au scumpit prestațiile din atelierele de reparat îmbrăcăminte și încălțăminte, la care apelează o parte tot mai mare a populației. Iar aceste scumpiri dezorganizează consumul și șubrezesc bugetele familiilor.

Așa a început, în 2021, un nou ciclu inflaționist. În conferința de joi, de la BNR, guvernatorul a făcut ample precizări de diagnostic și de tratament.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp