Eu sunt din Iași, și cum Moldova se „bucură” de 3% din investițiile străine din România, 4.7% din exporturi și 7% din cifra de afaceri a țării, deși are 20% din populație, este clar că subiectul investițiilor guvernamentale de mare infrastructură în Moldova, care să dea șansa dezvoltării, mă interesează în mod direct, nu am de ce să ascund asta. Dincolo de mine însă, felul prin care se decide acum unde merg marile investiții, unde ridicăm și unde nu, e o farsă și trebuie schimbat radical.
Există trei resorturi principale prin care se decide acum unde merg banii grei în țară.
Ce înseamnă bani grei? Un oraș de mărimea Iașului de exemplu, prin resursele administrației locale, se poate împrumuta să zicem cu 15 milioane ca să cumpere 80 de autobuze, cum a făcut recent.
Dacă chiar vrea, se mai poate împrumuta cu încă vreo 20-25 și-și va atinge gradul de îndatorare maxim. Găsește câteva milioane pe an din resurse proprii pentru niște părculețe, niște creșe, o pistă de biciclete sau două pe an. Dacă vrea însă autostradă, care costă miliarde, exclus. Un stadion modern, zeci bune de milioane, exclus prin forțe proprii. O șosea de centură, la fel. Investițiile de genul ăsta de infrastructură mare sunt, financiar și de multe ori și administrativ, în exclusivitatea guvernului central. Structura de taxare în România e gândită la fel, pe ideea că oriunde ai fi tu, covârșitoarea majoritate a taxelor tale se duc la București, care în înțelepciunea sa le redistribuie. Bun. Cum anume?
Primul resort e un fel de tehnocrație pe un nivel imediat inferior ministrului, care teoretic decide mai totul. Când guvernul, oricare ar fi el, vine cu un masterplan al autostrăzilor de exemplu, teoretic traseele și prioritățile sunt decise de criterii tehnice, tot felul de indicatori de trafic și altele. Practic, nimeni nu crede asta, nimeni nu crede că un algoritm a scos masterplanul și guvernele au zis „ok, așa rămâne”.
Al doilea resort este complet informal și ține de influența oamenilor din partidul de la guvernare. Continui pe exemplu Iașului, câtă influență are primarul PSD-ist al Iașului la centrul PSD-ului? Câți miniștri ieșeni sunt? Din păcate pentru noi, răspunsul e zero la ambele, dar nu despre asta vreau să discut acum. Teoretic acest resort al influenței pe linie de partid nu există, el e neoficial, dar toți ne bazăm pe el. Fiind însă neoficial, nescris, netransparent, nu știi niciodată cât de bine merge, dacă merge, cum ar trebui să meargă. E o afacere de culise, în afara scrutinului public, nu e un sistem bun.
Al treilea resort este votul, care așa cum se face acum nu dă nicio șansă intereselor locale sau regionale să existe pe agenda parlamentarilor, decât excepțional. Avem exemple în toate județele și de la mai toate partidele de anonimi sau chiar personaje controversate parașutate pe liste de la centru. Noi la Iași l-am avut pe Bănicioiu pe locul doi la PSD. A petrecut câteva ore în Iași toată campania, nu a zis un cuvânt cred, dar a intrat deputat de Iași. În extrema cealaltă, am avut la PNL aici niște oameni care s-au agitat în filiala locală ca să fie aleși pe liste de către colegii lor, doar pentru a fi scoși de la centru a doua zi fără nicio explicație. Care-i lecția? Nu contează câtă notorietate, influență sau orice altceva ai în comunitatea ta, cheia carierei tale politice stă în pixul unui Dragnea sau unei Alina, acolo undeva la București. Așa că, natural, parlamentarii nu-și îndreaptă atenția asupra comunităților de unde vin, pentru că nu de acolo le vine viitorul politic, ci de la București.
Avem deci un sistem tehnocratic pe nivelul doi al deciziei despre care nimeni nu crede că ia cu adevărat deciziile importante, un sistem puternic de influență prin culisele de partid, dar ascuns și nesupus scrutinului democratic, și un sistem de vot parlamentar care-i încurajează pe parlamentari să nu le pese de comunitățile care i-au ales. Superb.
Schimbările pe care le văd eu necesare, pe cât de necesare, pe atât de improbabile sub o guvernare PSD, pentru că ele ar aduce transparență și ar lua putere de la baroneala internă a partidelor și ar da-o cetățenilor, este următorul:
1. Ministerul Dezvoltării Regionale și cel al Fondurilor Europene, pe unde trec practic toate marile proiecte ale țării, trebuie descentralizate pe regiuni, cu o parte din bugetele lor împărțite pe regiuni, și deciziile regionale luate doar cu aprobarea unui consiliu al județelor regiunii respective și al primarilor de reședințe de județ. Pentru acele câteva proiecte care sunt cu adevărat naționale, cum ar fi unele autostrăzi, aceste ministere vor funcționa tot prin consultarea acestor consilii regionale. Gata cu pixul de la București. Ministrul de la București, în cazul acestor două ministere, va rămâne un facilitator, un centralizator, un garant, dar bugetele și decizia vor fi delegate la nivel regional.
