O bună parte din comunicarea inflaționistă din diferitele bule pleacă de la două premise. Prima este că am fi cel mai adesea victime ale manipulării. Felul în care ne adresăm celorlalți, felul în care citim lumea sau în care ne indignăm ori ne bucurăm în fața ei are ca teză implicită că suportăm ceea ce se petrece și că suntem reactivi. A doua premisă este că, deși victime, simțul critic și detectivistic nu ne părăsește niciodată, îngăduindu-ne astfel să descoperim repede minciuna sau manipularea.
Bine așezați în cele două premise, ne purtăm zgomotos statutul de victime inteligente care disecă fără încetare materia primă oferită de spectacolul mediatic și politic.
Și dacă am accepta, pentru o clipă măcar, că nu suntem victime, ci producători ai manipulării? Dar nu într-un sens metaforic sau vag, nici într-un sens „bun” al cuvântului, ci în sensul deplin al termenului: noi, fiecare, la un moment sau celălalt manipulăm, suntem fabricanți de manipulare, adică de înțelesuri false, deturnate, trunchiate, interesate, chiar de minciuni și fake news.
E nevoie de foarte puțin să devenim agenți ai manipulării într-un spațiu public dereglat, în care forța argumentului este înlocuită de notorietate, iar dezbaterea de idei lasă locul schimbului inutil de păreri.
De două ingrediente are nevoie mașinăria prin care devenim cei care potențează manipularea: educația precară și utilizarea în exces a afectivității în detrimentul rațiunii critice.
Educația precară limitează capacitatea de a distinge între țintele veritabile și falsele ținte. Pe asta și mizează de fapt manipularea: fie pe tratarea cu aceeași intensitate a lucrurilor grave și a celor superflue, fie chiar pe răsturnarea importanței: un timp și o energie excesivă consacrate banalităților fără viitor, în vreme ce lucrurile cu adevărat grave și decisive pentru viața noastră se petrec în altă parte.
Afectivitatea proprie (furia, indignarea, iritabilitatea, simpatia, pasiunea, emoțiile intense de orice fel) sunt vehiculul cu care preluăm o manipulare și o transmitem amplificată mai departe. Atunci când suntem orbiți de furie, extaziați de o știre, abia atunci devenim fabricanți de știri și poziții false. Căci dovedim că nu suntem în stare să ne desprindem de prima emoție, de prima reacție și că vrem să o transformăm numai decât în Emoția Absolută, în Reacția Unică, sperând cumva că, în felul acesta, sporim valoarea de adevăr a informației primite.
Un film precum cel făcut de Recorder despre ultimii noștri 30 de ani are măcar acest merit (dacă nu și multe altele, desigur) că ne readuce în față, prescurtate, diferitele momente ale istoriei noastre recente, care este o istorie construită și înălțată pe manipulare. Am fost crescuți prin manipulare, am avut și avem încă dificultăți în a discerne între ceea ce e adevărat și ce e fals, ce e important și ce e neînsemnat, dar mai ales între ceea ce este o stare de fapt și ceea ce este deja o interpretare. Crescuți fiind în manipulare, am interiorizat și mecanismele ei, ușurința de a participa la ea ca relee și agenți implicați.
Dacă am petrece mai mult timp printre cărți și profesori am afla că nu avem de fapt aproape niciodată acces la stări de fapt și adevăruri. Și că, de aceea, trebuie să ne antrenăm zi de zi pentru gherila pe care o avem de purtat cu tot ceea ce pretinde a fi realitatea pură și adevărul absolut. Pentru asta e nevoie de multă pedagogie, dar și de răbdare, de echilibru, de spirit critic și autocritic. Însă toate acestea sunt azi la cota de avarie, prinși cum suntem în fabricarea de noi manipulări care nu schimbă nimic din relațiile de putere în societate și nu zdruncină nicidecum (dimpotrivă, întăresc) alianța dintre instituțiile de putere și structurile de forță.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A devenit un truism faptul că suntem atât obiectul, ținta manipulării cât și vectorul propagării ei.
Atâta timp cât vom viețui în epoca banului care „este ochiul dracului” o cale aproape sigură de a face față manipulării este aceea de a folosi unul dintre filtrele următoare: cel lansat prin deceniul 70 al secolului trecut și numit „follow the money” sau mai anticul „cui prodest” și da, este nevoie de educație și instrucție precum și de distanță afectivă pentru a folosi corect aceste filtre.