2. Acceptăm faptul că este de o maximă importanță ca toate regiunile să fie reprezentate în guvern printr-un număr de miniștri proporționali cu populația. Nu ne mai îmbătăm cu apă rece că-s aleși pe competentă și nu contează de unde sunt. Evident că trebuie aleși pe competență, dar este la fel de evident că are o mare importanță de unde sunt. Actualul guvern Grindeanu e o insultă, cu reprezentare la nivel de miniștri de, cu indulgență 1 din Moldova, 4 din Ardeal, 1 Banat și restul de 20 din Sud.
3. Trebuie schimbat sistemul electoral parlamentar într-un mod care să-i responsabilizeze pe parlamentari față de comunitățile care i-au ales. Soluția cea mai simplă este eliminarea pragului național de 5% pentru partidele politice, schimbarea lui cu un prag județean de 5%, pentru a permite forțelor politice locale și regionale să trimită oameni în parlament și să formeze alianțe și federații între ele, reprezentând cu adevărat interesele celor care i-au votat și nu exclusiv ordinele șefului de partid.
4. Revenit obligatoriu la alegeri de primari în două tururi, și la alegerea directă și nominală a președinților de Consilii Județene. Dacă le delegăm putere în plus de la centru, să ne asigurăm în același timp că nu dăm naștere la baroni veșnici și că avem un sistem democratic la nivel local dinamic și viabil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E limpede ca guvernul nu ar trebui sa fie o institutie reprezentativa, ca avem parlament pentru asta. Dar romanii trimit in parlament, prin votul lor, partide, nu oameni. Romanii, toti, nu doar moldovenii, voteaza lozinci, voteaza promisiuni. Sistemul electoral parlamentar pe liste e de vina. Indiscutabil! Banicioiu - care nu are nicio legatura cu Iasul, mai putin ca a fost ales parlamentar pe lista PSD Iasi - a fost al doilea pe lista PSD. Sunt doar 4 judete in Romania unde a 2-a pozitie de pe lista deputatilor PSD nu a prins loc in parlament. Oriunde, in afara de Salaj, Covasna, Harghita si Alba, Banicioiu ar fi ajuns deputat - reprezentativ zic unii. O gluma proasta! Cat despre ceilalti parlamentari, sunt doar niste supusi ai sefilor de partide. Supusi care trebuie sa-si rasplateasca partidul pentru ca i-a pus pe lista. Deci, asta cu parlamentul reprezentativ ales pe liste este un categoric esec al acestui sistem. Un esec dorit si impus de cuplul PSD - PNL. La fel: guvernul competent, care nu isi are interese de grup? Cat de naivi ar trebui sa fim sa credem asta? Cum s-a dezvoltat Cluj-Napoca pe vremea lui Boc?
De aceea trecerea catre un alt sistem de guvernamant este o nevoie fireasca. Cand s-a infaptuit unirea dintre Moldova si Tara Romaneasca nu cred ca a fost vreun moldovean de acord ca toata puterea si toate resursele sa fie la Bucuresti. Ori, acum in Moldova se intampla doar ce se vrea la Bucuresti. Moldova vrea si are nevoie de autostrada intre Tg. Mures si Tg. Neamt, in timp ce de la Bucuresti se impinge Tg. Neamt - Ungheni pentru ca este mai ieftina si raman mai multi bani celor din guvern si celor care il controleaza sa-si vada de interesele lor de grup. De aceea este nevoie de un alt sistem. Pentru ca, la nivel regional, sa se implementeze proiectele de care este nevoie.
O cu totul altă discuție este felul cum se investesc banii în zonele (mai) sărace, cum ar fi Moldova. Subdezvoltarea și sărăcia reflectă situații complexe: istorice, umane, cercul vicios al sărăciei... Nu am fost recent în Iași, dar mi s-a părut un oraș de o frumusețe aparte, arăta rezonabil de bine chiar în anii comunismului și regret că nu a fost ales capitală europeană, Timișoara fiind favorizată (deși, „tehnic” vorbind, Iașii ar fi trebuit să fie).
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase la adresa Iașului, s-ar putea spune într-un fel că Iașul în sine e un caz fericit în Moldova, a reușit să se dezvolte pe anume direcții frumos, dar regiunea per total nu o duce bine deloc. Lucru la fel de adevărat și pentru Oltenia de exemplu, tot o regiune care are nevoie de ajutor.
Orice sistem politic eșuează dacă e sabotat din interior. Am avut vot de listă, după ani de țipete, am avut nominal, nu a fost bun nici ăsta, am revenit la listă, acum vrem iar nominal... Ce importanță are sistemul de vot dacă (1) jocurile sînt făcute de forțe ascunse (pe bune), (2) DNA -ul „reglează” ce mai scapă de lege? Ne facem iluzii...
Si DNA-ul a ajuns sa fie denigrat? Oare tot ce spune PSD si PNL e sfant?
Ne-am zbatut atatia amar de ani ca sa starpim coruptia, ca acum sa ne plangem ca DNA-ul ne baga dragii hoti la inchisoare? Ii vrem inapoi la furat pentru ca asa zice PSD-ul care ne mituieste cu 100 lei? Parerea mea e ca toti cei care inghit coruptia PSD-ista doar de dragul scaderilor de taxe si maririlor de salarii sunt la fel de corupti ca hotii condamnati de DNA.
Asa usor suntem manipulati?